Cu
siguranta 2015 este un an memorabil, un an in care am trait cele mai intense
emotii, un an in care am cunoscut cea mai pura forma a iubirii.
Cred
ca nici macar atunci cand am nascut nu eram pe deplin constienta ca el e al nostru,,
ca e particica din noi. A fost asa parca ireal. L-am mangaiat 9 luni incontinuu
si am vorbit cu el mereu. Am simtit ca ma insoteste peste tot, ca trebuie sa ii
vorbesc, ca trebuie sa il hranesc mai sanatos. L-am intrebat de nenumarate ori
cum de el m-a ales pe mine, cum de am primit un asa dar minunat.
Copilul
este categoric un dar divin, un produs al iubirii dintre doi oameni. Am stiut
mereu ca imi doresc nespus un copil al meu, am crezut ca o sa se intample si
da, minunea s-a produs la inceput de decembrie. Am trait cu bucurie fiecare zi
a sarcinii si cred ca cel mai greu mi-a fost sa nu zic nimic in primele 90 de
zile, fiind considerate perioada critica. Am fost extrem de fericita. Nu-mi mai
incapeam in pene de bucurie. Si cand burta a inceput sa creasca am simtit asa o
mandrie teribila. Ma gandeam la ce am facut, ma gandeam la copilul meu frumos.
Ii
multumesc lui Dumnezeu pentru copilul dulce si frumos, pentru copilul comic si
zglobiu, pentru fiecare privire adorabila, plina de emotie.
Asa
ca tuturor celor care isi doresc sa traiasca emotia suprema le doresc sa se
indeplineasca. Binenteles ca tine si de noroc asa ca ma consider o super
norocoasa.
Te
rog Doamne sa mi-l ai in paza, sa mi-l tii sanatos, vesel si frumos, iti
multumesc ca ne ocrotesti si ca de rele de feresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu