vacanta in US presupunea initial intoarcea din Connecticut spre Bucuresti undeva pe 25 insa in ciuda faptului ca trebuia sa mergem 3500 de km cu masina nu am dat inapoi si am acceptat bucuroasa. am plecat din Connecticut marti pe undeva pe la 10, 11...a trebuit sa mergem sa cumparam ulei pt masina si apoi s-a intamplat sa luam din greseala cheile Louisei, ceea ce ne-a determinat sa ne intoarcem din drum...am ajuns in New York unde am avut cele mai frumoase momente, am emanat de fericire si in ciuda starii mele de sanatate am fost nespus de bucuroasa...am stat putin in comparatie cu ceea ce imi doream eu insa am inteles ca trebuie sa ne indreptam spre New Jersey apoi Delaware...ne-am oprit sa dormim intr-un loc ok pentru ca deja dupa 10 ore de condus nu mai faceam fata...dimineata am mers la Justin in Virginia Beach unde am luat micul dejun cu el si cu fetita sa Sara, o blondina pur si simplu adorabila si unde l-am cunoscut pe Peanut un caine mic, slab si urat mirositor ... poate sunt rea insa tragea de papucii mei si nu stiam cum sa-l indepartez...Chris se amuza de atitudinea mea insa in final mi-a marturist ca nici el nu-si imagina cum poate arata cainele ajuns la 13 ani. apoi am fost sa stam putin pe plaja, sa bem o bere la un bar pescaresc situat pe malul marii...eu ca de obicei m-am alintat cu pozele...el neavand nicio treaba chiar daca am aflat de mama sa ca a facut un curs foto si ca a fost extrem de pasionat gandindu-se cand era la sfarsitul liceului sa dea la Facultatea de Arte. Sectia Fotografie...numai ca viata sa a luat o alta intorsatura si a ales US army care se pare ca i-a adus satisfactie pe deplin.
ne-am indreptat spre Washington insa cu precizarea clara ca nu avem timp sa vizitam orasul ci doar sa-l trecem in revista...si culmea ca am fost nevoiti sa stam pe loc mai bine de o ora din cauza unui accident banal...si erau mii de masini pe cele patru benzi pentru ca eram in dreptul aeroportului Dulles....panica mare...poate ca unii trebuiau sa ajunga undeva in timp util si era totul blocat....noi insa ne-am mobilizat si am continuat drumul fara sa ne suparam...in fine...se intampla...
am ajuns si in West Virginia - Wild and Wonderful - unde am avut placerea sa-l cunosc pe Uncle Jimbo...un tip de vreo 30 de ani...un hippiot convins, cu doi caini minunati, cu un mod de viata din punctul meu de vedere dubios insa pentru el si sotia sa poate perfect normal...
mi-a aratat albumul de la nunta lor si nu stiam cum sa ma abtin sa nu rad....cu rasul meu nebun...ea imbracata intr-o rochie crem, de mireasa insa cu niste slapi in picioare...insa sa zicem ca lungimea fustei ii acoperea picioarele insa el, el m-a lasat fara cuvinte: in pataloni trei sferturi, cu tricou cu cravata inserata, cu sacou cu maneca scurta si binenteles: slapi facuti de el la fabrica unde munceste...mare mi-a fost mirarea sa ii vad cavalerul de onoare care era un personaj din familia Flinstone....si d-ra...."de rasul curcii"....insa asta in viziunea lor e frumosul...
el a fost foarte amabil...a gatit pasta, m-a servit cu vin...ne-a oferit camera de oaspeti....mai erau si alte aspecte deranjante insa no comment....am invatat ca atunci cand nu am ceva dragut de zis e mai bine sa ma abtin...si asa am si facut....am dormit si s-a facut dimineata si am pornit spre Louisville...apoi Kentucky....am mers in Tennessee unde am vizitat Nashville, am ascultat un concert country, am mers la Arena Bridge...am tremurat bine...si am alergat spre masina...ne-am cazat iarasi la Holiday inn...si am trecut in lumea somnorosilor...
dimineaa ne-am indreptat spre Memphis oras cu diferite semnificatii, cu nenumarati oameni de valoare...la sugestiile sale am mancat mancare mexicana...parerea mea este in continuarea aceeasi: miroase a sosete murdare....apoi a urmat Little Rock in Arkansas si in cele din urma Oklahoma...am vazut Oklahoma city si apoi ne-am indreptat spre Lawton....in sfarsit cei 3500 de km parcursi...nu mai aveam stare sa stau in masina insa nu ma pot plange...am avut un baby laptop, wi-fi, acces mereu la ce mi-am dorit...tot felul de crantanele...am primit o paturica rosie pufoasa...ne-am ciondanit, m-am pus pe silent- am reluat discutia si am ajuns in cealalata baza americana...ma apucase o tristete teribila...doar gandul ca dupa mai putin de 2 zile trebuie sa plec...am mers cum era normal si firesc intr-o vizita turistica, categoric am trecut si pe la mall unde nu puteam sa nu imi iau cate ceva de la American Eagle sau Levi's...nu ca as fi avut mare nevoie insa sunt eu...Da'Na...un om pe cat de simplu pe atat de complicat :)
ne-am indreptat spre Washington insa cu precizarea clara ca nu avem timp sa vizitam orasul ci doar sa-l trecem in revista...si culmea ca am fost nevoiti sa stam pe loc mai bine de o ora din cauza unui accident banal...si erau mii de masini pe cele patru benzi pentru ca eram in dreptul aeroportului Dulles....panica mare...poate ca unii trebuiau sa ajunga undeva in timp util si era totul blocat....noi insa ne-am mobilizat si am continuat drumul fara sa ne suparam...in fine...se intampla...
am ajuns si in West Virginia - Wild and Wonderful - unde am avut placerea sa-l cunosc pe Uncle Jimbo...un tip de vreo 30 de ani...un hippiot convins, cu doi caini minunati, cu un mod de viata din punctul meu de vedere dubios insa pentru el si sotia sa poate perfect normal...
mi-a aratat albumul de la nunta lor si nu stiam cum sa ma abtin sa nu rad....cu rasul meu nebun...ea imbracata intr-o rochie crem, de mireasa insa cu niste slapi in picioare...insa sa zicem ca lungimea fustei ii acoperea picioarele insa el, el m-a lasat fara cuvinte: in pataloni trei sferturi, cu tricou cu cravata inserata, cu sacou cu maneca scurta si binenteles: slapi facuti de el la fabrica unde munceste...mare mi-a fost mirarea sa ii vad cavalerul de onoare care era un personaj din familia Flinstone....si d-ra...."de rasul curcii"....insa asta in viziunea lor e frumosul...
el a fost foarte amabil...a gatit pasta, m-a servit cu vin...ne-a oferit camera de oaspeti....mai erau si alte aspecte deranjante insa no comment....am invatat ca atunci cand nu am ceva dragut de zis e mai bine sa ma abtin...si asa am si facut....am dormit si s-a facut dimineata si am pornit spre Louisville...apoi Kentucky....am mers in Tennessee unde am vizitat Nashville, am ascultat un concert country, am mers la Arena Bridge...am tremurat bine...si am alergat spre masina...ne-am cazat iarasi la Holiday inn...si am trecut in lumea somnorosilor...
dimineaa ne-am indreptat spre Memphis oras cu diferite semnificatii, cu nenumarati oameni de valoare...la sugestiile sale am mancat mancare mexicana...parerea mea este in continuarea aceeasi: miroase a sosete murdare....apoi a urmat Little Rock in Arkansas si in cele din urma Oklahoma...am vazut Oklahoma city si apoi ne-am indreptat spre Lawton....in sfarsit cei 3500 de km parcursi...nu mai aveam stare sa stau in masina insa nu ma pot plange...am avut un baby laptop, wi-fi, acces mereu la ce mi-am dorit...tot felul de crantanele...am primit o paturica rosie pufoasa...ne-am ciondanit, m-am pus pe silent- am reluat discutia si am ajuns in cealalata baza americana...ma apucase o tristete teribila...doar gandul ca dupa mai putin de 2 zile trebuie sa plec...am mers cum era normal si firesc intr-o vizita turistica, categoric am trecut si pe la mall unde nu puteam sa nu imi iau cate ceva de la American Eagle sau Levi's...nu ca as fi avut mare nevoie insa sunt eu...Da'Na...un om pe cat de simplu pe atat de complicat :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu