in a sunny day!!!

locuiesc intr-o casa la 100 de metri de mare...astazi soarele straluceste cu toata puterea sa...inca sunt turisti care fac plaja in ciuda faptul ca vantul si-a facut aparitia si termometrele incep sa piarda din greutate...si ce as fi putut sa fac intr-o dupa-amiaza insorita? am preferat sa merg sa ma plimb pe plaja, sa fac poze, sa incerc sa ma simt mai bine...zilele trecute gripa m-a facut sa ma simt slabita, mi-a incetinit ritmul si m-a cam doborat...treptat imi revin si ma bucur ca in ciuda faptului ca m-am simtit rau am mers la munca...de regula cand sunt bolnava prefer sa stau inchisa...
statiunea Tirrenia iarna e pustie...doar in weekend poti vedea sute de oameni care stau si admira privelistea maritina...un alt motiv al tristetii mele e ca imi pleaca copii impreuna cu mama lor inapoi in Buffalo...pe de o parte sunt bucuroasa pentru ei pentru ca asa le va fi bine, integrarea scolara va fi ok si cu siguranta imi voi lua biletul spre New York foarte curand...de fiecare data cand ma raportez la ei spun familia mea americana pentru ca mi-au fost alaturi, m-au sprijinit, m-au ascultat cand am avut nevoie sa vorbesc cu cineva...toate experientele din ultima vreme m-au ajutat sa cresc, sa ma maturizez, sa imi dau seama ca fericirea mea nu depinde de o persoana anume ci de mine si de hotararile mele...peste putin ma asteapta un nou drum acasa...revederea cu my sister si cu prietenele mele...
is nothing better than feeling safety...and that's hard!!!

cu ce ma rasfat

astazi pot spune ca sunt multumita...am terminat lectura unei carti placute, a unui manual despre maniere care este din ce in ce mai util pentru timpul in care traim...poate pentru unii sunt chestii banale, deja stiute, insa pentru multi sunt lucruri care nu sunt puse in practica, care sunt omise...
te-ai intrebat vreodata daca stii sa te comporti cu manusi? este important sa stim sa facem diferenta, sa ne adaptam locului, culturii acestuia...sa stim sa vorbim, sa tinem cont de ton, de intonatie, de volum, sa stim sa ne imbracam, sa mancam, sa ne asezam, sa avem un set de reguli, sa stim sa fim manierati...
fiecare particica din acesta carte a fost construita cu grija, are utilitatea ei, are legatura cu precedenta si te face mereu sa iti pui un semn de intrebare...e bine ca atunci cand citim sa fim mereu concentrati, sa ne gandim la ce impune o situatie, sa ne transpunem intr-un anumit loc si la un moment dat tocmai pentru a putea intelege mai bine.
astfel eu va recomand cu drag cartea pe care eu am primit-o in dar "Cu Manusi", autor Mihaela Nicola. Recomand scriitoarea pentru ca are un stil ingrijit, pentru ca din cate stiu este unul dintre cei mai renumiti practicieni ai comunicarii din Romania.
Lectura placuta!!!

luna zilelor de nastere...

luna zilelor de nastere a inceput cu mine...1 octombrie...apoi pe 2 cea a Noemiei, pe 6 ziua colegului nostru drag Stefano...pe 15 ziua lui Samir, pe 17 ziua lui Luca, pe 18 ziua lui Ulah...de fiecare data cand se sarbatoreste o zi se pregateste un cadou, se canta la miezul noptii, se bea sampanie si se felicita sarbatoritul...in toti acesti ani m-am atasat de fiecare dintre ei...am devenit oarecum apropiati, ne ajutam reciproc, ne respectam si incercam sa avem o colaborare cat mai ok...abia reintoarsa am fost informata ca voi avea noi sarcini, noi responsabilitati, lucruri care ma bucura pentru ca am reusit sa demonstrez ca pot si mai mult...
chiar daca e prima iarna in Italia ma simt mai bine decat ma asteptam...poate ca a fost o fuga, poate ca a fost o evitare a realitatii care parea sa imi faca rau insa momentan cred ca asa e mai bine...nu am stat sa analizez, nu am cerut parerea nimanui, doar am plecat...de jumate de an sunt singura insa nu oftez dupa o relatie sau dupa un nou angajament...devin din ce in ce mai atenta, mai critica...cert e ca imi place sa zambesc, sa ies in club, in pub, sa ma plimb, sa ma imprietenesc, sa pot avea amicitii durabile cu persoane pe care sa ma pot baza...cateodata imi doresc sa ma indragostesc si totusi imi pare destul de greu...nu mai e varsta adolescentei in care erau fluturii ci am varsta la care imi doresc o relatie serioasa, matura...in care sa pot comunica, sa ma simt relaxata, sa ma simt prietena cuiva...
am invatat ca atunci cand o relatie se termina nu trebuie sa existe regrete...toate lucrurile se intampla cu un scop...chiar daca nu mi-am dorit anumite chestii...ele s-au intamplat...insa treptat am putut sa vad cat am contat, care era de fapt "dragostea"...si tocmai de aceea trebuie sa imi continuu viata...cert e ca sunt sentimente care nu pot fi chiar aruncate in cosul trecutului, pe care nu le pot alunga chiar daca imi impun si sunt convinsa ca doar timpul ma va ajuta...
de maine incep sa am o noua zi preferata si anume ziua mea libera...somn lejer...plimbare...cina in oras...si un zambet larg...trebuie sa imi colorez visele...acum imi doresc o BumBum...haha...o sa o am cat de curand...chiar daca e mai de graba o achizitie si nu o investitie...momentan gandesc practic: munca, scoala...si cam atat...viata personala probabil ca se va contura ceva mai tarziu...timpul meu liber este extrem de redus pentru a ma putea bucura de o relatie...insa daca multi ani am fost in a relationship acum urmeaza perioada de repaus...mi-au trebuit saptamani sa invat sa zic: Da, sunt singura...
and i will stand up for my Right!!! i have to be strong for me and for my dreams...

ultimele zile din vacanta si reintoarcerea in Italia

si cele 14 zile de vacanta s-au scurs extrem de repede...am fost fericita sa pot merge la nunta a doi amici dragi, m-am bucurat alaturi de prietenii mei de ziua mea, am mers la cursuri si m-am plimbat...vineri pe 9 octombrie am mers la Bacau sa mai petrec putin timp cu draguta mea Andra...am iesit seara la mall, am facut poze, am tot vorbit si apoi ne-am luat ramas bun...m-am indreptat spre iasi putin trista si melancolica pentru ca urma sa fac aceeasi chestie ca intotdeauna si anume bagajele...sambata m-am alintat intr-o companie placuta, duminica am iesit putin cu fetele si luni dimineata am pornit la drum spre Sibiu...imi pare funny sa zic ca am avut ca si colega in maxi o doamna pe undeva pe la 70 de ani...la inceput eram stresata ca tot tusea si pentru ca ma baricadase cu bagajele dansei insa mai apoi am inceput sa conversam si sa descoper ca am langa mine o femeie desteapta, cu activitate profesionala deosebita care mi-a impartasit multe dintre experientele ei, viata ei profesionala, ascensiunea, viata de familie si mai apoi ce ma intereseaza pe mine: varsta a treia si pensionarea...am avut placerea sa intalnesc o pensionara fericita, multumita de venitul ei...vorbea cu zambetul pe buze despre viata dansei...cel mai mult m-a impresionat faptul ca atunci cand i-am zis ca sunt singura mi-a spus cum trebuie sa-mi aleg partenerul: sa aiba o abatere de maxim 25%, sa fie ceva mai inalt ca mine, insa nu cu mult, sa fie bine facut, sa fie istet, sa fie politicos, manierat, sa nu profite de faptul ca e barbat, sa aiba pasiuni stiintifice, sa aiba hobby-uri, sa stie sa asculte si sa vorbeasca cu tact...ce-i drept i-am raspuns ca foarte greu se gaseste un barbat bun asa cum ma exprim eu: sa fie si frumos si desptept...cu cat intalnesc mai multi baieti cu atat devin mai mofturoasa....apropo de cum sunt eu zilele trecute am primit o caracterizare trasnet: Fitoasa-Incapatanata si Tafnoasa...umorul ma ajuta sa rad si sa accept pt ca am cate putin din fiecare...insa asta e Dana...in ciuda faptul ca ma identific ca fiind o persoana ok...
Drumul pana la Sibiu a fost foarte lent apoi am mers cu masina cu doi prieteni dragi...am avut mici probleme pe drum, o amenda, un accident evitat si o spaima mare insa in cele din urma am ajuns acasa la Tirrenia unde ma asteptau copiii cu bratele deschise...mi-am revazut colegii, prietenii, sefii....seara trebuia sa fie ceva mai ok insa Noemia a avut un accident asa ca am petrecut vreo 5 ore la Pisa la spital...insa pana la urma lucrurile se indreapta....
astazi ma bucur de inca o zi libera pt ca de maine incepe activitatea...

un nou semestru...

reintoarcerea in tara mi-a readus un sentiment placut: participarea la seminarii si la cursuri imi creaza un confort deosebit...astazi m-am simtit ca intr-o mare "familie" dat fiind faptul ca am avut o conversatie placuta si utila: zi de zi invatam lucruri noi, ne impartasim experientele, ne imbogatim cunostintele si devenim empatici...una dintre cele mai interesante discipline si anume: individul in situatie de criza prin raportare la familie...oare ce reprezinta criza in viata individului? cum se manifesta? cum influenteaza? cum depasim o criza?
fiecare dintre cei prezenti a precizat un punct de vedere propriu, unii l-au impartasit altii nu insa cert este ca relatarea diferita a modului de rezolvare m-a pus pe ganduri...
venise si randul meu si am fost nevoita sa explic modalitatea de iesire din criza...o mare parte din raspunsuri se referau la comunicarea ca solutia optima insa eu am ales si am spus ca din pacate prefer retragerea sau fuga spre gasirea linistii, spre impacarea cu mine insumi...chiar daca nu e cea mai potrivita modalitate...
crizele din viata unui individ sunt diferite, sunt multiple, sunt durereroase si greu de inteles insa timpul te ajuta sa le intelegi, sa le depasesti, rabdarea te face sa te concentrezi si sa le solutionezi...
astazi am oftat pentru ca mai am doar cateva zile si urmeaza sa ma intorc in italia...cred ca oftatul meu se datoreaza si unei noi dorinte...o dorinta care are foarte putine sanse de a se indeplini poate pentru ca nu mai am disponibilitatea necesara, nu mai am increderea si rabdarea de alta data...insa Dana mereu se mobilizeaza, arata ca e puternica si isi spune ca trebuie...sunt lucruri pe care le aleg...oamenii de care o sa-mi fie dor insa nu trebuie sa uit ce mi-am propus...
si am sa inchei in a spune ca am fost la cina la un restaurant foarte tare si anume Cavalerul medieval care mi s-a parut minunat...mi-am amintit de copilaria mea, de anii de liceu si asta datorita unui coleg de clasa tare drag mie (multumesc!)...

special day: my birthday!!!

si in sfarsit 24 de ani...o zi speciala din viata, o zi deosebita dat fiind faptul ca oamenii care imi sunt dragi m-au alintat si mi-au daruit lucruri care imi plac, care tin de pasiunile mele... 1 octombrie...telefonul a sunat de nenumarate ori: le multumesc prietenilor, amicilor, cunostintelor...familiei mele care imi este alaturi mereu...m-am trezit cu soarele care stralucea si care imi contura zambetul pe fata...cu o floare pe care mi-a adus-o draga mea ANT...imi place mereu sa zic ce am primit: dragutele mele negrese Noemia si Soube mi-au daruit un colier si cercei, Astrit ne-a oferit un pranz regesc in dar pentru amica lui printesa, sefii mei au fost amabili si mi-au daruit niste banuti, Fabio mi-a dat un suport de lumanare care m-a incantat, Stefana si Bogdan mi-au dat niste trandafiri minunati, Anetta mea draga cu Maria si Anto mi-au daruit o super lenjerie intima de la pogany si flori, Floris si cu Rvs s-au intrecut pe sine: am primit darul ideal care ramane pentru ani de zile, o carte din domeniul PR-ului si trandafirii....apreciez enorm oamenii care se gandesc la cadoul care fascineaza, lui Mim care ne-a oferit un super pranz la restaurantul chinezesc de langa kaufland din alexandru...Andra a fost the best...mi-a adus un tort cu winnie the pooh cu lumanarile ce indicau varsta mea...am fost emotionata si fericita...m-am simtit asa iubita si apreciata...mama ca de fiecare data m-a lasat sa aleg ce vreau, tata mi-a promis ca maine face shopping pt mine la Londra si imi ia ce imi doresc...Dan mi-a facut urarea magica... de altfel le multumesc si baietilor: lui Ionut, lui Arian, colegilor mei de munca si tuturor celor care nu au uitat de ziua mea, lui Marcus pentru parfumul super dragut, lui Gerard pt prietenia sa si pt darul care ma asteapta, micutului Ionut pentru parfumul de la Versace... am oftat ca nu am avut-o pe Mitzi insa m-a sunat si m-am simtit tare bine...apoi am auzit-o pe Cozette si am fost extrem de multumita...ele doua sunt colegele mele de o viata...prietenele mele din copilarie si am fost happy sa aud ca mi-au dedicat ziua mie gandindu-se la mine... nu pot sa nu il amintesc pe Matteo caruia ar trebui sa ii scriu in italiana...sunt oamenii care te fac sa simti importanta, frumoasa, apreciata, semnificativa si el este unul dintre aceia, ii multumesc pt prietenie pentru sprijin si pt cadoul sau...grazie per tutto...un bacio e ci si vede fra po!!! "n-am sa-l uit pe ourson...un prieten bland si drag care va ramane pentru totdeauna o dorinta..." la 24 de ani ma simt ca un fluture...stiu ca sunt un om norocos....am terminat iarasi prima la master...oftez acum ca o sa fac naveta si o sa vin o data pe luna cateva zile insa asta e viata...eu zic ca "trebuie", eu imi stabilesc responsabilitatile si prioritatile...mereu mi-am dorit sa ajung sa am intelepciunea necesara sa pot ierta, sa pot depasi momentele grele...sa imi adun energia necesara pentru a reusi...imi colorez visele si imi creez asteptari pe masura, asa evit nemultumirile... imi mai raman cateva zile in Romania....saptamana aceasta am facut iarasi Iasul la picior cu Andra...diferenta dintre noi e de 4 zile...avem foarte multe lucruri in comun si cert e ca ne iubim...is one of my sisters...:D.... cam atat despre ziua mea draga...a trecut si 1 octombrie....si Dana are acum 24 de ani...si va multumeste pentru tot...

26 septembrie 2009: GONZO si DIANA se casatoresc

inca de acum un an asteptam cu drag sa merg la nunta lor...am fost emotionata si fericita sa le fiu alaturi la un eveniment special si unic din viata lor...ce miri frumosi...pareau ca din poveste: aratau minunat in haine de mire si mireasa si se putea observa fericirea pe chipurile lor: erau un zambet...
mereu am apreciat oamenii care isi cladesc viitorul, care se gandesc unul la celalalt, care se respecta, se asculta, se ajuta...care isi doresc...si apoi care realizeaza ceea ce si-au propus...am sa completez cele scrise cu niste imagini care nu mai necesita descrieri...
Casa de piatra dragi prieteni, multa rabdare, intelegere, succes, spor si tot ce va doriti!!!