Spiritul aventurier mi l-am dezvoltat inca din copilarie insa niciodata nu mi-am imaginat ca o sa calatoresc asa de mult. Cateodata stau si ma intreb pana cand o pot continua insa cert e ca pe an ce trece imi doresc sa pot vizita si mai mult, sa am ocazia de a strabate lumea-n lung si-n lat…fara sa imi para rau de nimic sau fara sa regret ca nu m-am oprit undeva…Viza pt state m-a pus la incercare….durata de 10 ani imi ofera posibilitatea de a avea mai multe intrari si inca o data am profitat de acest avantaj… Ma apropiam de sfarsitul lui decembrie si emotiile cresteau in intensitate…si am hotarat sa plec cu cateva zile inainte la Bucuresti, sa stau cu Cristina, sa cumpar cadourile de Craciun si de ce nu sa ma rasfat un pic. Bucurestiul e un oras care imi place, care ma atrage si as putea spune ca pe de o parte regret ca nu am mers la facultate aici…Am ales Iasul, un oras frumos insa cu prea mult subiectivism, prea multa cocoloseala gratuita, interese nefondate si concurenta neloiala…Insa toate astea nu mai conteaza…sunt de domeniul trecutului chiar daca cateodata ma gandesc la cat de tare mi s-a schimbat viata…insa nu ma pot plange…Si iata ca s-a facut si miercuri, 21 decembrie, ziua in care urma sa plec….am zbor de la Otopeni asa ca m-am trezit de dimineata, am terminat de rezolvat ce mai aveam, am luat un taxi si m-am indreptat catre aeroport…stiam de dinainte povestea cu “fii atenta in ce taxi te urci”…aleg o companie cu un tarif normal insa cu un nene care parea un milog….cursa pana la aeroport a costat 35 de lei…insa dansul a cerut alti 10 lei, ca e greu, ca se intoarce gol, ca e Craciun si la el… I-am dat 50 de lei si am ramas asa cu un gust amar…mi se pare o chestiune de bun simt sa lasi de la tine insa detest cersetoria asta pur romaneasca...n-am avut incotro din cauza bagajelor ca de altfel luam lejer autobuzul din piata Victoriei…zic mereu ca nu am sa ma mai obosesc carand 35 de kg insa mereu am cam aceeasi greutate…La aeroport am avut placuta surpriza sa intalnesc o colega de generala, o fata care munceste enorm de dimineata pana seara, care vrea un viitor mai bun in domeniul bancar. M-a intristat povestea ei despre o boala care a paralizat-o cand avea 21 de ani, relatandu-mi cum medicii o tratau pentru oricare alta boala insa nu pentru ceea ce avea ea…Si Da, in Romania simti cateodata ca te lupti cu morile de vant, te ingrozesti cand vezi cum toti sunt medici si aproape niciunul profesionist in domeniu…sa nu mai mentionam despre plata pe sub masa a serviciilor medicale… Primul zbor a fost catre Varsovia…si cum nu am eu probleme de relationare m-am imprietenit instant cu o tipa super ok…Carmen din Severin, de profesie farmacist care avea acceasi destinatie…NYC…era foarte emotionata pentru ca era primul ei zbor peste ocean, prima escala intr-o tara necunoscuta de dansa…ne-am povestit, am ras si a urmat imbarcarea…am avut locuri diferite si cu toate ca as fi putut sa schimb mi-a facut placere sa conversez cu un domn in adevaratul sens al cuvantului…drumul pana in Polonia a fost scurt, lin, placut…am asteptat-o apoi pe Carmen si ne-am grabit sa prindem legatura….aveam foarte putin timp la dispozitie si eram oarecum panicate…insa ajunse la poarta respectiva am observat ca zborul are intarziere si culmea – mai toate anunturile erau in poloneza….am asteptat alte 2 ore pana sa plecam…eu eram putin necajita pentru ca imi facuse planuri pentru seara in curs...A urmat zborul de 10 ore, nedumerirea lui Carmen cand mi-am scos paturica de acasa…plus ca o aveam si pe cea din avion, plus pernuta…cert e ca aerul conditionat ne-a determinat sa ne infofolim de ziceai ca suntem refugiate insa macar asa ne-am protejat de o eventuala raceala… n-am putut dormi deloc insa am tot conversat, am vizionat un film, am ascultat muzica, am mancat destul de bine, am schimbat numere de telefon si am devenit prietene...Am aterizat la New York cu intarzierea de rigoare, a trebuit sa trecem de CBP si eu una aveam emotii pentru ca nu e chiar ok sa fii turist la fiecare 2 luni insa am fost norocoasa si am obtinut sederea pe 6 luni...La aeroport am avut placerea sa-l salut pe logodnicul ei si ea la randu-I sa-l cunoasca pe Chris...Am plecat apoi catre hotel undeva pe 5th avenue…centrul New York-ului arata minunat de bine…numai ce mi-am lasat bagajele la hotel si am plecat pe strazile orasului de vis…radeam la el si el la mine si traiam fascinata fiecare moment…Am invatat ca fericirea o gasesti in lucruri marunte, ca nu ai nevoie de foarte multe sa te simti bine…eu una sunt simpla, populara…nu ma feresc de nimic si accept orice imi pare rezonabil…Cam asta a fost drumul meu inapoi catre NYC.
Urmeaza ziua din categoria “what a princess wants, a princess gets”
To be continued :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu