Matusa Lenuta

Nu pot sa cred ca Tan’ Lenuta a plecat dintre noi… nu pot sa cred ca au trecut 2 ani de cand nu ne-am mai vazut… chiar acum doi ani dupa ce am terminat cu armata am mers acasa si eram asa mandra sa merg cu Christopher la ei, sa il cunoasca, sa se bucure pentru mine ca sunt bine.

Ne-a asteptata asa cum o facea mereu, cu masa pregatita si cu bratele deschise. Unchii mei de la Buzau au fost mereu oamenii cu care m-am mandrit si pe care ii iubesc si ii respect pentru tot ce au facut pentru noi. Matusa Lenuta a fost mereu langa noi, a suferit alaturi de noi, s-a bucurat cand am reusit, a fost acolo cand am avut nevoie.

Tata vine dintr-o familie cu sapte copiii si dansa e cea mai mare dintre fete. Un om minunat, professor de matematica de profesie, o femeie cu mult calm si bun simt, un om placut, charismatic, o femeie cu asa multa pricepere si energie.

I-am admirat mereu parul blond si figura vesela, glumele, umorul fara egal.

Imi amintesc cum ne-a povestit odata despre intamplarile de la scoala: fusese nevoita sa foloseasca toaleta elevilor si alte 2 eleve erau la baie si una o intreaba pe cealalta in tmp ce tragea gaze: ai terminta, fa? Mergem la ore ca iar se ia asta de noi ca intarziem. Matusa a stat cuminte si le-a lasat sa plece cu toate ca a ras de numa. Si cate si mai cate. Un elev umbla prin scoala ca n-avea chef de ore si cand l-a tras la raspundere pentru atitudinea lui el i-a raspuns ca l-a trimis directorul sa verifice daca in clase functioneaza lumina si caldura.

Imi amintesc cand eram in generala si mergeam in vacanta la ea si culegeam zmeura, faceam dulceata, o ajutam sa ude in sera, cand ma trimitea la magazin si imi zicea mereu sa ies imbracata frumos.

Am admirat-o si am folosit-o ca exemplu in formarea mea. Am iubit-o cu toate ca rar am zis-o. Am imbratisat-o puternic si imi amintesc cum plangea cand am plecat ultima data de la ea insa stiu cat s-au bucurat cand ne-am oprit pe la ei.

Nu-mi vine sa cred ca s-a prapadit si asa cum a zis si fata ei, Cristina de dimineata am simtit ca vreau sa ma cert cu Cerul, sa ii cer cont pentru ca a luat-o mult prea devreme, pentru ca nu am avut timp sa imi iau ramas bun.

Pana data viitoare, matusa draga! O sa-mi lipsesti intr-atat de mult incat nu pot sa-mi gasesc cuvintele. Imi pare nespus de rau ca nu te pot vedea pentru o ultima data insa prefer sa-ti pastrez imaginea vie si vesela asa cum te-am perceput mereu.

Sa te odihnesti in pace si sa ii saluti pe bunica Maria si pe Bunicul Ghita din partea mea. Sunt convinsa ca asta seara esti in bratele lor.