spune nu Rasismului!!!

si am ales sa locuiesc in italia...zona in care ma aflu se numeste Toscana si e plina de straini: romani, albanezi, bosniaci, cubani, brazilieni, senegalezi, americani etc...mi se intampla sa ma confrunt destul de des cu aceasta problema, discriminarea...mi-e oarecum ciuda sa afirm ca persoanele pentru care lucrez sunt rasiste...chiar astazi am avut un argument mai puternic...toti bodyguarzii primisera ordine sa nu lase sa intre pe nimeni care este negru african...conflictul a pornit brusc: doua dintre colegele mele sunt negrese africane si cei care nu puteau intra erau amicii lor...au asteptat sfarsitul serii pentru a discuta si totul s-a transformat intr-un fiasco...m-am simtit rau, trista insa un lucru il stiu cu siguranta: Culoarea nu face diferenta...fiinta umana are acceasi constructie si daca am fi cu totii exact la fel nu am mai fi fericiti...am cativa prieteni de culoare si sunt bucuroasa ca i-am intalnit: a fost penibil pentru ca Big papa care e american intra cu toate ca e si el negru si ceilalti nu aveau voie...si ma intreb: Cum poti sa discriminezi cand proprii tai angajati fac parte din categoria celor pe care nu ii vrei la tine in local? si binenteles ca lucrurile cateodata se indreapta asupra mea cu cei care au creat necazuri si anume rromii...trebuie sa recunosc ca exista si cei care fura, care atunci cand lumea se distreaza ei prind momentul si fac o curatenie impecabila...care uita ca sunt zeci de camere si mai apoi printr-o simpla analiza sunt remarcati...si e rusinos insa asta nu inseamna ca eu am sa incep sa-i discriminez...Cine sunt eu ca sa judec? am oare acest drept? si raspunsul e Nu categoric...zi de zi invat sa fiu mai matura...mai impartiala...sa ma gandesc cum ar fi sa fiu in locul celui caruia i se interzic anumite drepturi?
cred ca perioada asta nu imi e deloc favorabila...nu stiu daca timpul, distanta sau dorul de viata mea de odinioara ma fac sa fiu asa...sau poate faptul ca sunt intr-o alta lume, alta cultura, alta mentalitate, alt stil de viata...ahh...adaptarea asta...inceputul e greu... continuarea e obisnuinta...sfarsitul e drama... si totul apoi tine de trecut...