ultima zi din primul an in calitate de masteranda

si in sfarsit a sosit si ziua ultimului examen...pot spune ca sesiunea din timpul facultatii este total diferita de cea de la master...la master ai mai multa libertate de exprimare, de alegere, de interpretare, poti aprofunda ceea ce iti place...mie spre exemplu mi-a facut o deosebita placere sa ma familiarizez cu conflictologia, o stiinta foarte interesanta in cadrul careia am analizat diferitele tipuri de conflicte, de strategii de rezolvare, am lecturat numeroase carti printre care 6 palarii ganditoare, cartea lui Edward De Bono, un material foarte simplu care de fapt reprezinta o invitatie spre a privi lucrurile calculat si sacadat; apoi am apucat sa-l indragesc pe Zig Zigler, am fost oarecum placut surprinsa de lectura oferita de Sherry Argov si binenteles de toate remarcile si comentariile facute de profesorul nostru in cadrul disciplinei. chiar ziceam ca cel mai mult si mai mult imi place sa studiez, drept dovada voi incepe din toamna sa imi cultiv noile pasiuni, sa ma pot instrui incat sa pot indeplini standardele profesionale cerute...cateodata ma uimesc de mine, de cata rabdare si pasiune am atunci cand vine vorba de scoala...insa sunt convinsa ca fiecare atunci cand e motivat intr-un domeniu prezinta interes, exact asa intamplandu-se si in cazul meu... astazi am oftat pentru ca este ultima zi pe care am petrecut-o in compania Andrei...dat fiind faptul ca plec in scurt timp...am facut iarasi cativa kilometri impresionanti, am mai povestit si pana la urma se facuse si 7, ora plecarii: fiecare spre casa ei...si parca eram doua bunicute care se imbratisau...sunt convinsa ca o sa-i simt lipsa insa la fel de sigura sunt ca o sa fiu fericita sa o revad in mica noastra vacanta.... am invatat sa ma atasez foarte tare de oameni, sa tin la ei, sa ma acomodez foarte usor in compania lor si asta pentru ca nu imi place sa emit pretentii nefondate, sa fac mofturi sau sa comentez...atunci cand simt ca cineva merita sa-mi fie prieten sunt empatica si amabila...

inca putin si iar distanta ma desparte, dorul ma apuca insa stiu ca asa e mai bine...un pas inainte spre o viata mai linistita...chiar daca visele mele nu erau asa colorate...
ma intrebam daca un esec reprezinta o oportunitate sau un motiv de tristeste? daca reprezinta un castig sau o pierdere? asta doar timpul va decide...cert e ca am sa cred mereu in visele mele, in principiile mele si in capacitatea de reusita...se potriveste sintagma: ceea ce nu te omoara, te intareste...o perioada grea...urmata de o perioada de furie...de stres...de panica...un zambet...o noua speranta...si punct si de la capat...lumea nu sta in loc iar viata merge mai departe cu sau fara...
asa ca o sa imi doresc tare tare tare sa fie bine...