si in sfarsit a venit si 1 mai... o zi asteptata de mai toata lumea, o zi libera in care oamenii se bucura alaturi de cei dragi, sarbatoresc venirea verii si a timpului frumos...cu toate ca in ceilalti ani 1 mai era o zi speciala din viata mea, a "noastra", astazi pot spune ca m-am simtit trista si nelinistita...m-am simtit ciudat de furioasa...
un om pe care ani de zile l-am adorat imi e acum atat de strain..si poate atat de necunoscut...de schimbat...si n-am sa zic ca regret vreo clipa din trecutul meu pentru ca intotdeauna am facut ceea ce mi-am dorit, am putut alege insa a venit si ziua in care alegerea nu a fost facuta de mine...nu stiu daca sa oftez in continuare sau sa ma bucur de libertate...
si cu toate astea dezamagirile vin una dupa alta...una sentimentala, alta profesionala...si se tot aduna...si simt nevoia sa evadez si incep o numaratoare inversa pe care nu mi-o doresc insa stiu ca-mi va fi benefica ca sa ma pot linisti si regasi...am avut un "inger pazitor' care m-a ajutat si care m-a facut sa vad lumea cu alti ochi insa care a reusit sa ma intristeze...imi pare rau ca-mi pierd increderea in oameni, ca am asteptari care se transforma in frustrari...
zi de zi imi spun ca lumea ideala nu exista si incerc sa vad partea reala...sa ma gandesc ca nimic nu e asa cum imi imaginez eu...insa tind sa raman idealista si stiu ca gresesc pentru ca rationalitatea mea este afectata...insa astazi mi-am promis ca am sa las in urma ce ma face sa sufar, ce e urat, murdar, ce e mincinos si perfid...ce e fals si prefacut...asta ma gandesc ca zambetul trebuie sa-si faca iar aparitia...ca nu-mi e specific sa ma intristez si sa sufar pentru nimeni....pt ca nu se merita...
ce am facut de 1 mai? am mers intr-un club studentesc...m-am 'distrat" alaturi de cativa prieteni, am mimat o fericire pe care nu o simteam si in acelasi imi doream sa nu ma mai gandesc la nimic ce imi produce tristete...am indraznit sa imi fac curaj si sa ii zic la multi ani lui Vlad...un om atat de apropiat mie candva..m-am plimbat apoi ore in sir si m-am alintat cu papa bun si cu inghetata...am mers in vizita...si am adoptat o tinuta deprimata...si toata starea asta se datoreaza unor chestii poate banale...
dar sa punem punct si sa o luam de la capat...incepe o noua viata in alta parte....departe, departe, departe...foarte curand...
un om pe care ani de zile l-am adorat imi e acum atat de strain..si poate atat de necunoscut...de schimbat...si n-am sa zic ca regret vreo clipa din trecutul meu pentru ca intotdeauna am facut ceea ce mi-am dorit, am putut alege insa a venit si ziua in care alegerea nu a fost facuta de mine...nu stiu daca sa oftez in continuare sau sa ma bucur de libertate...
si cu toate astea dezamagirile vin una dupa alta...una sentimentala, alta profesionala...si se tot aduna...si simt nevoia sa evadez si incep o numaratoare inversa pe care nu mi-o doresc insa stiu ca-mi va fi benefica ca sa ma pot linisti si regasi...am avut un "inger pazitor' care m-a ajutat si care m-a facut sa vad lumea cu alti ochi insa care a reusit sa ma intristeze...imi pare rau ca-mi pierd increderea in oameni, ca am asteptari care se transforma in frustrari...
zi de zi imi spun ca lumea ideala nu exista si incerc sa vad partea reala...sa ma gandesc ca nimic nu e asa cum imi imaginez eu...insa tind sa raman idealista si stiu ca gresesc pentru ca rationalitatea mea este afectata...insa astazi mi-am promis ca am sa las in urma ce ma face sa sufar, ce e urat, murdar, ce e mincinos si perfid...ce e fals si prefacut...asta ma gandesc ca zambetul trebuie sa-si faca iar aparitia...ca nu-mi e specific sa ma intristez si sa sufar pentru nimeni....pt ca nu se merita...
ce am facut de 1 mai? am mers intr-un club studentesc...m-am 'distrat" alaturi de cativa prieteni, am mimat o fericire pe care nu o simteam si in acelasi imi doream sa nu ma mai gandesc la nimic ce imi produce tristete...am indraznit sa imi fac curaj si sa ii zic la multi ani lui Vlad...un om atat de apropiat mie candva..m-am plimbat apoi ore in sir si m-am alintat cu papa bun si cu inghetata...am mers in vizita...si am adoptat o tinuta deprimata...si toata starea asta se datoreaza unor chestii poate banale...
dar sa punem punct si sa o luam de la capat...incepe o noua viata in alta parte....departe, departe, departe...foarte curand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu