intotdeauna am facut tot posibilul sa fiu acasa de ziua mamei...anul acesta am plecat din Italia pe 12 asa ca pe 13 septembrie am sarbatorit ziua ei...stiu ca e pur si simplu linistita stiindu-ma acasa...chiar daca la scurt timp am intristat-o spunandu-i ca plec intr-o alta calatorie si anume in US...am aplicat pentru viza si surpriza: turist pt 10 ani...prima ei intrebare a fost: Ai de gand sa stai toata perioada?...insa am raspuns categoric Nu...merg sa vad ce si cum, sa fiu realista si sa vad ce sanse de adaptare si de relationare am...deciziile pripite nu isi au rostul...acum poate ca gandesc mai mult cu mintea si mai putin cu sufletul insa stiu doar ca nu vreau sa mai gresesc... orice ar fi pe Ma o iubesc enorm...si acum data fiind situatia poate si mai tare si chiar daca ma simt vinovata ca plec intr-un fel sau altul o sa-i fiu mereu aproape...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu