aseara am terminat relativ tarziu munca...apoi am condus circa jumatate de ora, am ajuns acasa, pana una alta s-a facut trei. dimineata dormeam linistita cand mi-a sunat telefonul si nu intelegeam cine ma deranjeaza...Paolo era fericit spunandu-mi uita-te pe geam si eu morocanoasa nu intelegeam de ce..intr-un final eram la fereastra si priveam mirata cum doar in cateva ore tirrenia era acoperita de zapada... o priveliste minunata insa traficul era paralizat...m-am imbracat instant si am iesit sa ma bucur, sa ma joc putin...masina toata acoperita, temperaturi ff scazute (-3, -6) pentru italieni insa eu simteam ca sunt acasa...unde de regula in apropierea Craciunului te poti bucura de o atmosfera feerica.
astazi nu stiu daca pot sa ajung la munca pentru ca masina se pare ca se transforma in sanie...o sa incerc sa ma misc putin prin parcare insa daca se poate bine daca nu: day off chiar daca mi-am propus sa muncesc pentru ca mai apoi plec in vacanta (destinatiile din ianuarie sunt de vis).
mi-ar fi placut sa construiesc un om de zapada, sa ma alint insa se pare ca lumea nu e asa animata ca mine de ceea ce se intampla...pentru ca locuiesc intr-o statiune maritima, pentru ca oamenii sunt obisnuiti cu o clima blanda si fara zapada astazi pentru unii dintre toscani pare a fi o tragedie...cert e ca pe chipurile copiile se citeste o bucurie imensa...
zilele astea am trait emotii maxime...am cunoscut oameni noi, m-am simtit foarte ok...
aseara la munca am fost rugata sa premiez o echipa de angajati, toti barbati si in final am primit si eu cadou. la inceput nu eram chiar incantata insa schimbul de zambete m-a binedispus si m-a incarcat cu energie pozitiva.
ceea ce imi doresc e sa gasesc cat mai curand un loc de munca care sa ma satisfaca in totalitate si care sa imi permita sa ma mut la Pontedera, in oraselul de vis. Acum se pare ca sunt fascinata, hotarata chiar daca o parte din mine inca se mai rataceste acasa unde sunt visele de cand eram copil. insa nu imi ramane decat sa traiesc in prezent, sa ma bucur de ce am si sa zambesc pentru a putea reusi...
astazi nu stiu daca pot sa ajung la munca pentru ca masina se pare ca se transforma in sanie...o sa incerc sa ma misc putin prin parcare insa daca se poate bine daca nu: day off chiar daca mi-am propus sa muncesc pentru ca mai apoi plec in vacanta (destinatiile din ianuarie sunt de vis).
mi-ar fi placut sa construiesc un om de zapada, sa ma alint insa se pare ca lumea nu e asa animata ca mine de ceea ce se intampla...pentru ca locuiesc intr-o statiune maritima, pentru ca oamenii sunt obisnuiti cu o clima blanda si fara zapada astazi pentru unii dintre toscani pare a fi o tragedie...cert e ca pe chipurile copiile se citeste o bucurie imensa...
zilele astea am trait emotii maxime...am cunoscut oameni noi, m-am simtit foarte ok...
aseara la munca am fost rugata sa premiez o echipa de angajati, toti barbati si in final am primit si eu cadou. la inceput nu eram chiar incantata insa schimbul de zambete m-a binedispus si m-a incarcat cu energie pozitiva.
ceea ce imi doresc e sa gasesc cat mai curand un loc de munca care sa ma satisfaca in totalitate si care sa imi permita sa ma mut la Pontedera, in oraselul de vis. Acum se pare ca sunt fascinata, hotarata chiar daca o parte din mine inca se mai rataceste acasa unde sunt visele de cand eram copil. insa nu imi ramane decat sa traiesc in prezent, sa ma bucur de ce am si sa zambesc pentru a putea reusi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu