admiratia...

Admiraţia este un sentiment luminos care, când apare în toată puritatea lui, repezintă negreşit o pornire înaltă a sufletului uman şi ridică într-adevăr pe om deasupra animalului, sentiment mult arătat şi puţin simţit care are soarta metalelor nobile şi a diamantului: este des imitat, şi imitat câteodată aşa de bine, încât înşeală chiar ochiul cel mai atent...eu ii admir pe cei care au demonstrat ca merita sa fie apreciati, laudati, pe oamenii care au o conduita morala impecabila, care au principii, pe cei care sunt onesti si deschisi, pe cei care nimic nu-i determina sa fie falsi si ascunsi...
imi admir parintii pentru tot ceea ce au facut si fac in continuare, il admir pe "bub" care demonstreaza ca poate, imi admir prietena care lupta sa-si indeplineasca visul si care face pana si ceea ce pentru unii este imposibil de crezut si de gandit, ii admir pe cei care stiu cu adevarat sa-mi fie prieteni...si pentru care notiunea de prietenie implica mult mai multe...ii admir pe cei care stiu sa fie recunoscatori si bine crescuti... o admir pe cozette care peste foarte putin timp isi va schimba statul marital...byebye single...;))...si pentru ca si-a indeplinit un vis...

cat imi lispsesti!!!

era blanda, sociabila, era prietenoasa, era ca nimeni alta...era fericita cand ma vedea...si acum toti cei care ne stiu imi zic ca ii seman bine...a fost o femeie puternica, hotarata, o gospodina extraordinara...o mama deosebita si mai mult: o bunica model...mi-e dor sa strig bunica Maria am sosit...sa imi faca gogosi sau stam dupa soba si sa-mi citeasca povesti...bunica imi dadea de facut teme, ma punea sa citesc...facea la fel cu toti nepotii ei...a vrut ca noi sa invatam carte...sa fim scoliti...si asta fac si eu acum...indeplinesc idealul dansei si de altfel al tuturor celor care au investit si investesc in mine...sunt per ansamblu un om fericit chiar daca acum tristetea ma doboara...incerc sa fac ca totul sa fie bine, sa revina situatia la normal...sa nu mai fie asa de greu...si stiu ca trebuie sa fie...optimismul, energia pozitiva imi dau curaj sa pot iar sa zambesc, sa pot spera si sa pot sa lupt pentru ca sa fie totul ok...

investitii...achizitii...

cred ca dintotdeauna am fost fascinata de carti...nu sunt o tocilara, nu am fost vreodata...ma identific ca fiind un om interesat, o persoana atenta, cu un spirit de observatie perspicace, sunt foarte activa si plina de energie...incepand sa studiez asistenta sociala am inceput si sa-mi creez propria biblioteca in domeniu...sunt extrem de fericita cand cineva imi daruieste o cartea sau cand achizitionez o carte ce mi-o doresc...cred ca din fiecare bursa mi-am luat cel putin o carte si in acest fe am ajuns sa am o biblioteca valoroasa (cea mai scumpa carte e 130 ron)...aceasta e singura mea avere...asta spun mereu...sunt pagini care le-am citit si le recitesc de cate ori e nevoie...am momente in care ma intreb cate ceva si caut si incerc sa aflu imediat raspunsul...sunt bucuroasa ca am studiat ceva care m-a pasionat, ca mi-am dorit sa fac acest lucru...si ca un lucru il stiu sigur...rasfoind cartile din domeniu asistentei sociale am ajuns la concluzia ca un alt domeniu pentru care prezint un interes deosebit este sociologia...este foarte important sa ai un tel, sa fii intr-atat de hotarat incat sa stii incotro sa-ti focalizazi atentia...am stiut mai mereu ce vreau...ce vreau sa fac in viitor...care sunt idealurile mele, spre ce optez...
visul face parte din fiinta noastra...din speranta noastra de reusita...si ce e mai ok e sa ai mereu visuri realizabile, visuri care sa nu atenteze la integritatea nimanui...sa incercam sa facem intr-asa fel incat sa putem sa fim verticali...

sarbatoarea de paste...

si te imbraci in haine de sarbatoare si te pregatesti sa petreci alaturi de familie, de prieteni...e timpul cand mergi in vizita, cand socializezi mai mult, cand arati ca poti fi mai prietenos, mai aproape de semenii tai...cand arati cat esti tu de darnic...cand impartasesti sentimente, ganduri...
pentru mine a fost o sarbatoare in care am stat departe de familia mea naturala insa am avut o familie "de imprumut"...dat fiind faptul ca nu mai locuiesc de ani buni in vaslui, nu pot afirma ca duc dorul pentru ca sunt mai mereu pe acolo...astfel si anul acesta am stat in compania familiei lui vlad...timpul se scurge in graba...si ar trebui sa fim cu totii mai intelepti, mai calmi, mai ingaduitori, sa aratam ca putem si altfel decat cum parem a fi...oamenii sunt liberi sa gandeasca ce vor, sa-si creeze propriile prejudecati, sa emita propriile judecati de valoare...insa cine este in masura sa judece? sa critice...totul este bine venit insa doar atunci cand este constructiv...cand ne foloseste, cand ne ajuta si nu cand ne doboara, cand ne lasa fara replica...
si astfel pastele de anul acesta mi-a creat un motiv de bucurie pentru ca in prima zi am "furat" niste energie pozitiva de la 2 bebelushi":bebe eric si bebe salma...2 copii minunati, activi, cu niste ochi mari si albastri, cu privire si zambet inocent si cu acea frumusete si naivitate copilareasca...
cred ca cel mai mult ma fascineaza ideea de a sta cu copii, de a zambi, de a ne juca impreuna...de a ma simti copil...
stai si privesti in continuu lumea lor lipsa de griji, lumea povestilor, a basmelor, a desenelor animate care nu fac nimic altceva decat sa te insufleteasca, sa te anime...
sarbatoarea pastelui ar trebui sa fie cea care ne face sa privim lucrurile intr-o lunima mai buna, mai calda...
astfel va transmit tuturor "Hristos a inviat" si sa fiti mereu aproape




versiunea 2 pe care o ratacisem pe un alt blog;)) si din acea cauza pentru ca nu imi aminteam unde e am pus varianta 1...insa acum sunt fericita..dupa jumate de an am gasit-o=))

Si ne pregatim cu totii de sarbatoare...unii inteleg prin pregatirea pentru paste o curatenie generala a casei (pe parca nu ar fi normal sa faci curatenie mereu, dar de')...altii postesc prin abtinerea de la a mai manca anumite alimente dar pacatuiesc in alte feluri, altii isi cumpara mancare din belsug pentru ca e o sarbatoare in care se cuvine sa ai de toate...iar pentru cei mai multi e momentul in care familia se reuneste, in care se bucura unii de altii, isi impart gandurile, sentimentele, se ajuta, isi vorbesc si isi amintesc de vremurile de odinioara...pentru mine Pastele de cativa ani e o sarbatoare pe care o petrec cu familia lui vladutz exceptand anul trec cand am stat cu fetele de la viborg, in danemarca...anul acesta in prima de paste m-am jucat...si a fost mai mult decat minunat...am stat in compania bebelusilor:salma si eric, a parintilor lor, a lui victor si a iubitului meu...m-am simtit extraordinar...copii imi dau energie pozitiva, zambetul lor ma fascineaza...apoi am vizionat un film extraordinar Babel pe care il recomand tuturor...m-am uitat la Madagascar, apoi m-am alintat ca ester bunny ca nu aveam cum sa fiu bugs bunny...ploaia a tinut oamenii in casa, in fata televizorului, a emisiunilor de acum repetitive, a umorului ieftin si de proasta calitate, a imitarii unor indivizi celebri din Romania...poate pentru unii creeza momente placute insa ceea ce am vazut pe micul ecran m-a indignat pur si simplu...sunt atat de multe subiecte care ar putea fi mediatizate, pastele ar putea fi prezentat si adus in casele romanilor intr-un mod total diferit...media isi lasa amprenta de fiecare data insa bine ar fi sa fie constructiv...sa avem ce invata, sa avem cu ce ne delecta...
si uite asa de paste am vazut tot mai putin oameni pe strada, in baruri, in cafenele...magazine fara paine, preturi exagerate...oameni tristi, saraci, rromi care faceau comert cu lumanari, super oferte si altele...si te intristezi...cred ca ar fi fost frumos sa vedem orasul plin de iepurasi...care sa ne inveseleasca, de oua de paste fictive, de flori multe multe, de artfificii care iti aduc zambetul pe buze...inca un paste care se apropie de final si care ar trebuie sa ne aduca lumina, sa ne dea putere, sa ne mobilizeze si sa putem fi capabili de a da rezultate...
urarea mea este aceea de a nu-ti uita niciodata principiile, de a nu te abate de la un mod de viata cinstit si decent si de a te gandi in permanenta la cel de langa tine...de a sti sa fii prietenos, sa fii mereu aproape cand este nevoie de sprijin si ajutor...