Chanel Lemire

De ceva vreme ne-am propus sa ii luam lui Henri un tovaras de joaca … Si eu fusesem cea care tot amanase pentru ca anul 2013 a fost putin mai complicat … Aflati amandoi acasa in vacanta de iarna, Christopher si-a facut temele si a cautat online French bulldogs. Era convins ca el trebuie sa mearga la Fort Collins, 3 ore distanta de casa noastra sa vada un caine … Sincera sa fiu am strambat din nas … vacanta scurta, putine zile inainte de Craciun, faptul ca trebuia sa plec pentru alte 10 saptamani stateau in calea deciziei mele definitive in a avea al doilea caine … insa pentru ca si el ca si mine de altfel e un incapatanat cand isi doreste ceva cu ardoare ne-am urcat in masina si plecati am fost … Ajunsi la familia respective am trait emotia de a vedea o catelusa obeza, stapana era nedumerita de varsta femelei, eu eram impresionata de cum arata, Chris avea in minte numai dorinta de a o aduce acasa … A fost o targuiala de vreo ora pentru ca respectiva tot spunea o serie de minciuni care nu se legau… mentionase ca ea stie sa iasa singura afara, ca nu face deloc in casa, ca vrea un anumit pret si daca nu-l primeste nu da catelusa … Numai bine ce ne-o prezinta … Miroasea a proaspat spalat insa un miros puternic, urat, imbacsit … a mers ea ce a mers pe acolo si numai bine ca isi face nevoile in mijlocul incaperii … Atunci am parafrazat-o pe respective si am rugat-o sa-mi confirme / infirme cele spuse anterior… S-a schimbat la fata, tonul sau parea agresiv insa in retragere mentionand inca o data suma dorita. Eu i-am spus ca nu sustin afacerile cu caini si ca noi investim in caine mult mult decat platim pentru a-l lua acasa … I-am oferit o anumita suma si am pus punct. I-am spus deschis ca nu las loc de negociere si ca daca accepta bine, daca nu, noi plecam … mi-a intins contractul fara sa stea pe ganduri …

Pentru prima data cred ca Chanel a mers in masina in ziua respectiva … era panicata, nedumerita incepand sat raga gaze ingrozitoare care parca ma indepartau tot mai tare de ea… apoi a urmat discutia noastra pentru a-i pune un nume … Si pt ca Chanel e un parfum persistent i-am asociat trasaturile sale definitorii cu numele parfumului …

A ajuns acasa unde era salbatica rau … nu stia sa urce scarile, nu stia de plimbarea in lesa, nu stia sa manance si multe altele … Am stat cu ea numai 10 zile apoi urmand sa plec insa in timpul asta scurt a reusit sa roada 2 usi … a reusit sa-mi smulga si cateva lacrimi pt ca nu stiam ce sa fac cu ea… a ros cusca sa pentru ca nu ne-am simtit in siguranta sa o lasam singura in casa, ne-a demonstrate ca ea e capabila sa distruga tot … Am revenit acasa pe 5 Martie si fetita mea patrupeda Chanel mi-a aratat cat de mult il iubeste pe Chris… cum sta ea langa usa cand el pleaca la serviciu, cat de bucuroasa e cand ii aude masina in parcare … a invatat sa doarma langa mine si l-a acceptat pe Henri ca si partener de joaca… Are o energie teribila, alearga foarte repede, bea apa de parca ar bea o data pe saptamana, mananca de parca e un aspirator … ataca aspiratorul de parca i-ar fi dusman si nu prea ii place sa fie spalata … Zilele trecute in timp ce alerga prin parc si-a turtit fata de un gard… eu ma uitam la cat e activa e si cum ii place sa se joace si numai ce o vad lipita de gard … am ras gandidu-ma la frate-miu Dan care odata, la mall la Iasi a facut abstractie de geam si s-a lovit … au rasunat rasetele cristaline ale privitorilor printre care si ale mele …

Chanel e un sufletel drag, e o bucurie si de fiecare data cand trebuie sa plecam, stiu ca ii lipsim J.

Happy, happy, happy to have Chanel Lemire in our family!!!