it's fun and i smile

prima luna din 2010 am petrecut-o muncind...sunt fericita ca incerc sa fac fata fiecarei zile...ca nu ma dau batuta...cu toate ca am cateodata sentimentul renuntarii stiu ca pot reusi sa fac lucruri care nu imi ofera nimic mai mult de o satisfactie financiara...insa pot spune ca sunt oarecum multumita pentru ca am cativa noi amici dragi...o colega de munca draguta, un coleg roman care culmea e din Iasi...un program care chiar daca ma scoate din sarite a devenit de acum obisnuinta...
am zile in care sunt un zambet total si asta pentru ca incerc sa imi pastrez echilibrul, sa fiu happy happy si cert e ca noile experiente m-au ajutat sa cresc, sa ma controlez, sa invat ca traiesc intr-o lume schimbatoare...si uite asa au trecut si 31 de zile...care imi parereau ca niciodata nu se mai termina si saptamana care urmeaza ma apuc sa fac bagaje si revin cu drag la Iasi sa-mi dau cele 5 examene de la master...sunt poate ceva mai aeriana pentru ca pentru prima data am absentat, am stiut ca o sa sufar pentru ca eram mai mereu prezenta la facultate si nu eram nevoita sa cer explicatii nimanui insa am luat o decizie si a trebuit sa ma conformez...am zile in care imi e un dor nebun de universitate, de colegi, de lucrarile mele practice, de mine creativa si interesata de sociologie si de cercetare insa stiu si sunt constienta ca anul petrecut aici ma va ajuta la doctorat si la ceea ce vreau sa fac pe viitor....sunt extrem de fericita pentru ca am putut sa invat atat de multe chestii noi de care habar nu aveam si imi era teama ca nu o sa reusesc sa le internalizez...acum sunt oarecum mandra de mine ca ma pot adapta, familiariza cu tot ce inseamna arta culinara italiana, vinurile toscane, vanzari, market, casa de bani si etc...pare ciudat pentru ca nu are nimic de a face cu pasiunea mea insa omul cat traieste invata...si ma bucur ca inca am optimism, disponibilitate si ca pot sa ma concentrez...
astazi a fost o zi mai mult decat frumoasa...chiar daca in ultimul timp dorm extrem de putin sunt ok...dupa munca am fost la noua mea colega care are doi sharpei adorabili...ne-am jucat putin si ne-am propus sa facem un album foto...apoi ca de fiecare data am mers in cafeneaua noastra preferata de la livorno...si toate astea se petrec undeva intre 5 si 6 cand se lumineaza de ziua...
timpul trece...si fiecare clipa ma schimba...insa imi doresc sa raman mereu la fel de cinstita cu mine, de ambitioasa...de orgolioasa si sper atat de tare ca noile mele vise sa prinda culoare...
peace and love!!! (maybe sometimes is hard to say what i'm feeling...but you know better)...

la revedere 2009...Bine ai venit 2010...

a mai trecut un an...si cum spuneam ieri e timpul sa aruncam lucrurile vechi, nefolositoare, sa ne indepartam de amintiri, sa ne distantam de oamenii care nu-si mai au rostul in viata noastra...sa zambim cu optimism si sa acceptam cu bucurie noile provocari. A fost 2009...un an poate ceva mai trist...cu lacrimi, cu ceva suferinta, cu esecuri in viata mea personala si pofesionala insa sunt lucruri care daca nu s-ar fi intamplat nu mi-ar fi permis sa fiu astazi aici si sa fac ceea ce fac...
acum sunt convinsa ca nu-si avea rostul tristetea mea, ca atunci cand nu exista iubire nu este loc de nimic...pentru o vreme am fost incapatanata, am refuzat ca cred insa toate tin de trecut...
m-am trezit destul de devreme avand in vedere ca am apucat sa dorm de la 7...imi zic mereu ca sunt norocoasa...ca parintii mei sunt mandri de mine asa cum sunt, ca sefii mei ma apreciaza pentru ca sunt o fata muncitoare, ca prietenii mei ma plac pentru umorul meu romanesc, ca prietenele mele imi simt lipsa...sunt o norocoasa pentru ca am terminat facultatea, in curand termin si masterul...visez la Scoala doctorala, la viitoarea mea frumoasa masina...la calatoria in state si mai exact la New York...chiar daca pot avea o viata stabila inca nu mi-o doresc...chiar daca sunt seri in care mi-ar placea compania unei persoane dragi mie prefer sa stau singura inca pentru putin timp...nu mai vreau sa fiu niciodata singura in doi, trista in doi, nu mai vreau sa am sentimentul unei nefericiri dureroase...cred ca asta e cel mai important, sa poti sa te gandesti la tine, la ceea ce vrei, la ceea ce simti, si sa ai aproape un om care sa te completeze, sa te faca sa fii tu...
Multumesc tuturor pentru mesaje, pentru urari, grazie a miei amici per messagi, per tutto che fanno per me, per l'amicizia...thank you to my american friends from Camp Derby, for their friendship, for making me smile and being so friendly...thanks to my american family for the trust and support...for being such a lovely family for me...i miss you every day more but i know that you are there where you have a better life...