ma simt de parca as fi intr-o continua calatorie...de mica mi-a placut sa merg in excursii, tabere, sa stau cu ceilalti, sa impart, sa daruiesc, sa conversez...intr-o zi am aruncat doua vorbe in vant zicand: vreau sa vad Amsterdam, de mult mi-am pus in plan si nu am reusit...apoi s-a intamplat sa gasim o varianta foarte convenabila - bilete de avion de la Pisa la Bruxelles cu prestigioasa companie Ryanair...zis si facute - bilete prenotate.
intr-o zi de marti m-am trezit de dimineata, mi-am pregatit bagajele, am dus masina mai apoi intr-un loc ceva mai sigur si am fost acompaniati la aeroport. ajunsi la Pisa am luat micul dejun, avusesem facut check-in-ul si nu ne ramanea decat sa asteptam imbarcarea. eu uitasem sa imi incarc telefonul asa ca m-am oprit la tabacheria din aeroport. acolo m-am amuzat teribil vazand un individ cu alte orientari cum se manifesta. am incercat sa ma comport discret si ma abtineam sa nu rad.
a urmat primul zbor impreuna...poze, rasete, glume...si in cele din urma am ajunsi la Charleroi (Belgia). am luat un autocar pana la Bruxelles, am ajuns la gara centrala dupa care am luat trenul spre Amsterdam. am pierdut primul tren dintr-o gafa banala. am mers la ghiseurile internationale si mai intai trebuia sa mergem la un calculator de unde selectam destinatia si luam un bilet de ordine. in fine, am asteptat alte 20 de minute si in cele din urma am pornit spre Amsterdam...3 ore de tren si am ajuns la destinatia mult dorita.
am coborat fericiti din tren si am cautat sa vedem cum ajungem la hotel...ne-am luat harta care se distrubuie gratuit, apoi am luat tramvaiul. ajunsi la The seasons, hotelul la care am fost cazati, ne-am schimbat si am plecat sa ne minunam: prima noapte in faimosul oras - impresionant de frumos, curat, culturi amestecate, nationalitati diverse, restaurante de toate taliile, multe canale, diamante, muzee, mori de vant, bere, coffe shop-uri si districtul rosu. am facut un tur la picior, am ajuns in cartierul rosu pentru ca eram curiosi. eu una am ramas cu o tristete profunda: mergem si ma uitam prin vitrine si in mare parte erau romance. mi-a lasat un sentiment apasator sa constat ca un numar crescut de fete apartent frumoase se prostitueaza. apoi am trecut in revista si faimosul Bulldog, am intrat prin diferite magazine specifice zone.
Ziua 2: treziti de dimineata am mers sa luam micul dejun la hotel, super delicios apoi am ales ce vrem sa vedem - muzeul Heineken era in apropierea hotelului, apoi am mers la Van gogh unde am fost norocoasa: biletul costa 14 euro insa mie o doamna mi-a oferit un bilet: i-am raspuns zambareata ca ii multumesc nespus. Vincent van Gogh e un artist desavarsit, a trait 37 de ani (1853-1890), la 16 ani a inceput sa munceasca, pe undeva pe la 25-26 de ani se simtea pierdut si a luat decizia de a creea. In lucrarile sale se axeaza pe natura, se poate observa ca pune suflet si pasiune in opere. A calatorit, a studiat, a pus pe foaie ceea ce i-a placut si i-a ramas in minte. la o prima vedere poti spune ca are un stil haotic insa daca stai si analizezi cu atentie operele sale ajungi sa intelegi adevarata arta. Un muzeu de nota 10 in care sunt publicate circa 220 de opere plus creatiile altor artisti. mi-au placut in mod deosebit cateva lucrari insa cum era interzis sa fac fotografii nu mi-a ramas de cat sa cumpar niste vederi care aveau preturi acceptabile. apoi am mers la muzeul de ceara. am fost intampinati de Obama, am facut poza cu el si la iesire am platit alti 11 euro pentru a o lua. a fost un traseu interesant in muzeu pentru ca mai intai este o povestioara, o incursiune in istoria Olandei, apoi sunt statuile de ceara de la clasic la modern. am fost fericita, mi-am exprimat bucuria printr-un zambet urias, am facut poze si m-am incarcat pozitiv. la iesire era un magazin cu diverse chestii, un tip super comic si o individa care ne-a facut o poza 3D pe care o vindea cu 50 de euro...am fost pusi in situatia de a refuza pentru ca biletul este pe undeva pe la 22 de euro de persoana. apoi am facut poze spectacolare cu Spiderman.
vremea nu a fost favorabila, temperaturile erau scazute, ploua si din aceasta cauza nu am putut inchiria biciclete. In Amsterdam sunt circa un milion de locuitori si peste jumatate de milion de biciclete. strazile sunt sistemate si nici macar conditiile nefavorabile nu ii impiedica pe localnici sa circule asa. noi am preferat sa luam bilete la tramvai pe o zi (economiseam de persoana destul de mult (un bilet cu o calatorie=2,60 euro, un bilet pe 24 de ore=7 euro si cativa centi). apoi era imposibil sa vizitezi tot centrul si sa nu fii tentat sa cumperi cate ceva. magazine cate vrei, toate firmele mai mult sau mai putin comerciale, plus souvenirurile pe care le gaseai la tot pasul. Singura persoana caruia i-am luat ceva e amicul meu Fabio de la pizzeria de langa casa de la Tirrenia: i-am adus ceva dulce, specific Olandei si un breloc. un zambet prietenesc mi-a fost de ajuns cat sa fiu multumita.
ce m-a mai marcat: seara la cina in restaurantul argentinian am vazut un soricel. inteleg ca Amsterdamul e orasul canalelor, vazusem prin diferite localuri pisici la ferestre insa nu ma asteptam. dupa ce terminasem de mancat am vazut micuta creatura si am ramas fara respiratie. in restaurant erau persoane asa ca i-am spus incet ospatarului ca soricelul sa plimba. el a inceput sa bata din picior de parca ar fi batut ritmul unei melodii. imi trecuse si pofta de dulce asa ca am preferat sa mergem intr-un bar. am mancat o prajitura, am baut un ceai si niciun efect.
Amsterdam e un oras multicultural. te poti bucura de tot ceea ce vrei. Ii inteleg pe cei care vin sa experimenteze, care o fac ocazional acolo unde e permis insa eu una nu simt nevoia. Sunt genul de persoana care daca se afla in compania potrivita se exteriorizeaza fara probleme.
joi a trebuit sa facem check-out-ul pentru ca luasem 3 zile, 2 nopti. am mers si am luat trenul si am pornit spre Bruxelles. acolo am traversat centrul pentru a ajunge la hotel. bucuroasa ca eram cazati chiar in inima orasului insa erau niste ciudati prin preajma de credeam ca o sa-mi fie si teama sa merg linistita pe strada. Un hotel ok de 2 stele, preturi acceptabile, receptionera de origine romana si binenteles ca ne-am imprietenit. ea a terminat asistenta sociala la Bucuresti, a profesat insa si-a dat seama ca nu o scoate la capat. cred si eu, cum sa te descurc cu un salariu de 250 de euro in ideea in care esti independent, ai chirie si tot asa? multi vor zice ca se poate insa fiecare are dreptul de a opta pentru bunastarea personala. eu respect deciziile celor care aleg sa plece, care muncesc pentru a reusi.
Bruxelles e un oras minunat insa ce este grav si usor de notat e ca e plin de cersetori romani (rromi). Ii intalnesti la tot pasul si totodata esti informat ca trebuie sa fii atent la bagaje, buzunare etc.
lasand la o parte aspectele triste am vizitat structuri cu o arhitectura deosebita, mi-am indeplinit visul si am vazut Parlamentul European, mi-am clatit ochii vizitand Royal Palace, am putut sa vad niste gradini si niste parcuri care pareau a fi pictate.
belgienii sunt renumiti pentru ciocolata, pentru bere.
continuu sa calatoresc si totodata simt ca nu pot sa ma opresc. de ceva vreme mi-am pus in minte sa plec intr-o altfel de calatorie in care sa ma dedic muncii mele si sa am o remuneratie modica.
Iubesc sa vad, sa cunosc, sa simt ca traiesc. cred ca asta e partea frumoasa a vietii, sa ai posibilitatea sa descoperi. Si asta e partea civilizata, structurata insa vreau sa merg acolo unde tehnologia nu a ajuns, unde oamenii sunt fericiti pentru ca le daruiesti un zambet, o imbratisare, unde nu se pune pret pe material.
am invatat ca visele devin realitatea atunci cand sunt contruite realist. si acum in semn de multumire si de apreciere pentru un om drag sufletului meu trebuie sa ma gandesc la next destination insa pentru asta trebuie sa fiu mai organizata.
intr-o zi de marti m-am trezit de dimineata, mi-am pregatit bagajele, am dus masina mai apoi intr-un loc ceva mai sigur si am fost acompaniati la aeroport. ajunsi la Pisa am luat micul dejun, avusesem facut check-in-ul si nu ne ramanea decat sa asteptam imbarcarea. eu uitasem sa imi incarc telefonul asa ca m-am oprit la tabacheria din aeroport. acolo m-am amuzat teribil vazand un individ cu alte orientari cum se manifesta. am incercat sa ma comport discret si ma abtineam sa nu rad.
a urmat primul zbor impreuna...poze, rasete, glume...si in cele din urma am ajunsi la Charleroi (Belgia). am luat un autocar pana la Bruxelles, am ajuns la gara centrala dupa care am luat trenul spre Amsterdam. am pierdut primul tren dintr-o gafa banala. am mers la ghiseurile internationale si mai intai trebuia sa mergem la un calculator de unde selectam destinatia si luam un bilet de ordine. in fine, am asteptat alte 20 de minute si in cele din urma am pornit spre Amsterdam...3 ore de tren si am ajuns la destinatia mult dorita.
am coborat fericiti din tren si am cautat sa vedem cum ajungem la hotel...ne-am luat harta care se distrubuie gratuit, apoi am luat tramvaiul. ajunsi la The seasons, hotelul la care am fost cazati, ne-am schimbat si am plecat sa ne minunam: prima noapte in faimosul oras - impresionant de frumos, curat, culturi amestecate, nationalitati diverse, restaurante de toate taliile, multe canale, diamante, muzee, mori de vant, bere, coffe shop-uri si districtul rosu. am facut un tur la picior, am ajuns in cartierul rosu pentru ca eram curiosi. eu una am ramas cu o tristete profunda: mergem si ma uitam prin vitrine si in mare parte erau romance. mi-a lasat un sentiment apasator sa constat ca un numar crescut de fete apartent frumoase se prostitueaza. apoi am trecut in revista si faimosul Bulldog, am intrat prin diferite magazine specifice zone.
Ziua 2: treziti de dimineata am mers sa luam micul dejun la hotel, super delicios apoi am ales ce vrem sa vedem - muzeul Heineken era in apropierea hotelului, apoi am mers la Van gogh unde am fost norocoasa: biletul costa 14 euro insa mie o doamna mi-a oferit un bilet: i-am raspuns zambareata ca ii multumesc nespus. Vincent van Gogh e un artist desavarsit, a trait 37 de ani (1853-1890), la 16 ani a inceput sa munceasca, pe undeva pe la 25-26 de ani se simtea pierdut si a luat decizia de a creea. In lucrarile sale se axeaza pe natura, se poate observa ca pune suflet si pasiune in opere. A calatorit, a studiat, a pus pe foaie ceea ce i-a placut si i-a ramas in minte. la o prima vedere poti spune ca are un stil haotic insa daca stai si analizezi cu atentie operele sale ajungi sa intelegi adevarata arta. Un muzeu de nota 10 in care sunt publicate circa 220 de opere plus creatiile altor artisti. mi-au placut in mod deosebit cateva lucrari insa cum era interzis sa fac fotografii nu mi-a ramas de cat sa cumpar niste vederi care aveau preturi acceptabile. apoi am mers la muzeul de ceara. am fost intampinati de Obama, am facut poza cu el si la iesire am platit alti 11 euro pentru a o lua. a fost un traseu interesant in muzeu pentru ca mai intai este o povestioara, o incursiune in istoria Olandei, apoi sunt statuile de ceara de la clasic la modern. am fost fericita, mi-am exprimat bucuria printr-un zambet urias, am facut poze si m-am incarcat pozitiv. la iesire era un magazin cu diverse chestii, un tip super comic si o individa care ne-a facut o poza 3D pe care o vindea cu 50 de euro...am fost pusi in situatia de a refuza pentru ca biletul este pe undeva pe la 22 de euro de persoana. apoi am facut poze spectacolare cu Spiderman.
vremea nu a fost favorabila, temperaturile erau scazute, ploua si din aceasta cauza nu am putut inchiria biciclete. In Amsterdam sunt circa un milion de locuitori si peste jumatate de milion de biciclete. strazile sunt sistemate si nici macar conditiile nefavorabile nu ii impiedica pe localnici sa circule asa. noi am preferat sa luam bilete la tramvai pe o zi (economiseam de persoana destul de mult (un bilet cu o calatorie=2,60 euro, un bilet pe 24 de ore=7 euro si cativa centi). apoi era imposibil sa vizitezi tot centrul si sa nu fii tentat sa cumperi cate ceva. magazine cate vrei, toate firmele mai mult sau mai putin comerciale, plus souvenirurile pe care le gaseai la tot pasul. Singura persoana caruia i-am luat ceva e amicul meu Fabio de la pizzeria de langa casa de la Tirrenia: i-am adus ceva dulce, specific Olandei si un breloc. un zambet prietenesc mi-a fost de ajuns cat sa fiu multumita.
ce m-a mai marcat: seara la cina in restaurantul argentinian am vazut un soricel. inteleg ca Amsterdamul e orasul canalelor, vazusem prin diferite localuri pisici la ferestre insa nu ma asteptam. dupa ce terminasem de mancat am vazut micuta creatura si am ramas fara respiratie. in restaurant erau persoane asa ca i-am spus incet ospatarului ca soricelul sa plimba. el a inceput sa bata din picior de parca ar fi batut ritmul unei melodii. imi trecuse si pofta de dulce asa ca am preferat sa mergem intr-un bar. am mancat o prajitura, am baut un ceai si niciun efect.
Amsterdam e un oras multicultural. te poti bucura de tot ceea ce vrei. Ii inteleg pe cei care vin sa experimenteze, care o fac ocazional acolo unde e permis insa eu una nu simt nevoia. Sunt genul de persoana care daca se afla in compania potrivita se exteriorizeaza fara probleme.
joi a trebuit sa facem check-out-ul pentru ca luasem 3 zile, 2 nopti. am mers si am luat trenul si am pornit spre Bruxelles. acolo am traversat centrul pentru a ajunge la hotel. bucuroasa ca eram cazati chiar in inima orasului insa erau niste ciudati prin preajma de credeam ca o sa-mi fie si teama sa merg linistita pe strada. Un hotel ok de 2 stele, preturi acceptabile, receptionera de origine romana si binenteles ca ne-am imprietenit. ea a terminat asistenta sociala la Bucuresti, a profesat insa si-a dat seama ca nu o scoate la capat. cred si eu, cum sa te descurc cu un salariu de 250 de euro in ideea in care esti independent, ai chirie si tot asa? multi vor zice ca se poate insa fiecare are dreptul de a opta pentru bunastarea personala. eu respect deciziile celor care aleg sa plece, care muncesc pentru a reusi.
Bruxelles e un oras minunat insa ce este grav si usor de notat e ca e plin de cersetori romani (rromi). Ii intalnesti la tot pasul si totodata esti informat ca trebuie sa fii atent la bagaje, buzunare etc.
lasand la o parte aspectele triste am vizitat structuri cu o arhitectura deosebita, mi-am indeplinit visul si am vazut Parlamentul European, mi-am clatit ochii vizitand Royal Palace, am putut sa vad niste gradini si niste parcuri care pareau a fi pictate.
belgienii sunt renumiti pentru ciocolata, pentru bere.
continuu sa calatoresc si totodata simt ca nu pot sa ma opresc. de ceva vreme mi-am pus in minte sa plec intr-o altfel de calatorie in care sa ma dedic muncii mele si sa am o remuneratie modica.
Iubesc sa vad, sa cunosc, sa simt ca traiesc. cred ca asta e partea frumoasa a vietii, sa ai posibilitatea sa descoperi. Si asta e partea civilizata, structurata insa vreau sa merg acolo unde tehnologia nu a ajuns, unde oamenii sunt fericiti pentru ca le daruiesti un zambet, o imbratisare, unde nu se pune pret pe material.
am invatat ca visele devin realitatea atunci cand sunt contruite realist. si acum in semn de multumire si de apreciere pentru un om drag sufletului meu trebuie sa ma gandesc la next destination insa pentru asta trebuie sa fiu mai organizata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu