imi amintesc cu drag clasa a cincea...eram asa micuta si firava si ma indreptam spre scoala...era prima zi, 15 septembrie 1996...aveam emotii...alti colegi...de acum profesorii...printre ei am zarit o colega dragutza, blondutza cu pistrui...era vremea cand il citeam pe Victor Hugo asa ca am am asemanat-o cu unul din personajele principale...cu Cozette din romanul Mizerabilii...ne-am imprietenit...am fost colege 4 ani...apoi la liceu intamplarea a facut sa fim in aceeasi clasa...si intr-o zi dragutza mea Cozette imi spune a vazut un baiat care ii place...si a inceput sa vorbeasca despre el...o data, de doua ori...si uite asa s-a indragostit...si a luptat pentru ce si-a dorit...l-a cucerit...apoi la terminarea liceului ne-am inscris in cadrul aceleasi facultati insa la sectii diferite...ea tot impreuna cu el...in anul 2 cred, daca imi amintesc eu bine vine ea fericita si imi arata un inel de logodna...inca era in stadiu de vis...apoi dupa vreo 2 ani imi spune: gata ne-am hotarat: am ales ziua, am ales localul...ba mai mult: ma invita la ea si imi spune: tu esti prima persoana care imi vede rochia de mireasa: acel ireal devenise de acum real...micutza cozette avea sa devina doamna Arama...am facut tot posibilul sa ajung sa o vad imbracata in mireasa...eram obosita insa tineam neaparat...ma simteam ca o "bunica", imi dadeau lacrimile...insa erau foarte foarte fericita sa ii vad impreuna...impreuna pentru totdeauna...un vis devenit realitate...o poveste in care dragostea invinge distanta si aduce doi oameni impreuna pentru totdeauna: sunt mandra de voi si va felicit!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu