esti ceea ce daruiesti, esti doar atat cat daruiesti

Mos Crãciun a sosit si la Cãntãlãresti
de M.D (articol preluat din Adevarul de Vaslui)

BUCURIE... În ziua de Ajun, opt copii nevoiasi din satul Cãntãlãresti au primit pe neasteptate vizita lui Mos Crãciun.

Opt copii din satul Cãntãlãresti au fost vizitati de Mos Crãciun, cu bunãvointa unor oameni de afaceri din Vaslui. Chiar în ziua de Ajun, cei opt copiii ai familiei Beleutã, cu vârste cuprinse între unu si 16 ani, nici nu se asteptau ca Mosul sã vinã si se pregãteau sã meargã cu steaua pe la oamenii din sat. Într-o camerã, o crengutã de brad era împodobitã cu ghirlande, doar cei mai mici sperând într-o minune. La vederea cadourilor, bucuria lor a fost nemãrginitã. Hãinute, jucãrii, dulciuri si alimente, toate acestea le-au umplut inimile de bucurie, gândindu-se cã totusi Mos Crãciun existã. „Le-am spus cã dacã vor fi cuminti, va veni Mosul si la ei, dar ei nu mã credeau. Mã gândeam sã mã duc la magazinul din sat sã le cumpãrãm niste dulciuri, cã alte cadouri nu ne permitem“, a spus Gabriela Beleutã, mama copiilor.

Multumim tuturor celor care ne-au ajutat“

Copiii familiei Beleutã au intrat în atentia cotidianului nostru încã din luna septembrie a acestui an, atunci când, mama si bunica acestora s-au plâns cã nu au posibilitãtile necesare sã-i trimitã pe micuti la scoalã. Tot atunci, cineva i-a fãcut fericiti pe copii. „În ziua când a început scoala, copiii se pregãteau sã meargã la scoalã. Îsi coseau hainele si papucii rupti, nu aveau nici caiete, nici ghiozdane. A venit atunci o doamnã care le-a adus de toate:haine, rechizite si mâncare. Acum la fel, stãteau tristi, credeau cã Mos Crãciun n-o sã vinã, dar a venit. Multumim din inimã tuturor celor care ne-au ajutat si le dorim multã sãnãtate“, spune Maria Beleutã, bunica celor opt copii. Cei opt copii locuiesc împreunã cu mama si bunica lor în satul Cãntãlãresti. Pânã de curând acestia trãiau în conditii greu de imaginat: într-o singurã camerã, cu un singur pat, fãrã televizor, trãind doar din alocatie si din infima pensie a bunicii. Câtiva oameni cu suflet mare din Vaslui s-au gândit la ei si i-au ajutat, îndulcindu-le traiul. „Ne-au promis cei de la Primãria din comunã cã ne ajutã cu un pat si alte lucruri, dar am rãmas cu promisiunile. Copiii sunt mici, cer de mâncare, noi nu avem niciun venit, trebuie sã le dãm de mâncare, nu?“, a mai spus Maria Beleutã".

Dana Fotea:

in ajun de craciun ne-am hotarat sa fim si noi mos craciun...poate nu aveam de unde sa punem foarte multi bani dar cand iti doresti ceva pana la urma realizezi astfel datorita baietelor de la peluza sud si a prietenelor lor actiunea noastra a fost posibila: jucarii, dulciuri, alimente, hainute au fost daruite unor copii nevoiasi...

am pornit la drum cu mari sperante: am apelat la oameni darnici precum D-l Safir, patronul de la Silver mall, proprietarul de la Teofarm care in urma gestului deosebit pe care l-au facut au castigat admiratia noastra, a tuturor...

atunci cand poti e bine sa fii mos craciun...nu trebuie sa ne gandim ca pierdem, ca o sa avem mai putin...un zambet ne face viata mai frumoasa, un simplu multumesc iti aduce bucurie...

cand i-am vazut asa mici si neajutorati intr-o camera din lut, fara prea mare lucru, prost imbracati, murdari simteam asa o furie...pt ca nu pot face mai mult pentru ei...pentru ca toti copii au dreptul de a fi curati si bine imbracati, imbaiati in noapte dinaintea craciunului, in asteptarea mosului...insa acei copii mai degraba sunt in asteptarea unei farfurii cu mancare...ceea ce pentru unii copii e un fleac pentru ei e o bucurie...

mi-a parut bine ca noi am putut fi de folos...ca am redat zambetul si ca le-am facut craciunul fericit...sarbatoarea trebuie sa o avem in suflet si sa aratam si latura umana...

esti ceea ce daruiesti, esti doar atat cat daruiesti

It's Christmas!!!

Si vine Craciunul...daca anul trecut pe vremea acesta strabateam strazile Valenciei, pe cele ale Londrei si apoi admiram frumusetea orasului Milano de asta data pot spune ca sunt acasa, la Iasi, cuminte si in asteptare...eu cred in vise si in Mos Craciun si totodata intr-o lume mai cinstita. Anul acesta universitar (masteranda fiind) a inceput cu brio, cu o noua bursa, cu un examen de angajare care dureaza foarte mult si care imi testeaza capacitatea, abilitatile, aptitudinile, motivatia si tot ce tine de un angajat model...ca la urma urmei asta presupune, sa devin un model pozitiv in societatea romaneasca...insa e un drum lung, abrupt, pe alocuri lipsit de fair-play si asta pentru ca se desfasoara in Romania...insa pasii inceti sunt si cei mai siguri...in inima mea sper, pentru ca asta mi-a ramas...binenteles in afara studiului intensiv care se pare ca nu ma mai preocupa asa tare...hh...am zis mereu ca am sa inving si stiu daca e sa fie pentru mine, va fi, chiar daca pare o consoloare...
si cum spuneam: Craciun...mergeam agale pe strada...am indraznit pentru prima oara sa pasesc pragul Mitropoliei...sa intru si sa ma rog...am simtit nevoia aceasta...si cat m-a intristat...de 4 ani merg la Teologie unde am ore, insa nu am indraznit sa intru in biserica din varii motive: am zis ca prefer sa stau afara, sa ma inchin in fata bisericii si atat...acum pasii ma indreptau spre locul in care se tinea slujba...am vazut o mama, cu trei copiii care statea si cersea...si m-am intristat pentru ca ma simt neputiincioasa...apoi am urcat intr-un autobuz in care un copil de etnie rroma a inceput sa cante...cred ca avea cam 5 anisori si avea o deficienta...lumea radea...se amuzau...mie imi venea sa-l iau acasa, sa-l spal si sa-l las apoi de unde l-am gasit...probabil, foarte probabil ca intr-o zi cand o sa am casa mea o sa fac si asta...cred ca singurul lucru care o sa-mi dea satisfactie pe lumea asta va fi multumirea celui de langa mine...nu astept nimic rasplata in mod deosebit ci un zambet si un simplu multumesc pentru ce as face pentru cineva...
cu toate ca Sarbatoarea ce vine e menita sa reuneasca familii, sa aduca pace si liniste in casele oamenilor cred ca pentru multi e si un moment tensionant in care se intreba de unde? si cum? sa faca rost de bani pentru a procura cele necesare...
si pentru ca fiecare dintre noi poate fi un mos craciun anul acesta ma voi stradui sa fac fericiti niste copii...sa le daruiesc ceea ce pe mine ma facea extrem de fericita cand eram mica...ceea ce imi aducea zambetul...
si pentru ca anul trecut am ratat un craciun alaturi de bub anul acesta promit sa ma revansez si sa fim impreuna...cu toate ca Mr. Grig nu va fi printre noi nici anul acesta...insa e in planul nostru de viitor...e consemnat sa apare si sa ne uneasca...;))...
Peste tot unde există suflare românească cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală. Este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun. Nu uitati ca nu cele materiale sunt cele mai importante. intr-adevar sunt necesare insa acolo unde exista respect, intelegere, dragoste exista si posibilitatea de a progresa...trebuie sa invatam sa pretuim valorile, sa aratam ca nu suntem superficiali si ca avem un orizont bine definit, ca ne indreptam catre o lume mai buna...
nu-mi ramane decat sa va urez tuturor un Craciun fericit, sa fiti sanatosi, sa va ganditi mereu la ce aveti si sa apreciati ce este al vostru!

in ultima vreme...

off draga blogule sincer imi pare rau ca te-am abandonat...cred ca venirea iernii ma cam deprima..frig, ceata, burnita, ziua mai scurta, intunericul, examenele...toate ma fac sa oftez...insa in sfarsit pot spune ca zambesc, ca sunt ceva mai bine, mai inspirata si asta datorita rezultatelor obtinute si in mare masura datorita faptului ca iubesc si ca-l am pe bub aproape. el e cel care face un efort colosal sa imi suporte alintaturile si perioadele, cel care invata sa reziste langa mine...bun, acum sa nu credeti ca sunt asa insuportabila insa cand se aduna mai multe evenimente care iti cauzeaza o stare negativa n-ai cum sa pui punct fara sa te descarci pe cei de langa tine...
tot asteptand un rezultat m-am delectat citind si de asta data am preferat un roman copilaresc, un roman care iti insufla speranta si voia buna. astfel am preferat Oscar si tanti Roz...si cred ca e o lectura placuta pe care oricine ar citi-o si care pe mine m-a facut sa ma destind, sa reflectez asupra propriei persoane si a viselor mele...da, am vise si stiu ca treptat se vor implini...ma asteptam poate sa fie mai usor...insa din contra...invat sa rezist presiunii si stresului si poate trec mai usor peste momentele dificile pentru ca am vointa si dorinta...
iarasi ce ma mai inveseleste teribil e serialul cel mai incantator: dr house care e nelipsit, prison break care ma face sa tresar si sa astept curioasa sa treaca inca o saptamana...
si uite ca a fost si 1 decembrie...ziua noastra, a romanilor care e ignorata de multi si sarbatori de prea putini...nu-s prea multe zile care sa apartina tuturor dintr-o tara...si de ce sa nu profitam sa ne inveselim...
lumea se schimba fapt ce ma ingrijoreaza...ca nu e neaparat in bine...tot mai multe scandaluri in presa, din ce in ce mai multe divorturi si esecuri sentimentale, infidelitati, copii parasiti sau omorati, numarul infractorilor in crestere...si asta intr-o tara in care educatia se clatina...pt ca e ceea ce ne lipseste...pt ce n-discipline daca nu stim sa ne comportam civilizat, daca nu suntem constienti de obligatiile, de responsabilitatile noastre...ce rost are sa stim sa ne cerem drepturile daca nu tinem cont de criteriile care duc la indeplinirea acestora...
si inca sunt plina de speranta ca intr-o zi o sa pot sa particip la imbunatatirea societatii, ca o sa-mi pun amprenta asupra educatiei, ca ii voi ajuta pe ceilalti sa inteleaga ca fiecare e o parte necesara fara de care nu putem avea o buna functionabilitate...
un alt eveniment care ridica semne de intrebare: alegerile parlamentare...cati bani irositi pe materiale, pe campanii...cati bani aruncati...cati dintre ei au facut niste brosuri utile: cu lucruri semnificative...care trebuie stiute de orice roman...campanii cu mici si bere, muzica lautareasca, fanfare in mediul rural...ce dezamagire...cate case ar fi putut fi consolidate, cate locuinte sociale ar fi putut fi create cu miliardele de lei aruncate! si zic aruncate pt ca atata campanie pt o prezenta la vot extrem de scazuta...raportand la investitia facuta...
insa...traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul...
si ca sa amintesc si un momentan care mi-a demonstrat ca am mai imbatranit...balul de la Filosofie 2008...ce distractie...da, sunt ironica pentru ca nu ma regasesc printre cei care merg in cluburi si huiduie si se manifesta ca pe stadion...asta faceau incurajatorii concurentelor...folosind un limbaj mai mult sau mai putin obscen...insa nu putem mereu interveni descurajand astfel de comportamente pt ca nu stim cu cine avem de a face (si fac aceasta afirmatie in cunostinta de cauza)...se pare ca anii au trecut si locul meu este in alta parte...
sunt 2 luni de cand am revenit in tara...in care am recuperat cateva ore de somn ca ce-i drept aveam nevoie...vara mi-a aratat ca pot sa obosesc mai repede mai ales, ca sistemul imunitar nu ma mai ajuta ...
insa nu-i vreme de plans...eu am sa raman o curoajoasa...o optimista...chiar daca lumea are fatete...are extreme...am invatat ca oamenii nu sunt asa cum se afiseaza...ca nu tin mereu cont de cei care le sunt aproape...ca nu trebuie sa-i judecam...insa nici sa-i apreciem...cred ca cel mai bine e sa ne pastram o pozitie de indiferenta...de neutralitate...pentru ca in acest fel evitam orice conflict...
*am inceput sa am noi idoli daca pot spune asa...daca pana acum avem cativa profesori preferati am inceput sa meditez asupra ceea ce zic cei cu care am contact acum...fiecare vorba inteleapta spusa la momentul oportun face cat zeci de discursuri tinute in zadar...asa ca nu ne ramane decat sa invatam sa dam replica in tacere...si asa vom fi mai buni, mai cinstiti, mai omenosi...ca la urma urmei asta e datoria noastra...sa fim umani!!!