reintoarcerea in tara mi-a readus un sentiment placut: participarea la seminarii si la cursuri imi creaza un confort deosebit...astazi m-am simtit ca intr-o mare "familie" dat fiind faptul ca am avut o conversatie placuta si utila: zi de zi invatam lucruri noi, ne impartasim experientele, ne imbogatim cunostintele si devenim empatici...una dintre cele mai interesante discipline si anume: individul in situatie de criza prin raportare la familie...oare ce reprezinta criza in viata individului? cum se manifesta? cum influenteaza? cum depasim o criza?
fiecare dintre cei prezenti a precizat un punct de vedere propriu, unii l-au impartasit altii nu insa cert este ca relatarea diferita a modului de rezolvare m-a pus pe ganduri...
venise si randul meu si am fost nevoita sa explic modalitatea de iesire din criza...o mare parte din raspunsuri se referau la comunicarea ca solutia optima insa eu am ales si am spus ca din pacate prefer retragerea sau fuga spre gasirea linistii, spre impacarea cu mine insumi...chiar daca nu e cea mai potrivita modalitate...
crizele din viata unui individ sunt diferite, sunt multiple, sunt durereroase si greu de inteles insa timpul te ajuta sa le intelegi, sa le depasesti, rabdarea te face sa te concentrezi si sa le solutionezi...
astazi am oftat pentru ca mai am doar cateva zile si urmeaza sa ma intorc in italia...cred ca oftatul meu se datoreaza si unei noi dorinte...o dorinta care are foarte putine sanse de a se indeplini poate pentru ca nu mai am disponibilitatea necesara, nu mai am increderea si rabdarea de alta data...insa Dana mereu se mobilizeaza, arata ca e puternica si isi spune ca trebuie...sunt lucruri pe care le aleg...oamenii de care o sa-mi fie dor insa nu trebuie sa uit ce mi-am propus...
si am sa inchei in a spune ca am fost la cina la un restaurant foarte tare si anume Cavalerul medieval care mi s-a parut minunat...mi-am amintit de copilaria mea, de anii de liceu si asta datorita unui coleg de clasa tare drag mie (multumesc!)...
fiecare dintre cei prezenti a precizat un punct de vedere propriu, unii l-au impartasit altii nu insa cert este ca relatarea diferita a modului de rezolvare m-a pus pe ganduri...
venise si randul meu si am fost nevoita sa explic modalitatea de iesire din criza...o mare parte din raspunsuri se referau la comunicarea ca solutia optima insa eu am ales si am spus ca din pacate prefer retragerea sau fuga spre gasirea linistii, spre impacarea cu mine insumi...chiar daca nu e cea mai potrivita modalitate...
crizele din viata unui individ sunt diferite, sunt multiple, sunt durereroase si greu de inteles insa timpul te ajuta sa le intelegi, sa le depasesti, rabdarea te face sa te concentrezi si sa le solutionezi...
astazi am oftat pentru ca mai am doar cateva zile si urmeaza sa ma intorc in italia...cred ca oftatul meu se datoreaza si unei noi dorinte...o dorinta care are foarte putine sanse de a se indeplini poate pentru ca nu mai am disponibilitatea necesara, nu mai am increderea si rabdarea de alta data...insa Dana mereu se mobilizeaza, arata ca e puternica si isi spune ca trebuie...sunt lucruri pe care le aleg...oamenii de care o sa-mi fie dor insa nu trebuie sa uit ce mi-am propus...
si am sa inchei in a spune ca am fost la cina la un restaurant foarte tare si anume Cavalerul medieval care mi s-a parut minunat...mi-am amintit de copilaria mea, de anii de liceu si asta datorita unui coleg de clasa tare drag mie (multumesc!)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu