discutii intamplatoare

astazi am fost nevoita sa ma intorc de la Pontedera cu trenul si asta pentru ca "Stella" lui nu mai pornea. nu am avut nimic de comentat ci dimpotriva m-am oferit sa aleg varianta mai putin confortabila pentru mine si mai convenabila de cealalta parte. a trebuit sa fac o bucata de drum cu trenul pana la Pisa, apoi sa iau autobuzul catre Tirrenia. la gara, la Pisa am tresarit cand un individ mergea din urma mea,oprindu-ma la un moment dat si intrebandu-ma: esti tu Sophie?, am ramas muta de uimire si i-am raspuns ca mai mult ca sigur ma confunda insa probabil ca si-ar fi dorit sa fiu acea persoana insa a inteles in cele din urma. ajunsa acasa am rasfoit ziarul pentru ca in fiecare luni sunt publicate diverse joburi, stage-uri, cursuri pregatindu-ma mai apoi sa merg la munca, la noul meu job part-time care astazi m-a facut sa zambesc. In drum spre Livorno, in autobuz era un batran de 85 de ani care culmea a vazut ca autobuzul este relativ gol insa a preferat sa se aseze langa mine. observasem ca nu vede foarte bine pentru ca timbrase un bilet deja folosit. L-am avertizat dupa care a inceput sa vorbeasca. si cum nu sunt genul de persoana introvertita ii raspundeam. M-a facut sa rad si sa reflectez asupra celor de zise de el. imi povestea ca acum 50 de ani el unei femei avea ce sa ii daruiasca si ii spunea mai putine vorbe...facand diferenta cu noile vremuri cand ai ce sa ii zici dar nu mai ai ce sa ii oferi. apoi ma intrebase cati ani am si ii spusesem ca 25 si mi-a zis ca avem ceva in comun...la care eu da cum sa nu 5-ul de la varsta, la care el nu...tu ai 25 de ani eu sunt nascut in '25...eu am 85 de ani si tu esti nascuta in '85... lucid, rational si foarte trist in acelasi timp...a relatat cu tristete ca dupa 50 de ani casnicie a divortat, ca de 10 ani nu mai vorbeste cu fosta sa sotie care a preferat sa tina cu fiul ei care a distrus 2 vieti din cauza obiceiurilor mai putin sanatoase. la 85 de ani se tine destul de bine, Marino, asa cum il cheama altii, nu cum se numeste el :). crede si isi doreste sa ajunga la 100 de ani si ofteaza amar dupa tinerete. Mi-a spus ca viata e ciudata si grea si i-am raspuns ca de acum sunt obisnuita, ca ce-ar putea sa fie asa usor pentru mine: romanca in Italia, intr-un stat unde esti masurat din cap pana in picioare, unde daca nu muncesti nu ai cum sa reusesti...sa castigi, sa progresezi...la coborare ne-am salutat si parca si-ar fi dorit sa imi zica: Pe curand... la intoarcere, pe seara m-am intalnit cu o draguta care muncea la un coafor la Tirrenia...un "copil" frumos, de origine macedoniana, fara documente care se loveste mereu de indiferenta si ignoranta unora. mica si slabuta, cu un zambet extrem de frumos si o vointa uriasa. ne stim de ani insa pentru prima oara am vorbit in seara asta. ceea ce imi place la transportul in comun e ca poti schimba 2 vorbe, un zambet... ceea ce ma mai face sa rad e uitatul in oglinzile retrovizoare cand vad diferite figuri care mai de care.. o intamplare care care merita relatata e stationarea mea intr-un sens giratoriu, intr-o parte unde de regula masinile mai opresc pentru cateva minute...ca loc de intalnire, de plecare impreuna... eu asteptam individul care vine si ia pachetele pt Iasi...eram oarecum convinsa ca e punctual insa cred ca am asteptat circa 2 ore....insa 2 ore cu suspans...trecuse masina de Sv, de Vs...si eu eram acolo...oprisem motorul ca na' zi frumosa, soare, nu aveam nevoie sa ma mai incalzezc...insa uitasem ceea ce era mai important....ceea ce imi spusese Paolo de 100 de ori...nu lasa farurile deschise, nu folosi pentru mai mult de cateva minute avariile pentru ca se descarca bateria...cand am vrut sa pornesc am vazut semnul care imi indica ca bateria e descarcata...si ce puteam sa fac...sa sun si sa ma matii oleaca....si el sa zica ca uite vin....si asa a si fost...a ajuns ntr-un final insa pana una alta eu am mai incercat si cand am reusit nu am lasat masina pornita sa se incarce bateria ci am hotarat sa mai incerc odata ca si cum as fi stiut ca o sa fie ok....cert e ca atunci cand a ajuns masina era pornita, bateria incarcata...nu s-a suparat...ci doar a constat cum ajunge ala la timp sa ia pachetul...numai bine ca ajunsese si politia care facea controale...si eu eram emotionata... astazi au primit ai mei pachetul de Craciun...diverse chestii si dulciurile de la Dolcemania :). nu prea stiu ei povestea lor insa ii las sa complimenteze productia.