trecand prin viata...

am incercat intotdeauna sa elimin pesimismul cu toate ca e aproape imposibil. cand ma astept mai putin apare ceva nou, negativ pe moment. zic ca a o perceptie negativa pentru ca prima parerea e cea potrivit careia se intampla ceva rau...insa este un rau neinteles cum trebuie...lucrurile nu sunt intamplatoare...fiecare om are menirea sa pe pamant...important e ca atunci cand este pamantean sa pretuiasci valorile, sa-ti iubeasti si sa-ti respecti aproapele, sa nu fugi de responsabilitati. pierderile le percem ca pe tragedii insa poate schimbarea ce se produce este un semn al unei vieti mai bune. ma exprim in felul acesta pentru ca ajung sa cred ca moartea este o continuare a vietii...si ca sufletul fiecaruia ajunge acolo sus, in ceruri...
deseori imi imaginez o lume utopica, in care tristetea sa nu-si gaseasca locul...insa e un vis pe care il am si care nu-mi da pace, poate de aceea am cateodata rabufniri revolutionare...imi doresc sa pot sa fac oamenii sa constientizeze ca viata nu se axeaza pe nimicuri, ca lucrurile inutile trebuie evitate, ca o gandire sanatoasa duce la o viata echilibrata...maturizarea este fireasca...trebuie sa acceptam ca suntem intr-un proces continuu de imbatranire, ca nu ne putem permite sa gafam, sa traim altfel decat e moral...
imi doresc ca lumea peste 50 de ani sa fie mai buna, sa fie onesta, sa nu mai existe infractori si victime...sa putem trai in siguranta...
lumea in care traim este a noastra, a tuturor...tocmai de aceea ar trebui sa fim uniti, pentru ca sunt elemente care ne leaga...
pasii mici sunt cei mai siguri!!!