milano si ziua mea libera!!!

chiar daca drumul livorno-milano nu e chiar asa de scurt am preferat sa imi petrec ziua libera in frumoasa capitala a modei...am fost multumita si fericita sa imi revad doi prieteni dragi, doi oameni care imi vor aminti mereu de copilaria mea, de orasul meu natal...de cat de importanta este prietenia...timpul s-a scurs repede, ziua a trecut pe nesimtite...am ajuns dimineata, am luat pranzul impreuna, apoi am facut turul orasul, shopping si multe multe poze pentru ca Ele e de-a dreptul fascinata de noua ei camera...s-a lasat intr-un final seara si dupa mai bine de 12 ore petrecute in oras ne-am intors acasa...
o zi deosebita petrecuta in compania unor prieteni dragi, o alta zi memorabila si pot spune o zi repetitiva pentru ca anul trecut am obisnuit sa fac aceeasi chestie: sa merg la Milano si sa-mi vad prietena...
cateodata pun mai multe poze pentru ca sunt convinsa ca pozele vorbesc de la sine...m-am regasit, m-am trezit zambind, m-am bucurat si asta pentru ca am primit energie pozitiva!

copiii iti fac viata mai frumoasa...

in fiecare zi ma simt ca o sora mai mare sau poate ca o mama de imprumut...maura e fetita mea mica in varsta de 4 ani, de origine americana care sta cu ochii pe mine si care vrea sa fie ca mine...cum ma vede ca ies se aseaza in fata usii si nu se urneste pana nu ii promit ca o iau cu mine sau ii spun ca ii aduc ceva bun...seamus are mereu nevoie de afectiune si cu toate ca imi spune ca nu ii place sa-l pup vine cu privirea lui blanda si ma imbratiseaza...copii sunt cei care ne fac viata mai frumoasa, sunt cei care ne fac sa zambim, sa radem, sa traim cu intensitate ridicata momentele petrecute alaturi de ei,sa scapam de stresul zilnic, copii sunt cei care ne fac sa ne simtim in acelasi timp responsabili si iresponsabili...
cred ca cel mai tare imi doresc sa pot intr-o zi sa adopt un copil de culoare si sa am un copil al meu (cel putin) cu toate ca zilnic zic ca eu niciodata nu am sa am 4 copii pentru ca vad cat este de greu ca si babysitter cu 4...si o vad si pe prietena mea Christine care la 40 de ani cu 4 copii are ziua incarcata si foarte putin timp liber pentru ea...
cu toate ca e minunat sa ai o familie mare este in primul rand de dorit sa poti mereu sa asiguri nevoile de baza...si sa te poti simti bine in toate rolurile care ti se cuvin!!!

me and my friends...my beautiful day off

si in sfarsit am avut o zi libera in care mi-am propus sa fac foarte multe lucruri...ziua libera a inceput de dimineata cu o plimare la mercato, cu un mic dejun cu Sara, cu un pranz cu Noemia si Sara, cu cateva ore bune petrecute la Camp Derby, cu o plimbare la Pia impreuna cu Noemia, cina la restaurant la Pontedera si binenteles seara minunata in compania fetelor in clubul Bocacio...dupa cativa ani buni de cand tot vin in italia am reusit sa merg si eu intr-un club...nu pot spune ca e un club extrordinar insa are lucruri particulare: numeroase piscine, diverse sali cu muzica diferita, dj-ei super tari, terase colarate si multa multa lume...cred ca de mult timp n-am mai fost asa bucuroasa si atat de entuziasmata...mi-am amintit cu drag de serile petrecute in compania Natashei pe vremea cand locuiam la Viborg, in Danemarca...acum in schimb m-am impretenit cu Noemia care este super cunoscuta oriunde am merge si toti ne trateaza bine...
cu toate ca noaptea a fost alba ma simt plina de energie si vesela...ce bine e sa ai din nou aripi, sa te simti apreciat, complimentat, sa ti se zica rushi sau bambolina...ce minunat e sa ai oameni care sa te faca sa te simti ok...
am sa atasez de altfel si cateva poze, unele facute la munca cu Jama, micutul meu coleg care este intr-un timp relativ scurt a capatat indeletnicirile necesare muncii prestate si poate de aceea imi e asa drag...cu Marco si Sara alintandu-se, cu mine intr-un loc deosebit, ramand ca mai apoi sa pun si pozele cu Noemia (vip-ul meu de ciocolata...prima oara cand am vazut-o n-am crezut ca o sa ma inteleg asa bine cu ea...e pur si simplu speciala)...

what makes me happy...

cateodata cred ca toate zilele sunt la fel insa nu e chiar asa...fiind o persoana extrem de sociabila si de deshisa reusesc sa leg amicitii intr-un timp destul de scurt...inainte de a pleca eram oarecum pesimista ca o sa ma simt singura insa se pare ca nu e asa...mi-am gasit "2 surori" de culoare": Noemia si Sara, o cubana care ma face cateodata sa rad cu pofta, un micut coleg JaMa care e foarte comic si prietenos, amicii mei americani din Camp Derby, copii mei de suflet si Christine care in ciuda faptului ca e mai mare ca mine imi e ca o sora sau mama...

faptul ca locuiesc cu o familie americana imi creeaza un confort sentimental extraordinar...zilele trecute eram trista si copii ma priveau si stateau tristi si simteam cum vor sa fie empatici, cum in semn de solidaritate fac liniste si ma privesc...

scimmie on the street e locul unde imi petrec cea mai mare parte a timpului...sunt de acum populara...

acum cateva zile m-am indragostit de James, un bulldog englez de 7 luni jumate care cantareste 25 de kg...pur si simplu ma fascineaza rasa asta...James are o fata draguta, comica, un corp mare si un zambet pufos...

9 iulie: la multi ani Dan...my big brother...

la multi ani Elio: iarta-ma ca am uitat de ziua ta si asta din cauza zilelor melancolice si a incidentului...oops!!!