si daca tot am hotarat sa ma mut in micuta mea casa nefinalizata de pe bucium am hotarat sa fac curat si sa ma instalez cat sa stau confortabil. si am inceput sa dau peste multe amintiri dragi mie: lucruri daruite de prietenii mei, multe multe poze, cadouri, suveniruri....si am fost asa fascinata si melancolica gandindu-ma la vremurile fara de griji, la oamenii care ma faceau extrem de fericita si in compania carora ma simteam mai mult decat minunat. ce mi-a atras atentia foarte tare este o fotografie de-a mamei pe care scria Mimi (asa ii ziceau prietenii la liceu) si apoi am facut conexiunea cu felul in care imi spuneau mie in copilarie Mili si plus de asta am ras cu pofta de intentia mea ciudata inca de mica de a fi bruneta pentru ca mama avea tenul foarte alb si parul negrul stralucitor. eu fiind micuta si blonda ma uitam la ea si ii spuneam: eu vreau sa fiu asa ca tine! intr-o zi intr-un moment de furie mi-am colorat parul si apoi am regretat...a fost un impuls care m-a constat si ma consta in continuare. mama este o femeie tare frumoasa, ii place sa fie mereu machiata si coafata, cred ca de la dansa am si pasiunea pentru tocuri inalte;))...si in ciuda faptului ca nu ii seman ii sunt extrem de recunoascatoare pentru toate sacrificiile pe care le-a facut ca sa-mi fie bine...tocmai de aceea mereu mi-am dorit sa nu o dezamagesc pentru ca stiu ca la fiecare esec al meu sufera poate mai tare ca mine...si de fiecare data cand sunt trista mi se face un dor nebun de mama...te pup mamico;))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu