cateodata imi fac planuri pe care poate nu ajung sa le duc la bun sfarsit si raman cu un gust amar...acum parca nici eu nu stiu ce se intampla...ma aflu in situatia de a o lua de la capat...un alt loc de munca, prima mea masina, in curand o casa mica dar a mea...un zambet larg si bucuria de a ma regasi intr-o noua poveste. sunt aproape trei saptamani de cand am revenit in Italia si m-am simtit pe de o parte ca in vacanta. am fost incantata sa mergem la "La Spezia", sa vedem Cinque Terre, la Viareggio, la Forte dei Marmi, Firenze, Pisa, Livorno...in localitatile micute de langa Pontedera, sa stam in linistea casei de vacanta, sa merg la cina cu noii mei amici, sa cunosc lume noua, sa interactionez, sa ma joc, sa rad, sa simt ca sunt fericita. chiar daca sunt momente in care ma cuprinde panica gandindu-ma la un viitor departe de tot ce odata visam sa am, sa realizez, pot afirma ca sunt dispusa sa incerc o alta poveste in care trebuie sa fac pasi marunti pentru un viitor sigur.
Soarele si marea ma fac sa fiu optimista, exista un el care crede in mine si care e convins ca o sa fie bine, ca o sa reusesc sa obtin ceea ce vreau, sunt eu, un om plin de energie si de potential numai ca trebuie sa fiu lasata sa fac lucrurile asa cum cred.
probabil ca imi place aici pentru ca e pur si simplu frumos, curat insa nu pot sa neg ca mi-e dor de casa mea, de cei dragi mie, de amintirile mele ratacite insa astept ziua cand o sa am o oarecare stabilitate si o sa pot avea invitati.
e vineri seara si foarte probabil o sa ies la cina cu amicii mei americani...pe de o parte as sta acasa linistita, citind ceva insa daca ma gandesc mai bine o sa-mi fie dor si de iesit vinerea...peste putin incep iarasi sa muncesc si afirm cu toata convingerea ca mi-e dor sa fac ceva si clar nu sunt eu persoana care poate sa stea degeaba. vreau sa fac diverse activitati, sa fiu utila, sa invat si sa cresc frumos ca mai apoi sa am ce darui.
si pentru ca stiu ca urmaresti mereu ceea ce scriu vreau sa-ti spun ca iti multumesc si in fiecare zi te simt tot mai aproape de mine, simt ca intri in sufletul meu si ca-ti construiesti un loc sigur...iti multumesc pentru ca ma faci sa ma simt frumoasa, pentru ca ma lasi sa fiu alaturi de tine...tvb :) (hmm ci vuole google translate...ha ha ha)
Soarele si marea ma fac sa fiu optimista, exista un el care crede in mine si care e convins ca o sa fie bine, ca o sa reusesc sa obtin ceea ce vreau, sunt eu, un om plin de energie si de potential numai ca trebuie sa fiu lasata sa fac lucrurile asa cum cred.
probabil ca imi place aici pentru ca e pur si simplu frumos, curat insa nu pot sa neg ca mi-e dor de casa mea, de cei dragi mie, de amintirile mele ratacite insa astept ziua cand o sa am o oarecare stabilitate si o sa pot avea invitati.
e vineri seara si foarte probabil o sa ies la cina cu amicii mei americani...pe de o parte as sta acasa linistita, citind ceva insa daca ma gandesc mai bine o sa-mi fie dor si de iesit vinerea...peste putin incep iarasi sa muncesc si afirm cu toata convingerea ca mi-e dor sa fac ceva si clar nu sunt eu persoana care poate sa stea degeaba. vreau sa fac diverse activitati, sa fiu utila, sa invat si sa cresc frumos ca mai apoi sa am ce darui.
si pentru ca stiu ca urmaresti mereu ceea ce scriu vreau sa-ti spun ca iti multumesc si in fiecare zi te simt tot mai aproape de mine, simt ca intri in sufletul meu si ca-ti construiesti un loc sigur...iti multumesc pentru ca ma faci sa ma simt frumoasa, pentru ca ma lasi sa fiu alaturi de tine...tvb :) (hmm ci vuole google translate...ha ha ha)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu