Acvariul din Mistique

si pentru ca cele 10 zile petrecute in New England au fost o continua plimbare nu puteam sa imi inchei altfel sederea decat prin vizitarea unui alt obiectiv turistic de mare interes.
La inceput cand am auzit ca mergem la acvariu nu eram chiar placut impresionata pentru ca eram sub efectul durerii si mormaiam spunand ca e mult de mers si ca probabil o sa fie plictisitor sa vad zeci de pesti diferiti. insa m-am inselat teribil si mi-ar fi parut nespus de rau sa nu fi mers...
Am ajuns la acvariu si mi-au sclipit ochii de bucurie cand am vazut ca era scris aria cu delfini, pinguini, foci...apoi Teatrul unde aveau loc spectacolele cu foci, zecile de pesti in sute de nuante, o multime de copiii ce m-au facut fericita cu vocile lor cristaline...si foarte multi turisti intr-o zi placuta de iarna cand puteai lejer sa stai in tricou.
La inceput nu intelegeam de ce e asa de scump biletul insa cum am pasit inauntru am observat cat de meticulos a fost gandit, organizat si realizat proiectul acesta. Fiecare spatiu este foarte curat, are personal imbracat adecvat, pestii sunt tinuti in conditii optime, sunt cateva bazine pentru delfini, exista spatii create pentru fiecare specie in parte, peste tot sunt persoane care prezinta diferite show-uri. Atentia iti este captata instant si n-are cum sa nu-ti placa.
O alta zi frumoasa cu Chris, Luiz si Zack....
Thank you, guys!!!

snowboard in Charlemont

Do you like to snowboard? And my answer was: mmm...let me think....I never tried before...but I'm sure that I can do it!!!
simplu de zis, greu de facut!!! Bine, bine, mergem la munte insa trebuie sa indeplinesti conditia de baza: echipamentul necesar pentru a putea practica sportul asta. Mi s-a parut banal la inceput insa apoi i-am dat dreptate lui Chris. Am avut un costum de snowboard minunat, cu pantaloni caldurosi si impermeabili, o geaca (Roxy) care imi parea subtire dar care la un moment dat ma facea sa mor de cald, ochelarii pentru protectie, manusi, caciula si restul le-am inchiriat chiar daca in curand o sa mi le procur pentru ca o data mutati in munti o sa imi fie de folos.
Am inceput cu partia baby. Mi-am pus eu ghetele in picioare....dar ce greoaie...mergeam de ziceai ca sunt in ghips si acuzam dureri...apoi a urmat montarea placii....si prima lectie...la inceput ziceam: bla, bla, bla...treci peste asta, e usor....apoi cand am vazut ca fiecare explicatie isi are rostul am luat pozitia elevului si am fost atenta...Cred ca am cazut de vreo 50 de ori...nu stiam daca ma dor mai tare genunchii, coatele sau spatele...
Am primit un sfat si acela de a nu cadea cu fata pentru ca am ghinionul de a-mi fractura fata / maxilarul etc... am incercat sa fiu cat mai precauta la cazaturi insa s-a intamplat sa cad o data cand am creat impresia ca mi-am rupt bratul....sincera sa fiu si eu ma panicasem insa in cateva secunde eram in picioare cu zambetul pe buze....am incercat sa imi pastrez echilibrul si sa gasesc energia necesara pentru a continua...
am avut cateva momente in care chiar imi propusesem sa renunt insa un grup de turisti chinezi m-au determinat sa continuu...ma uitam la ei cum incercau sa schieze si chiar daca tot cadeau, continuau....am stat cam 4 ore pe partie...la plecare nu am simtit durere insa in ziua ce a urmat simteam durerea fiecarei vanatai si totodata lipsa conditiei fizice...
Ziua aceasta a fost una memorabila...mi-am dat seama ca nu am stiu sa ma bucur de muntii din Romania, ca nu am explorat inainte sporturile invernale si mi-am promis ca o sa continuu...
I know I can do It and I will not stop...Go, Go, Gooo...

Santa is coming to meeeeeee

Nu avea cum sa ma ocoleasca Mosu' chiar daca am schimbat locatia de Craciun...si uite ca si-a facut aparitia incarcat de daruri fiind convins ca am fost un "copil cuminte'. Am primit ce m-a fascinat intotdeana: o carte electronica care chiar imi lipsea, un lantisor minunat cu trei diamante, o pereche de adidasi pentru fitness si un 'munte' de sosete colorate, un ceas, un set de creme cu extract de ciocolata, o mini vacanta, un costum de snowboard si lista mai poate continua cu siguranta.
am fost extrem de fericita de darurile primite de la doua prietene dragi Andra si Ana. Ana si-a amintit cum ii complimentam eu cerceii ce ii primise Craciunul trecut si mi-a daruit o pereche similara si Andra m-a impresionat teribil cu cel mai frumos cadou copilaresc: Magarul verde gonflabil...ii spusesem eu ca mi-as dori sa am gradina plina cu magari fiind inspirata de vecinul meu care are insa doi magari in carne si oase. Eu am ales varianta mai putin costisitoare si mai imbucuratoare: crearea unei gradini pline de culoare si zambet cu magarii jucausi.
Apoi Cristina m-a rasfatat teribil cu iesirile noastre la restaurantul turcesc sau la preferatul meu "Carul cu bere".
Va multumesc si va iubesc pentru ca ma sprijiniti si credeti in mine! Fiecare dintre voi ocupa un loc special in sufletul meu si chiar daca sunt eu mai 'ratacita" va am mereu cu mine. Va pup!!!

Ajunul Craciunului

Traditia difera un pic in ajunul Craciunului la catalocii americani. Bradul este deja impodobit, cadourile sunt toate in jurul bradului, este pregatita masa de Ajun de Craciun si sunt prezenti cei apropiati din familie sau prieteni in general. Fiecare traieste intens momentul mult asteptat. Sarbatoarea Craciunului presupune decorarea in intregime a casei si a spatiului alocat, celebrele colinde englezesti, un aer de liniste si voie buna. Nu pot sa neg ca nu mi-au lipsit mancarea mea traditionala, uraturile de dinaintea Craciunului, familia si prietenii mei insa am ales sa petrec aceste zile in cadrul unei familii speciale care m-a facut sa ma simt ca facand parte din grupul lor.
Am fost rasfatata ca de obicei primind diferite cadouri. Am fost placut surprinsa, entuziasmata si recunoscatoare pentru fiecare mic dar.
Cred ca nu am mai vazut niciodata atat de multe daruri impreuna - probabil pe undeva pe la 50-60 de pachete - fiecare cu nume si cu o culoare specifica. Cert e ca mi-a placut mereu sa impachetez, sa daruiesc ceva special, sa imbodobesc casa de sarbatoare, sa particip la diferite actiuni, sa simt ca traiesc momentul...
Masa de Craciun a aratat diferit fata de cea cu care eram eu obisnuita...si probabil ca am exagerat gustand din fiecare.
Merry Christmas!!!

Statuia Libertatii!!!

Pe la inceputul lui decembrie vorbeam despre Mos Nicolae si despre traditia la romani. Se pare ca cineva drag mie a fost receptiv si numai ce vad in dimineata sosirii Mosului un e-mail in care aveam confirmarea de la un hotel din NYC si confirmarea plimbarii cu vaporasul. Timpul a trecut si eu eram prezenta pe strazile magnificului NYC.
Ghidul turistic ne prezenta NY-ul insa eu eram nerabdatoare sa ajungem la Statuie...imi amintesc ca atunci cand aveam 14 ani scrisesem intr-o agenda: "Ce mult imi doresc ca intr-o sa ajung sa vad Statuia Libertatii" si uite ca 12 ani mai tarziu am avut ocazia sa zic Freeeedom, sa privesc Statuia si sa ma bucur ca am avut ocazia de a vedea-o. Erau foarte multi turisti intr-o zi nemaipomenit de calda pentru o zi de iarna...
Aveam in mana o sticla de Dr. Pepper si am spus ca vreau o poza, vreau sa imortalizez momentul si urmatoarea miscare a fost sa iau pozitia statuiei si sa ridic bratul insa fara sa ma gandesc ca tin sticla de suc...cei din jur s-au amuzat si eu parca ma inroseam si mai tare de figura comica pe care tocmai o facusem.
Plimbarea a tinut 90 de minute, am trecut pe langa ruinele turnurilor gemene, am vazut noua contructie si celelalte cladiri impunatoare ale NY-ului...
Pentru foarte multi e un oras de vis...recunosc ca ma fascineaza, ca ma inspira insa e atat de aglomerat, de populat, e mereu vizitat...insa la polul opus poate fi si obositor, poate fi prea mult...cert e ca nu mergi la New York daca vrei sa te relaxezi...mergi la New York sa traiesti la maxim fiecare secunda...
Anyway...New York City ramane pentru mine o dorinta, un mister, un oras in care as putea sa ma intorc de sute de ori cu acelasi drag...

Back to US...

Spiritul aventurier mi l-am dezvoltat inca din copilarie insa niciodata nu mi-am imaginat ca o sa calatoresc asa de mult. Cateodata stau si ma intreb pana cand o pot continua insa cert e ca pe an ce trece imi doresc sa pot vizita si mai mult, sa am ocazia de a strabate lumea-n lung si-n lat…fara sa imi para rau de nimic sau fara sa regret ca nu m-am oprit undeva…Viza pt state m-a pus la incercare….durata de 10 ani imi ofera posibilitatea de a avea mai multe intrari si inca o data am profitat de acest avantaj… Ma apropiam de sfarsitul lui decembrie si emotiile cresteau in intensitate…si am hotarat sa plec cu cateva zile inainte la Bucuresti, sa stau cu Cristina, sa cumpar cadourile de Craciun si de ce nu sa ma rasfat un pic. Bucurestiul e un oras care imi place, care ma atrage si as putea spune ca pe de o parte regret ca nu am mers la facultate aici…Am ales Iasul, un oras frumos insa cu prea mult subiectivism, prea multa cocoloseala gratuita, interese nefondate si concurenta neloiala…Insa toate astea nu mai conteaza…sunt de domeniul trecutului chiar daca cateodata ma gandesc la cat de tare mi s-a schimbat viata…insa nu ma pot plange…Si iata ca s-a facut si miercuri, 21 decembrie, ziua in care urma sa plec….am zbor de la Otopeni asa ca m-am trezit de dimineata, am terminat de rezolvat ce mai aveam, am luat un taxi si m-am indreptat catre aeroport…stiam de dinainte povestea cu “fii atenta in ce taxi te urci”…aleg o companie cu un tarif normal insa cu un nene care parea un milog….cursa pana la aeroport a costat 35 de lei…insa dansul a cerut alti 10 lei, ca e greu, ca se intoarce gol, ca e Craciun si la el… I-am dat 50 de lei si am ramas asa cu un gust amar…mi se pare o chestiune de bun simt sa lasi de la tine insa detest cersetoria asta pur romaneasca...n-am avut incotro din cauza bagajelor ca de altfel luam lejer autobuzul din piata Victoriei…zic mereu ca nu am sa ma mai obosesc carand 35 de kg insa mereu am cam aceeasi greutate…La aeroport am avut placuta surpriza sa intalnesc o colega de generala, o fata care munceste enorm de dimineata pana seara, care vrea un viitor mai bun in domeniul bancar. M-a intristat povestea ei despre o boala care a paralizat-o cand avea 21 de ani, relatandu-mi cum medicii o tratau pentru oricare alta boala insa nu pentru ceea ce avea ea…Si Da, in Romania simti cateodata ca te lupti cu morile de vant, te ingrozesti cand vezi cum toti sunt medici si aproape niciunul profesionist in domeniu…sa nu mai mentionam despre plata pe sub masa a serviciilor medicale… Primul zbor a fost catre Varsovia…si cum nu am eu probleme de relationare m-am imprietenit instant cu o tipa super ok…Carmen din Severin, de profesie farmacist care avea acceasi destinatie…NYC…era foarte emotionata pentru ca era primul ei zbor peste ocean, prima escala intr-o tara necunoscuta de dansa…ne-am povestit, am ras si a urmat imbarcarea…am avut locuri diferite si cu toate ca as fi putut sa schimb mi-a facut placere sa conversez cu un domn in adevaratul sens al cuvantului…drumul pana in Polonia a fost scurt, lin, placut…am asteptat-o apoi pe Carmen si ne-am grabit sa prindem legatura….aveam foarte putin timp la dispozitie si eram oarecum panicate…insa ajunse la poarta respectiva am observat ca zborul are intarziere si culmea – mai toate anunturile erau in poloneza….am asteptat alte 2 ore pana sa plecam…eu eram putin necajita pentru ca imi facuse planuri pentru seara in curs...A urmat zborul de 10 ore, nedumerirea lui Carmen cand mi-am scos paturica de acasa…plus ca o aveam si pe cea din avion, plus pernuta…cert e ca aerul conditionat ne-a determinat sa ne infofolim de ziceai ca suntem refugiate insa macar asa ne-am protejat de o eventuala raceala… n-am putut dormi deloc insa am tot conversat, am vizionat un film, am ascultat muzica, am mancat destul de bine, am schimbat numere de telefon si am devenit prietene...Am aterizat la New York cu intarzierea de rigoare, a trebuit sa trecem de CBP si eu una aveam emotii pentru ca nu e chiar ok sa fii turist la fiecare 2 luni insa am fost norocoasa si am obtinut sederea pe 6 luni...La aeroport am avut placerea sa-l salut pe logodnicul ei si ea la randu-I sa-l cunoasca pe Chris...Am plecat apoi catre hotel undeva pe 5^th avenue…centrul New York-ului arata minunat de bine…numai ce mi-am lasat bagajele la hotel si am plecat pe strazile orasului de vis…radeam la el si el la mine si traiam fascinata fiecare moment…Am invatat ca fericirea o gasesti in lucruri marunte, ca nu ai nevoie de foarte multe sa te simti bine…eu una sunt simpla, populara…nu ma feresc de nimic si accept orice imi pare rezonabil…Cam asta a fost drumul meu inapoi catre NYC.

Urmeaza ziua din categoria “what a princess wants, a princess gets”

To be continued :D

Happy b-day pretty Maura

7 years old and a wonderful day for you my baby! I wrote on Maura's mom fbk and Maura answered: "I miss you too Dana and I love you and I'm guessing that you miss me too!!!"
she is such a lovely child, with a big smile on all the time, with alot of energy...I've met Maura when she was a baby and I start being her babysitter, staying all the time together until she left to US...I took leave from work and I went back to Romania because their leaving was forever and I never wanted to look unhappy in front of the children...I felt alone after and I promised that one day I will come to visit them to US...and my dream was possible this year.
I will see you soon my darling!!!
I love you so much!!!