inca un drum pisa-constanta si apoi o lunga peripetie...mai devreme sau mai tarziu a venit si luna iulie si saptamana in care am de sustinut examenul de disertatie...nu stiu daca sunt emotionata ci doar stiu ca sunt extrem de obosita...si calatoria pare sa fi inceput cu stangul...luni dimeneata trezirea a fost la ora 6:15...m-am pregatit, am plecat spre aeroport la 7, am fost incapatanata si am vrut sa merg singura si prin urmare am mers cu autobuzul, am ajuns acolo si am surprinsa de o persoana draga mie pe care nu as fi vrut sa o deranjez de dimineata, m-am bucurat si intr-un sfarsit am facut check-in-ul si tot ce trebuia...ma nemerisem prima la rand si cea luata pentru control vamal: oioi am zis, dar de ce tocmai eu: si incepe cel de acolo: ce aveti in geanta, ce electrocasnice, cati bani, daca depasiti o anumita suma platiti comision...si incet incet ma panicasem...insa n-as fi platit nici macar un euro...am terminat si cu asta si apoi am urcat in avion: foarte ok am avut prioritate la imbarcare si nu am fost nevoita sa astept...apoi am avut o companie destul de ok, un baiat de 18 ani, nascut la Galati si crescut in Italia...am inceput sa ne impartasim diverse experiente, ne-am cumparat aceeasi marca de parfum din avion, eu lasandu-ma convinsa de el si in mai putin de doua ora jumate am ajuns la Constanta...surprinza: vantul adiea usor...si eu incepusem sa fiu obosita...am luat maxi spre gara, am trecut prin toate starile sufletesti pentru ca langa mine era o individa "parfumata"...la gara alta distractie: ohh my God cati rromi erau si mai grav e ca fiecare urmea sa te induca in eroare: pana sa urc in maxi imi venea sa plang, sa renunt si sa fac cale intoarsa, simteam ca nu vreau sa mai vin in tara...am urcat eu in maxi, am trecut prin Braila, am vazut Dunarea care avea nivelul foarte ridicat, m-am minunat la cati batrani am vazut sprijiniti pe garduri, cu fete intristate, cu case darmate si ma intreb: cum de e posibil? cum sa li se intample tocmai lor care o viata intreaba au agonisit ca sa construiasca o casa modesta din chirpici si apoi in mai putin de cateva zile totul sa fie daramat? ce groaznic trebuie sa fie sa privesti si sa vezi ca esti neputiincios...sa simt ca o parte din tine se stinge...
si cum maxi mergea pana la Focsani un "destept" de sofer ar fi vrut sa ma lase intr-o zona mai slab populata sa astept maxi...pana la urma am urcat eu intr-un maxi spre Bacau insa cu emotii uriase...ca intotdeauna fac unn popas la prietena mea draga, o mai strang putin in brate si apoi am plecat spre Iasi...
in sfarsit tata ma asteapta la gara...cobor din maxi si nu puteam lua geanta de la spate si un tip din autogara imi zice: hey gagico ai nevoie de ajutor? si culmea e ca era un tip pe care il cunosc de ani de zile dar na' tati ii raspunde: las'...vezi'ti de treaba...mi-a starnit zambetul pentru ca na' tata nu ar permite niciodata nimanui sa ma jigneasca sau sa imi adreseze vorbe cu subantelesuri :)...
si e saptamana mea la Iasi...pe de o parte radiez ca sunt in orasul meu drag, pe de cealalta parte stau si ma intreb cum de traim intr-o lume asa saraca, de ce strazile noastre sunt asa, cum de e totul murdar si dezorganizat? de ce suntem asa defavorizati? si ce-i mai grav e ca ma intreb: ce caut eu aici? unde mi-ar placea sa traiesc pentru o durata mai lunga??
in sufletul meu visez sa stau la Iasi, la mine acasa, in linistea codrilor mei, sa am masina mea, locul de multa dorit de ani de zile...si nu vreau sa renunt la optimist insa stiu ca trebuie sa fiu 100%realista...
pana acum nu mi-a mai ramas decat o dorinta adevarata, durabila, marea mea dragostea...si zic mereu ca o sa incerc sa ma straduiesc, sa reusesc...ar fi mai mult decat ok, o implinire si un raspuns al muncii mele :).
si cum maxi mergea pana la Focsani un "destept" de sofer ar fi vrut sa ma lase intr-o zona mai slab populata sa astept maxi...pana la urma am urcat eu intr-un maxi spre Bacau insa cu emotii uriase...ca intotdeauna fac unn popas la prietena mea draga, o mai strang putin in brate si apoi am plecat spre Iasi...
in sfarsit tata ma asteapta la gara...cobor din maxi si nu puteam lua geanta de la spate si un tip din autogara imi zice: hey gagico ai nevoie de ajutor? si culmea e ca era un tip pe care il cunosc de ani de zile dar na' tati ii raspunde: las'...vezi'ti de treaba...mi-a starnit zambetul pentru ca na' tata nu ar permite niciodata nimanui sa ma jigneasca sau sa imi adreseze vorbe cu subantelesuri :)...
si e saptamana mea la Iasi...pe de o parte radiez ca sunt in orasul meu drag, pe de cealalta parte stau si ma intreb cum de traim intr-o lume asa saraca, de ce strazile noastre sunt asa, cum de e totul murdar si dezorganizat? de ce suntem asa defavorizati? si ce-i mai grav e ca ma intreb: ce caut eu aici? unde mi-ar placea sa traiesc pentru o durata mai lunga??
in sufletul meu visez sa stau la Iasi, la mine acasa, in linistea codrilor mei, sa am masina mea, locul de multa dorit de ani de zile...si nu vreau sa renunt la optimist insa stiu ca trebuie sa fiu 100%realista...
pana acum nu mi-a mai ramas decat o dorinta adevarata, durabila, marea mea dragostea...si zic mereu ca o sa incerc sa ma straduiesc, sa reusesc...ar fi mai mult decat ok, o implinire si un raspuns al muncii mele :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu