so....keep walking

imi amintesc cu drag de facultate, de tot ce am invatat, de materiile studiate, de examenele trecute cu brio, de bursele mele de studiu si de merit, de vacante, de calatori, de tot...am asteptat cu mari emotii sa imi ridic diploma, un act care avea sa imi deschida diferite usi...apoi m-am inscris la master si un an de zile am fost mai mult decat pasionata, am pus suflet, mi-am procurat bibliografia, am citit, m-am hranit spiritual...
astazi vreau sa profesez numai ca m-am ratacit intr-o tara, intr-un nou context si ca sa-mi pot folosi actele de studiu trebuie sa le traduc, sa le legalizez, sa le apostilez, sa obtin declaratia de valoare, sa merg la o universitate italiana sa platesc taxele care nu sunt deloc mici, sa astept maxim 2 luni pentru echivalare, sa vad ce examene trebuie sa mai dau, sa refac licenta si in final sa obtin un titlu care sa imi fie recunoscut...
procedurile au fost demarate insa cateodata mi se pare un drum lung si anevois chiar daca sunt sustinuta si incurajata sa duc totul la bun sfarsit. ma intreb cateodata cum de s-au schimbat atat de multe intr-un timp asa de scurt...insa nu-mi ramane decat sa ma mobilizez in diferitele situatii in care sunt pusa chiar daca astea nu sunt nici pe departe probleme...
so...keep walking...