Imi amintesc ca la facultate am mers cu Cati, prietena si colega mea sa-si faca o incizie la unghiile de la picioare. Parca si acum imi vin in minte momentele alea dureroase pentru ea cand nici macar nu isi putea pune pantofii in picoare, cand trebuia sa mearga topaind ca la noi nu prea se dau carje ci esti lasat sa te descurci.
Ani de zile am avut o durere in piciorul drept pe care nu pot spune ca am ignorat-o total insa nici am cautat sa ma tratez. Stiam ca e ceva care ma supara teribil, care se umbla si care ma determina sa nu port balerini. Si uite asa ultima experienta neplacuta am avut-o in septembrie cand am ales sa incalt niste pantofi cu toc care pur si simplu m-au terminat. Cu cateva zile inainte de a pleca din State facusem o rezonanta magnetica care indica clar ca am o formatiune dubioasa in laba piciorului insa eu am fost convinsa ca o sa mai pot astepta (vorba romanului: cum am stat atat fara sa fac nimic, ce-mi sunt alte 3 luni?). Reintoarsa in Springs am mers sa-mi vizitez doctorul care zambind mi-a zis: e caz de operat. Am incercat sa par optimista, sa zambesc si sa-l intreb mai tot ce trebuia sa stiu ca sa pot sa-mi ameliorez starea. Teoretic operatia ar fi fost pe undeva prin februarie insa imediat dupa Craciun doctorul m-a sunat si mi-a spus ca cineva nu se prezinta si daca pot merge eu. N-am ezitat si m-am pregatit pentru operatie. Pregatit in sensul de cumparat una, alta, facut curatenie prin casa insa nicidecum pregatirea mea sufleteasca. M-am trezit pe 2 ianuarie pe undeva pe la 5 a.m, m-am spalat cu sapun desinfectant asa cum mi s-a spus si ne-am pornit catre spital. Inca nu constientizam ca o sa fiu operata, faceam glumite, eram relaxata, ba mai mult ma harjoneam cu carjele, pe care ulterior am ajuns sa le urasc. Toate bune si frumoase, lumea vesela la spital ca dupa Anul Nou, eu visatoare. Am semnat vreo 2 foi, mi s-au pus cateva intrebari, imi amintesc ca ma uitat la anestezist si numai ce am adormit. Si asta pe la ora 7. Operatia a durat mai mult decat trebuia pentru ca nu era chistul ala de care stiam eu ci surpriza: o tumora. S-au facut teste pentru biopsie, m-au scos din sala de operatie si m-am trezit intr-o rezerva la recuperarea. Imi amintesc ca adormisem cu Chris de mana si asa m-am si trezit dupa vreo 5 ore. Aveam o foame teribila asa ca am mers la cantina spitalului pentru ca imediat am fost externata. Am mancat de parca ai fi zis ca e prima data. Apoi efectul anesteziei a inceput sa treaca si au inceput durerile. Daca la inceput spusesem ca eu nu o sa iau medicamentele pentru ca sunt foarte puternice apoi am realizat ca nu pot fara ele. M-am trezit la mine in pat, cu un picior imobilizat, umflat, sangerand dupa operatie si m-a apucat o panica cumplita. Am inceput sa plang intr-asa hal de tare ca presupun ca l-am speriat pe Christopher. Pentru prima oara nu puteam sa fac nimic ci trebuia doar sa astept sa mi se aduca. Nu puteam merge, nu ma puteam spala, nu puteam gati, absolut nimic.... Prima saptamana a fost foarte grea pentru ca a trebuit sa ma obisnuiesc cu mine neputiinciosa. Apoi 7 zile mai tarziu am avut prima vizita cand mi s-a confirmat ca biopsia este negativa. Am avut emotii groaznice si chiar si asa am plans, am plans de bucurie, de teama, de neliniste... mi-a fost greu sa merg prin tot spitalul cu carjele si apoi uitandu-ma in jur la cei in suferinta mi-am dat seama ca sunt o Norocoasa si ca ar trebui sa iau partea pozitiva din tot ce s-a intamplat. O saptamana mai tarziu doctorul mi-a spus ca pot incepe sa merg. Am renuntat la carje insa nu si la pantoful medicinal insa am reusit sa pasesc.
Ideal e sa nu ne ignoram sanatatea, sa stim sa prevenim, sa ne cautam pentru ca intotdeauna e mai bine mai devreme decat prea tarziu.
In continuare realizez cate invat si cate mai am de invat si faptul ca ma educ singura din diferite puncte de vedere e mare lucru.
Nu degeaba se zice: "Mens sana in corpore sano"= A healthy mind in a healthy body ... O sa fac tot ce pot sa imi imbunatatesc conditia fizica si nu-mi ramane decat sa ma mentin in aceeasi nota optimista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu