ce repede trec zilele...s-a terminat si prima sesiune de la master si sunt multumita ca am reusit sa fac o linie...mi-era dor...intr-adevar e un lucru imbucurator dat fiind faptul ca nimic nu mai e nou...concursul e tot suspendat, fondurile sunt insuficiente, bugetul tot mai mic...situatie trista pentru absolventi, pentru cei care au muncit si au sperat ca in urma concursurilor vor obtine de munca...si totul se rezuma la rabdare...insa vine o vreme cand rabdarea parca se risipeste, cand nu stii incotr-o sa te indrepti...mi-au mai ramas doua sanse: un post la un centru de zi, undeva departe unde situatia e tare incerta si un alt post in buricul targului, la o super fundatie...insa si aici am un minus...faptul ca nu am fost voluntar si imi doresc sa nu fiu penalizata asa tare...acum, mai mult ca oricand imi doresc sa ma implic intr-o activitate deoarece chiar nu mi se potriveste viata linistita si plictisitoare...vreau munca de teren si oameni care sa aiba nevoie de ajutorul meu, sa simt ca sunt utila si ca pot contribui, sa-mi gasesc un loc in care sa dau tot ce pot...si nu imi ramane decat sa sper, sa incerc sa fac tot ce-mi sta in putinta...
intotdeauna am zis ca exista un loc pentru fiecare si atat de tare mi-am dorit ca lumea aceea utopica sa existe...
astazi a aparut soarele...si era asa vesel si bucuros si natura era dezghetata...si era o imagine placuta de primavara, parcul alexandru plin de mame cu copii...si mie parca imi lipsea unul...insa intotdeauna am gandit in perspectiva, am incercat sa gandesc pozitiv...cu toate ca sunt momente in care ma afund intr-o putina cu ganduri...si cu greu ies la suprafata...stiu ca in viata nu e bine sa ne lasam coplesiti ci e bine sa gasim mereu resurse, sa putem merge mai departe...e trist atunci cand nici macar nu ai sansa...cand vrei, cand stii ca poti dar nu ai ocazia sa demonstrezi...lumea e ca un camp de lupta in care trebuie sa invingi ca altfel esti pierdut.... in trecut daca faceai o simpla scoala, invatai apoi o meserie si aveai cu certitudine ceva de munca...bine, rau sau cum o fi fost...era locul tau...acum sunt favorizati peste tot...trebuie sa cunosti pe cineva, trebuie sa stii sa manipulezi...si e trist...ca nu invatam ca sa facem asa, ci invatam sa fim onesti, sa avem principii, sa tinem cont de valori...
cert e ca ne construim viitorul...ni-l cladim cu grija si cu munca, multa munca...si parca nu progresem...ci stagnam...
insa eu sper ca situatia actuala nu va mai persista pentru mult timp...si ca o sa fie ceva mai bine!
sa auzim de bine!
intotdeauna am zis ca exista un loc pentru fiecare si atat de tare mi-am dorit ca lumea aceea utopica sa existe...
astazi a aparut soarele...si era asa vesel si bucuros si natura era dezghetata...si era o imagine placuta de primavara, parcul alexandru plin de mame cu copii...si mie parca imi lipsea unul...insa intotdeauna am gandit in perspectiva, am incercat sa gandesc pozitiv...cu toate ca sunt momente in care ma afund intr-o putina cu ganduri...si cu greu ies la suprafata...stiu ca in viata nu e bine sa ne lasam coplesiti ci e bine sa gasim mereu resurse, sa putem merge mai departe...e trist atunci cand nici macar nu ai sansa...cand vrei, cand stii ca poti dar nu ai ocazia sa demonstrezi...lumea e ca un camp de lupta in care trebuie sa invingi ca altfel esti pierdut.... in trecut daca faceai o simpla scoala, invatai apoi o meserie si aveai cu certitudine ceva de munca...bine, rau sau cum o fi fost...era locul tau...acum sunt favorizati peste tot...trebuie sa cunosti pe cineva, trebuie sa stii sa manipulezi...si e trist...ca nu invatam ca sa facem asa, ci invatam sa fim onesti, sa avem principii, sa tinem cont de valori...
cert e ca ne construim viitorul...ni-l cladim cu grija si cu munca, multa munca...si parca nu progresem...ci stagnam...
insa eu sper ca situatia actuala nu va mai persista pentru mult timp...si ca o sa fie ceva mai bine!
sa auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu