amintiri!!!

intr-o zi mi s-a nazarit ideea de a participa la concursul de probatiune. si m-am animat si am incercat sa trec de fiecare proba. si am trait cu emotie si cu tensiune fiecare etapa. pana la proba patru am avut parte de o oarecare satisfactie. proba a cincea mi-a dat bataie de cap cu amanarea de durata. apoi intr-o zi cu soare stralucitor se anunta: peste 13 zile va fi ultima proba. nu-mi ramanea de facut decat sa vorbesc cu Maria si sa plecam la bucuresti. si ca sa nu mai deranjam ne-am hotarat sa plecam noaptea si sa ajungem de dimineata la examen. si drumul a parut scurt dat fiind faptul ca am tot citit si n-am inchis un ochi toata noaptea. si iar agitatia bucuresteana, oameni pusi pe cearta de dimineata. am luat micul dejun si ne-am indreptat spre locatia examenului. si se lasase un frig si stomacul ne tremura...si se facu si ora 10 si subiectele aparusera. pe cat de simple, pe atat de complicate. bucuroasa in prima faza am constientizat ca nu-i asa usor pentru ca baremul era diferit de baremul inchipuit de mine. insa m-am incarcat cu energie si mi-am propus sa nu mai sper ca sa nu fiu iarasi dezamagita. si pranzul la bucuresti a fost mai mult decat ok. am mers la Mac si ne-am intalnit cu Kamara de la Alb si Negru. sincera sa fiu nu este printre artistii mei favoriti insa este un tip care are lipici cand zambeste. ne-am hotarat sa imortalizam momentul si ne-am pozat impreuna. ce m-a impresionat la el: parul foarte tare si tricoul pe care va las sa-l observati. in schimb pot spune ca dupa o lunga zi la bucuresti am invatat ca trebuie mereu sa am asteptari reale. zilele acestea am avut experiente noi: am fost reclamata, am fost invinuita si am fost fericita pentru ca am reusit sa fiu convingatoare si sa demonstrez cu argumente logice ca am dreptate. mi-am propus acum, in saptamana mare ca am sa incerc sa ma temperez, sa incerc sa las loc tacerii mai des si sa imi propun sa discut in contradictoriu atunci cand cred ca interlocutorul meu este capabil sa inteleaga situatia. mi-as fi dorit sa fiu mai linistita, sa pot afirma ca astept iepurasul insa nu-i chiar asa usor. e trist ca noi oamenii ne complicam viata... in prag de sarbatoare va doresc sa fiti Easter Bunny pentru cei defavorizati si sa invatati sa daruiti din inima...un dar e o minune, o minune e o speranta, o speranta e continuarea... one love...