undeva prin martie - aprilie am lansat o invitatie unei persoane speciale mie...si in scurt timp am primit un raspuns pozitiv - bilete prenotate si vacanta garantata...am inceput impreuna innumaratoarea inversa si cele aproximativ 2 luni pareau sa treaca in graba...si parca peste noapte s-a facut 12 iulie, ziua in care emotionata m-am dus sa-i astept la aeroport: A&B ajungeau la Pisa...eram ca un copil de fericita, ochii imi sclipeau, bataile inimii cresteau in intensitate si eram atat de nerabdatoare...culmea...iesea toata lumea numai ei nu...ma invarteam, bateam din picior, incercam sa sun si nimic...pana cand am zarit ochii ei mari albastri si gropitele alea frumoase si am alergat sa o imbratisez...
Soube si Biaggio s-au oferit sa ma acompanieze asa incat le-am putut prezenta cei doi prieteni dragi...ne-am oprit pe la supermarket si am luat cate ceva pentru ca pur si simplu nu avusem timp sa fac cumparaturile de rigoare...am ajuns acasa, ne-am schimbat si ne-am dat intalnire cu C...ce noapte ciudata si zic asta pentru ca eram o combinatie tare interesanta: o africanca, un italian, un american si trei romani, plus patru limbi amestecate: franceza, italiana, romana si engleza.
am mers pentru aperitiv la Water Park, cea mai noua constructie de pe litoralul toscan unde am intalnit-o pe Noemia, apoi am mers la cina la Pisa intr-un loc cu pizza delicioasa...cam asta a fost intercunoasterea....la sfarsitul cinei doar patru dintre noi am facut un salt la Turnul din Pisa pentru ca A&B sa se familiarizeze cu frumusetile locului....in drum spre casa am hotarat sa mergem la locul meu preferat - gelateria soricelului meu drag...zis si facut...in cele din urma am ajuns acasa unde cateva minute au fost suficiente pentru a adormi...ziua de miercuri a inceput destul de devreme pentru ca a trebuit sa merg la munca insa mai apoi am plecat la Firenze in formula A, B, C, D... ajunsi la Firenze am parcat undeva prin centru si apoi am inceput sa facem un tur, sa facem poze, shopping...si in sfarsit am luat masa impreuna la un restaurant dragut...toti suntem niste gurmanzii si oricum pentru cine e turist inseamna un interes deosebit testarea mancarurilor italienesti.
seara m-am ratacit in noaptea si ziua de joi ne-a adus o surpriza minunata, un soare puternic si un peisaj exceptional: Cinque terre - un loc de vis...pentru noi a inota la Manorala (unul dintre cele 5 pamanturi era imposibil deoarece cum bagai piciorul in apa te treceau toate emotiile din cauza adancimii extrem de mari...pentru C era un mediu placut...pentru el a inota e ca mersul pe bicicleta pentru mine...
mini excursia la cinque terre a fost placuta, seara am revenit la Marina di Pisa unde am fost la un restaurant pe malul marii, m-am ametit band niste vin, Andra a fost super comica cu berea ei in miniatura...
timpul parea sa zboare si a venit weekend-ul, perioada in care A&B au fost mai mult singuri, C s-a pregatit sa plece in Euro trip si eu ocupata cu munca mea...
duminica A&B s-au bucurat de frumusetile orasului Pisa, au mers la plaja, luni am mers impreuna la Livorno...seara am gatit de fapt au gatit si totodata si-au facut si bagajele...marti a fost ultima zi de vacanta...nici nu am avut timp sa ma gandesc ca s-a terminat...cert e ca in momentul in care i-am condus la aeroport am inceput sa realizez ca ma intorc singura acasa...
au fost momente amuzante din prima clipa cand au intrat pe poarta si au trebuit sa se obisnuiasca cu Angel, cainele care are 13 de ani si niste unghii mari, extrem de mari care potrivit lui Jamie ajuta la mers...de parca cainele asta ar fi Spiderman si ar avea nevoie sa se catare...cert e ca am ras cu lacrimi de ce a putut sa debiteze mintea amicului meu american.
o saptamana cu Andra a insemnat pentru mine mai multa liniste, o siguranta interioara, un zambet total si o fericire de nedescris...
in toti acesti ani de prietenie imi amintesc ca o singura data m-a facut sa ma supar si asta pentru ca imi declasase o gelozie absurda...eram la cumparaturi si la un moment dat vorbea la telefon cu o colega...cert e ca parca nu se mai termina convorbirea si eu ii reprosasem...mi-a dat un pup si si-a prezentat scuzele...mie mi-a trecut instant....Andra e omul cu care nu ai nimic de impartit, cu care nu te poti certa, e sincera, deschisa, e calma si rabdatoare...e persoana care mi-a fost alaturi acum 2 ani cand treceam printr-o perioada mai putin favorabila, care m-a facut sa privesc partea pozitiva a intamplarilor din viata mea.
astazi nu regret nimic...ma bucur de tot ce a fost, de tot ce am invatat, de amintirile mele dragi, de oamenii pe care i-am iubit si care nu se mai regrasesc in prezentul meu insa care cu siguranta vor ramane in sufletul meu...
sunt o persoana expansiva, prietenoasa si incerc sa gasesc resurse care sa ma faca sa imi continuu drumul...
Acum ma trezesc intr-o lume care nu imi apartine, care mi-a oferit un camp informational vast, o cultura diferita de a mea care m-a determinat sa ma gandesc si mai bine la ce imi doresc pe mai departe...
cand lucrurile ar fi trebuit sa se clarifice ele parca se tulbura pentru ca a intervenit un alt element in ecuatie...stiu doar ca timpul decide, ca eu nu pot muta muntii din loc ci doar pot avea o atitudine deschisa si prietenoasa si imi pot pregati bagajele pentru a explora o alta lumea...un pas inainte cu siguranta il voi face pentru ca nu am nimic de pierdut...
Soube si Biaggio s-au oferit sa ma acompanieze asa incat le-am putut prezenta cei doi prieteni dragi...ne-am oprit pe la supermarket si am luat cate ceva pentru ca pur si simplu nu avusem timp sa fac cumparaturile de rigoare...am ajuns acasa, ne-am schimbat si ne-am dat intalnire cu C...ce noapte ciudata si zic asta pentru ca eram o combinatie tare interesanta: o africanca, un italian, un american si trei romani, plus patru limbi amestecate: franceza, italiana, romana si engleza.
am mers pentru aperitiv la Water Park, cea mai noua constructie de pe litoralul toscan unde am intalnit-o pe Noemia, apoi am mers la cina la Pisa intr-un loc cu pizza delicioasa...cam asta a fost intercunoasterea....la sfarsitul cinei doar patru dintre noi am facut un salt la Turnul din Pisa pentru ca A&B sa se familiarizeze cu frumusetile locului....in drum spre casa am hotarat sa mergem la locul meu preferat - gelateria soricelului meu drag...zis si facut...in cele din urma am ajuns acasa unde cateva minute au fost suficiente pentru a adormi...ziua de miercuri a inceput destul de devreme pentru ca a trebuit sa merg la munca insa mai apoi am plecat la Firenze in formula A, B, C, D... ajunsi la Firenze am parcat undeva prin centru si apoi am inceput sa facem un tur, sa facem poze, shopping...si in sfarsit am luat masa impreuna la un restaurant dragut...toti suntem niste gurmanzii si oricum pentru cine e turist inseamna un interes deosebit testarea mancarurilor italienesti.
seara m-am ratacit in noaptea si ziua de joi ne-a adus o surpriza minunata, un soare puternic si un peisaj exceptional: Cinque terre - un loc de vis...pentru noi a inota la Manorala (unul dintre cele 5 pamanturi era imposibil deoarece cum bagai piciorul in apa te treceau toate emotiile din cauza adancimii extrem de mari...pentru C era un mediu placut...pentru el a inota e ca mersul pe bicicleta pentru mine...
mini excursia la cinque terre a fost placuta, seara am revenit la Marina di Pisa unde am fost la un restaurant pe malul marii, m-am ametit band niste vin, Andra a fost super comica cu berea ei in miniatura...
timpul parea sa zboare si a venit weekend-ul, perioada in care A&B au fost mai mult singuri, C s-a pregatit sa plece in Euro trip si eu ocupata cu munca mea...
duminica A&B s-au bucurat de frumusetile orasului Pisa, au mers la plaja, luni am mers impreuna la Livorno...seara am gatit de fapt au gatit si totodata si-au facut si bagajele...marti a fost ultima zi de vacanta...nici nu am avut timp sa ma gandesc ca s-a terminat...cert e ca in momentul in care i-am condus la aeroport am inceput sa realizez ca ma intorc singura acasa...
au fost momente amuzante din prima clipa cand au intrat pe poarta si au trebuit sa se obisnuiasca cu Angel, cainele care are 13 de ani si niste unghii mari, extrem de mari care potrivit lui Jamie ajuta la mers...de parca cainele asta ar fi Spiderman si ar avea nevoie sa se catare...cert e ca am ras cu lacrimi de ce a putut sa debiteze mintea amicului meu american.
o saptamana cu Andra a insemnat pentru mine mai multa liniste, o siguranta interioara, un zambet total si o fericire de nedescris...
in toti acesti ani de prietenie imi amintesc ca o singura data m-a facut sa ma supar si asta pentru ca imi declasase o gelozie absurda...eram la cumparaturi si la un moment dat vorbea la telefon cu o colega...cert e ca parca nu se mai termina convorbirea si eu ii reprosasem...mi-a dat un pup si si-a prezentat scuzele...mie mi-a trecut instant....Andra e omul cu care nu ai nimic de impartit, cu care nu te poti certa, e sincera, deschisa, e calma si rabdatoare...e persoana care mi-a fost alaturi acum 2 ani cand treceam printr-o perioada mai putin favorabila, care m-a facut sa privesc partea pozitiva a intamplarilor din viata mea.
astazi nu regret nimic...ma bucur de tot ce a fost, de tot ce am invatat, de amintirile mele dragi, de oamenii pe care i-am iubit si care nu se mai regrasesc in prezentul meu insa care cu siguranta vor ramane in sufletul meu...
sunt o persoana expansiva, prietenoasa si incerc sa gasesc resurse care sa ma faca sa imi continuu drumul...
Acum ma trezesc intr-o lume care nu imi apartine, care mi-a oferit un camp informational vast, o cultura diferita de a mea care m-a determinat sa ma gandesc si mai bine la ce imi doresc pe mai departe...
cand lucrurile ar fi trebuit sa se clarifice ele parca se tulbura pentru ca a intervenit un alt element in ecuatie...stiu doar ca timpul decide, ca eu nu pot muta muntii din loc ci doar pot avea o atitudine deschisa si prietenoasa si imi pot pregati bagajele pentru a explora o alta lumea...un pas inainte cu siguranta il voi face pentru ca nu am nimic de pierdut...
