lucrurile marunte te fac sa zambesti...

de ce avem nevoie de lucruri simple? de ce ne regasim in ele? cat de important e un dar care consta intr-un gest, intr-o chestie marunta...dar care te face sa zambesti? oamenii sunt prea ocupati ca sa mai aiba in vedere afectiunea minima ce trebuie oferita celor din jur...probabil ca pentru mine aceasta perioada este mai grea...imi lipsesc atat de multe lucruri necesare...si poate de aceea sunt mai sensibila si incerc pe cat posibil sa imi umplu timpul muncind...aprecierea celorlati este importanta mai ales cand jobul pe care il ai nu te caracterizeaza dar atunci cand te straduiesti ca sa faci lucrurile bine, cand ii faci pe ceilalti sa fie multumiti de tine chiar daca satisfactia nu este pe masura...
cel mai important este sa fii inconjurat de oameni de calitate, oameni care sa fie dispusi sa te asculte, sa te inteleaga, oameni care sa te respecte si sa te considere egali cu ei...

lumea ideala e lumea copiilor

ce ma face sa cred ca exista cu adevarat o lume ideala??? inconjurata de copii fiind traiesc cu emotie si bucurie fiecare moment...indiferent ca e cateodata obositor...sau ca acea curiozitate specifica copiilor este de multe ori de necontrolat...ma simt ca un copil in preajma lor, ma exteriorizez ca si cum as avea varsta lor...ei ma invata sa fiu intai de toate un companion de joaca...pentru ca asa si trebuie...mi-e dor de copilarie...de vremurile in care totul era frumos si simplu...in care nu constientizam importanta si necesitatea banilor...a lucrurilor necesare...a multor altora...traind alaturi de ei...retraiesc momente...clipe...pasaje...si oricat de greu mi-ar fi...un zambet il capat utandu-ma la ei... pentru unii pare banal de simplu sa lucrezi intr-o alta tara, sa faci "bani, multi bani"...insa nu e deloc asa...trebuie sa inveti sa fii limitat...sa nu ai asteptari prea mari pentru ca nu toti oamenii sunt educati si cu bun simt...

don't be unhappy!!!

se spune ca munca il innobileaza pe individ...ca il face sa fie mandru de propria persoana...oare cum e sa te poti complace...sa fii pur si simplu multumit indiferent de situatie...sa nu ai astepteptari depasite...sa stii cand si ce anume trebuie sa faci...viata ne pune la incercari diverse..crude adeseoari...si cand nu faci fata...apleci capul si plangi...insa in sinea ta stii ca trebuie sa fii tare...asa ca te aduni, respiri si continui...si o iei de la capat..ce minunat ar fi daca am trai intr-o lume fara stres...fara bani...fara a avea argumente cu semenii nostri...am citit undeva ca un tip a stat mult timp plecat intr-o astfel de lume...era lipsit de toate..dar era linitit...era impacat cu sine insusi...si impreuna acum ne imaginam oare cum o fi...

doar amintirile raman...

ce ne-am face fara amintiri? ce ne-am face fara gandurile ce ne dau fiori? ce ne-am face fara prieteni? ar fi o lume mult prea trista, sumbra, fara culoare...absolvent licentiat fiind am ales ca pentru inca o vara sa muncesc in Italia...si e asa straniu...pentru ca indiferent daca am ocazia sa pun in practica cate ceva din ceea ce am invatat imi lipseste enorm lumea mea...a cartilor, a argumentelor, a discutiilor mai mult sau mai putin stiintifice...imi lipsesc cei mai dragi prieteni insa amintirea lor, imaginea lor intiparita in mintea mea ma alina...ma face sa visez si sa cred ca sunt langa mine...viata e ciudata, e adeseori mult prea dura, nefiresc de dura...insa tot ce se intampla trebuie privit ca pe experienta constructiva...trebuie sa invatam ceea ce este folositor si sa lasam uitarii ceea ce a fost nedrept...
the life goes on...uitandu-ne cu folos spre viitor o sa constientizam ca nu avem timp de regrete, de lamentari...