luna ianuarie pare sa ma fi tinut in priza la capitolul plimbarilor...am intrat in noul an intr-un alt oras si anume la Torino, am plecat mai apoi la Amsterdam si la Bruxelles, am mers la Grosetto unde am avut placerea de a cunoaste familia lui Cristiano si cele trei surioare minunate, am fost la bunica Prinia la Cecina, la malul marii, am sarbatorit ziua lui Pier Giorgio intr-un restaurat cu specific argentian de la Firenze, am muncit mai putin decat de obicei din pacate sau din fericire si intr-o zi friguroasa de duminica am ales sa mergem la circ si unde in alta parte decat la Pontedera. Paolo poate ar fi vrut sa ma duca la teatru insa eu strambam din nas...la film nu aveam stare pentru ca ultima oara am fost sa vizionam Qualunquemente, un film ce il are in rolul principal pe Antonio Albanese. sincer nu m-a impresionat prea tare cu toate ca cei din jur pareau a se distra copios. stiu sigur ca Paolo nu a fost incantat si a ales sa mergem de dragul celorlalti (asta pentru ca eram in 12).
si pentru ca circul este amplasat langa Cineplex am parcat in prima faza la Maxitrace. stand in masina si vorbind am simtit cum un tip "naiv" ma tamponeaza...nimic grav...m-a atins cu una din roti in incercarea de a parca. si culmea eu condusesem si eu eram cea care a coborat. am vazut un individ de 23 de ani, alb ca laptele, cu parul cret si cu ochelari care incerca sa imi spuna ca el nu a facut nimic...eu ma uitam la el si m-am abtinut sa nu ii zic vreo 2 pentru ca il vazusem in compania iubitei sale...am analizat masina si am hotarat sa trec cu vederea. mi-a placut de Paolo care avea o expresie extraordinara ca si cum ai zice: ma, tare nanac esti...respectivul tip il privea pe Paolo si credea ca il va jigni sau va ridica vocea dar de unde...Paolo amabil ca intotdeauna i-a spus prieteneste sa fie mai atent la care el: sa stii ca nu am facut nimic, eu am ochi la condus, am permis de 5 ani....eu ma abtineam sa nu rad....
pe de o parte l-am inteles pentru ca imi aminteam de mine la inceput cand ma aflam in dificultate insa cand observam ca nu reusesc (gen parcare laterala cu spatele) preferam sa caut un loc unde sa ma incadrez fara prea multa bataie de cap...insa sunt "comica" si eu pentru ca nu e nimic greu...trebuie doar sa stau sa gandesc manevra cum trebuie...
imi amintesc cand am condus prima data Q7...eram teribil de fascinata si ma intrebam cum de se conduce asa usor...ce-i drept prefer masinile cu cutie automata.
in fine...am ajuns si la Circul american (American Circus) unde am avut senzatia ca sunt acasa...mai tot personalul de nationalitate romana. mi-am cumparat o vata de bat pentru ca nu am rezistat tentatiei, apoi era un clown care te intreba daca vrei sa faci poza cu el, si na'...n-am refuzat insa la final a trebuit sa platim 10 euro ca sa luam fotografia...si e cam absurd avand in vedere ca pretul spectacolului poate ajunge si la 35 de euro asta depinde de pozitia locului in sala...m-am suparat pentru ca fotografia nu era bine facuta si i-am zis respectivului. am vorbit eu cat cat am vorbit in italia si la un moment i-am zis in romana ca nu se face asa: livrezi poza in plic stiind ca nimeni nu o sa stea in timpul spectacolului sa se uite atent, apoi ajungi acasa si vezi o poza incetosata si nu mai ai cum sa faci nimic. continua sa imi zica ca e poza Kodak...spectacolul a fost foarte ok, erau foarte multi copii in sala care radeau cu pofta, au fost alesi cativa spectatori ca sa participe la realizarea catorva numere...
am revenit dupa ani de zile la circ si m-am simtit extraordinar. apoi am fost la cina la un restaurant pe o colina de langa Palaia...am mai petrecut ceva timp impreuna si apoi m-am intors acasa la Tirrenia pentru ca nu am cum sa o las pe Angel inchisa in casa. luna asta am cam fost home alone ceilalti fiind plecati la New York.
si pentru ca am auzit de nenumarate ori de ce nu postez nicio poza cu Paolo astazi am hotarat sa o fac...si fac asta pentru ca merita...pentru ca are un loc al sau in inima mea, pentru ca stie cum sunt, ce imi place, ce ma deranjeaza, cum trebuie sa se comporte...
au trecut cateva luni bune si cateodata ma intreb ce o sa hotarasc pentru ca pot spune ca ma aflu intr-o situatie putin complicata...cu un an in urma visam sa ma intorc la Iasi, sa imi continuu studiile...astazi stiu ca imi doresc sa profesez in domeniu, mi-am tradus actele insa procedura inca trebuie finalizata, vreau un oarecare echilibru profesional pentru ca este important sa ma regasesc si pe acest plan. nu mi-e teama de munca, am avut diverse job-uri insa simt ca vreau altceva...
oricum lucrurile se schimba...si incep sa imi doresc din ce in ce mai tare familia mea frumoasa in care includ si catelul meu drag...
si uite ca astazi pun o poza cu tine care ma face sa zambesc ... si stiu ca din cand in cand te uiti si citesti si apoi imi zici ce intelegi...
a te che sei semplicemente sei un grande amore...
si pentru ca circul este amplasat langa Cineplex am parcat in prima faza la Maxitrace. stand in masina si vorbind am simtit cum un tip "naiv" ma tamponeaza...nimic grav...m-a atins cu una din roti in incercarea de a parca. si culmea eu condusesem si eu eram cea care a coborat. am vazut un individ de 23 de ani, alb ca laptele, cu parul cret si cu ochelari care incerca sa imi spuna ca el nu a facut nimic...eu ma uitam la el si m-am abtinut sa nu ii zic vreo 2 pentru ca il vazusem in compania iubitei sale...am analizat masina si am hotarat sa trec cu vederea. mi-a placut de Paolo care avea o expresie extraordinara ca si cum ai zice: ma, tare nanac esti...respectivul tip il privea pe Paolo si credea ca il va jigni sau va ridica vocea dar de unde...Paolo amabil ca intotdeauna i-a spus prieteneste sa fie mai atent la care el: sa stii ca nu am facut nimic, eu am ochi la condus, am permis de 5 ani....eu ma abtineam sa nu rad....
pe de o parte l-am inteles pentru ca imi aminteam de mine la inceput cand ma aflam in dificultate insa cand observam ca nu reusesc (gen parcare laterala cu spatele) preferam sa caut un loc unde sa ma incadrez fara prea multa bataie de cap...insa sunt "comica" si eu pentru ca nu e nimic greu...trebuie doar sa stau sa gandesc manevra cum trebuie...
imi amintesc cand am condus prima data Q7...eram teribil de fascinata si ma intrebam cum de se conduce asa usor...ce-i drept prefer masinile cu cutie automata.
in fine...am ajuns si la Circul american (American Circus) unde am avut senzatia ca sunt acasa...mai tot personalul de nationalitate romana. mi-am cumparat o vata de bat pentru ca nu am rezistat tentatiei, apoi era un clown care te intreba daca vrei sa faci poza cu el, si na'...n-am refuzat insa la final a trebuit sa platim 10 euro ca sa luam fotografia...si e cam absurd avand in vedere ca pretul spectacolului poate ajunge si la 35 de euro asta depinde de pozitia locului in sala...m-am suparat pentru ca fotografia nu era bine facuta si i-am zis respectivului. am vorbit eu cat cat am vorbit in italia si la un moment i-am zis in romana ca nu se face asa: livrezi poza in plic stiind ca nimeni nu o sa stea in timpul spectacolului sa se uite atent, apoi ajungi acasa si vezi o poza incetosata si nu mai ai cum sa faci nimic. continua sa imi zica ca e poza Kodak...spectacolul a fost foarte ok, erau foarte multi copii in sala care radeau cu pofta, au fost alesi cativa spectatori ca sa participe la realizarea catorva numere...
am revenit dupa ani de zile la circ si m-am simtit extraordinar. apoi am fost la cina la un restaurant pe o colina de langa Palaia...am mai petrecut ceva timp impreuna si apoi m-am intors acasa la Tirrenia pentru ca nu am cum sa o las pe Angel inchisa in casa. luna asta am cam fost home alone ceilalti fiind plecati la New York.
si pentru ca am auzit de nenumarate ori de ce nu postez nicio poza cu Paolo astazi am hotarat sa o fac...si fac asta pentru ca merita...pentru ca are un loc al sau in inima mea, pentru ca stie cum sunt, ce imi place, ce ma deranjeaza, cum trebuie sa se comporte...
au trecut cateva luni bune si cateodata ma intreb ce o sa hotarasc pentru ca pot spune ca ma aflu intr-o situatie putin complicata...cu un an in urma visam sa ma intorc la Iasi, sa imi continuu studiile...astazi stiu ca imi doresc sa profesez in domeniu, mi-am tradus actele insa procedura inca trebuie finalizata, vreau un oarecare echilibru profesional pentru ca este important sa ma regasesc si pe acest plan. nu mi-e teama de munca, am avut diverse job-uri insa simt ca vreau altceva...
oricum lucrurile se schimba...si incep sa imi doresc din ce in ce mai tare familia mea frumoasa in care includ si catelul meu drag...
si uite ca astazi pun o poza cu tine care ma face sa zambesc ... si stiu ca din cand in cand te uiti si citesti si apoi imi zici ce intelegi...
a te che sei semplicemente sei un grande amore...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu