Imi amintesc si acum ziua in care mi-am pus in gand ca atunci cand o sa fiu mare o sa fiu asistent social ... pe la 18 ani, inainte de a merge la facultate a trebuit sa aleg intre Drept si Asistenta Sociala si pentru ca mi-am ascultat inima am ales sa studiez As. Sociala. In toti cei 6 ani am fost fara modestie un student constiincios, mi-am facut mereu temele, am citit nenumarate carti, am facut voluntariat atat cat mi-a permis programul meu si totodata am ales sa muncesc in fiecare vara undeva departe de Romania ... In 2006 am avut norocul sa plec cu Work&Travel in US unde am intalnit oameni extraordinari, unde mi s-a oferit posibilitatea de a ramane si de a fi ajutata sa imi continuu studiile insa era prea complicat ... statutul nu-mi permitea, eram intr-o relatie care pentru mine prima si de aceea am ales sa revin in Romania ... In 2007 am optat pt bursa Erasmus si pret de cateva luni am plecat in Danemarca ... Toate bune si frumoase, am invatat cum e sistemul danez, metode moderne de predare si totodata m-am ratacit sentimental in ultimele trei saptamani ale sederii mele in Viborg ... iarasi, inima imi spune sa raman, sa imi continuu scoala acolo insa ratiunea de a fi om corect m-a readus acasa ... Din vara lui 2007 am inceput sa muncesc pe parcursul vacantelor de vara in Italia ... ce experienta ... numai cat imi aduc aminte imi vine sa plang si sa rad in acelasi timp ... imi amintesc ziua cand hoinaream de una singura pe strazile din Tirrenia intreband in stanga si-n dreapta daca nu angajeaza... Italiana mea era saraca insa dorinta de a munci era asa mare incat nu am renuntat sa intreb cat a fost ziua de lunga ... Imi amintesc si acum, cum la pranz toate magazinele, restaurantele erau inchise ... si mi-am luat un "panino" si m-am dus pe plaja si parca vorbeam asa cu mine ... si imi dadeam incredere ca o sa reusesc si o sa gasesc ceva convenabil de munca... Dupa pranz am reusit sa vorbesc cu managerul unei afaceri destul de mari de prin zona ... S-a uitat la mine de parca eram cazuta de pe luna insa eu stiam atat: vreau sa muncesc. Am luat-o de la zero si am invatat sa fac de toate insa niciodata nu am renuntat la decenta, la cinste, la mine ... pentru o vreme am uitat de mine si am tot muncit ... Viata mi-a scos in cale o familie numeroasa cu care pastrez si acum legatura .... Apoi a urmat ultimul an la facultate, unde m-am straduit sa fac o lucrare de licenta, apoi am optat pt master insa in acelasi am ales sa muncesc in Italia si sa fac naveta ... Primul an de master a fost complicat ... dupa ani de zile, Dana se trezea singura ... cu o mie de ganduri si cu o mare dilema sentimentala ... se produsesera despartirea de un om drag insa totodata se incheiase o relatie consumata cu ani in urma si in acelasi timp Dana era pierduta in sentimente traind o poveste mai mult sau mai putin interzisa ... Si iarasi ratiunea nu mi-a permis sa continuu si am ales sa ma ascund de mine si de gandurile nebune ... insa categoric n-am regretat niciodata ca nu am luptat cu inima mea ... pentru ca timpul mi-a demonstrat ca lucrurile se intampla cu un scop in viata ....
Am terminat si masterul si apoi imi amintesc cu cata emotie m-am pregatit pt doctorat ... n-am sa uit niciodata nota mea de 7,90 si cum eram prima respinsa sub lista si sunt iarasi convinsa ca Doamna B., m-a ajutat sa nu reusesc ... insa astazi ii multumesc ca intr-un fel a reusit sa imi schimbe directia destinului ... Cateva luni mai tarziu in pofida faptului ca eram intr-o relatie, ironia sortii a facut sa ma impiedic de copia fidela a unei trairi mai vechi ... atat mi-a trebuit sa realizez ca vreau sa fiu singura, ca nu sunt pregatita de nimic si ca inca trebuie sa imi continuu cautarea in neant ...
Luni mai tarziu s-a intamplat sa vorbesc iarasi cu Christopher, cel pe care l-am vazut pt prima data in 2007 la bratul unei dudui frumoase .... Imi amintesc si acum cand mi-am spus: oh Dana, da ce bine arata dansul, insa nici ea nu-i de lepadat ... la vremea aia chiar daca am zambit unul la altul ne-am continuat drumul ... Am tinut legatura online la modul prietenesc timp de cativa ani pana cand conversatiile noastre s-au marit in durata ... in timp ce el era in Iraq am vorbit despre cate in luna si-n stele si intr-o zi ploiasa din iunie ne-am dat intalnire la Pisa ... o sa-mi amintesc mereu cu drag plimbarea aceea lunga si prietenoasa, cum apoi ne-am indreptat spre Marina de Pisa si cum a inceput sa ploua si n-a trebuit decat sa ma stranga o data tare in brate cat sa imi doresc sa-l vad si sa-l revad ...
Imi vine mereu in minte o dimineata in care m-am trezit si am deschis calculatorul si am citit un mail rautacios ... O duduie anonima mi-a scris un text de vreo pagina despre cat de mizerabila e viata mea ... despre cum am ajuns sa muncesc intr-un restaurant si despre cat de desteapta ma credeam candva ...
N-am avut cui sa-i raspund pentru ca nici macar astazi nu stiu cine a fost autoarea textului ... insa de fiecare data cand ma gandesc prin cate am trecut in calatoria mea prin viata, nu regret nimic ... nu regret ca am renunta la un job de as. social, nu regret ca am indraznit sa refuz sa traiesc intr-o poveste nefericita si sa ma ratacesc in lume ... am invatat de una singura ca lucrurile se aseaza si ca trebuie sa ai rabdare, am invatat sa oricat de greu ar fi nu trebuie sa renunt niciodata ...
n-a fost deloc usor ... drumul a fost anevoios si presarat cu nenumarate piedici insa n-am renuntat ... Mi-a fost greu sa vorbesc cu mine si sa ma hotarasc daca vreau sau nu sa ma mut in US, insa de data aceasta inima imi spunea sa raman ... Inceputul vietii mele aici n-a fost deloc unul de basm pentru ca am trait intamplari nefericite, a trebuit sa invat sa ma protejez de oameni care nu au ce cauta in viata mea ... apoi a urmat un an greu si lung insa care s-a incheiat destul de bine si n-am cum sa trec peste si sa nu-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat putere si m-a impins de la spate ... Onesta sa fiu, am avut zile in care activitatea fizica plus cea teoretica pur si simplu ma istoveau insa nici nu stiu cum de am gasit mereu resurse sa imi pastrez echilibrul .... Mi-am zis mereu ca sunt o norocoasa ...
Apoi pe 5 martie am revenit in Colorado si gandul meu era sa plecam acasa in Romania ... zis si facut .... cat am fost in Romania, chiar daca am fost intr-o calatorie continua in mintea mea era obtinerea jobului de as. sociala pe cat posibil intr-o institutie de stat ... A durat saptamani bune pana sa ma prezint la un interviu la institutia principala din Springs.... Ziua interviului a fost plina de panica de la a nu sti unde sa parchez, pana la a merge la un birou situat la subsol ca mai apoi sa fiu acompaniata in sala unde se tineau interviurile ... Ma simteam asa mica uitandu-ma la cei 5 intervievatori ... Vazand ca sunt venita de la capatul celalalt al lumii mi-au spus ca ei nu repeta intrebarile, ca daca nu inteleg un concept e in defavoarea mea insa astea sunt regulile interviului ... Nici nu stiu cum am avut puterea sa zambesc si sa zic hotarata ca nu am nicio problema in a intelege intrebarile. A urmat un interviu de mai bine de o ora si imi era o sete teribila insa nu indraznisem sa imi pun sticla cu apa pe masa ... Cred ca am fost intrebata mai bine de 50 de intrebari ... Binenteles ca dupa ce s-a terminat interviul am intrebat cam cati canditati sunt pentru o pozitie si parca nici nu mi-a venit sa cred cand am auzit: "sute" ... Timp de vreo 2, 3 sapt nu m-a sunat nimeni si parca imi pierdusem si speranta insa intr-o zi de joi m-a sunat sefa de la personal spunandu-i ca am fost selectata si ca trebuie sa trec alte 2 probe pana la oferta de munca ... Am fost tare bucuroasa insa in acelasi timp sceptica pentru ca am invatat ca nu stii niciodata ce se poate intampla ... Insa am reusit si astazi pot spune ca un alt vis a devenit realitate... si inca o data trebuie sa le fiu recunoscatoare unor oameni minunati care au crezut in mine si care m-au ajutat sa obtin rezultate bune ...
