Brand New BaBy

Totul a inceput cu o luna in urma cand dupa un search pe google am ales sa merg la Reggis, un salon de 'fite" din Lawton, Oklahoma...l-am preferat pentru ca am fost impresionata de premiile obtinute si de parerile celorlalti insa dezamagirea a fost proportionala cu impresia creata...Am vorbit cu una dintre fetele de acolo cerandu-i sfatul...i-am explicat ca nu mai vreau brunet si ca optez pentru un saten mediu si daca ea crede ca este in masura sa faca asa ceva...mi-a spus zambind ca DA, ca pentru inceput va face un test pe o suvita de par sa vada reactia la decolorat si la vopsit si apoi se apuca de treaba... Zis si facut...pregateste tot ce ii trebuie... dureaza cam o ora si ceva procesul procesul decolararii...dupa ce ma spala ma uit mirata in oglinda si vad culoarea portocalei...zambesc ca deh...imi imaginez ca rezultatul o sa fie magnific...aplica in cele din urma culoarea, in trepte pentru ca exista o diferenta insa parul natural si cel vospit...
dupa mai bine de 5 ore ma uit in oglinda si ce sa vad: un amestec de nuante diferite si eu cu o privire trista...sunt intrebata de ce parere am si ma uit pierdut raspunzand: speachless...platesc si plec...ma tot privesc in oglinda de la masina si nu-mi vine sa cred...ajung acasa si ma spal pentru ca aveam senzatia de mancarime...cat o fi fost reala sau inchipuita...in 3, 4 zile iese toata vopseaua asa ca ma prezint iar la Salon si intreb ce produse de calitate inferioara folosesc...cred ca atunci cand pretinzi niste preturi ridicate trebuie sa practici servicii pe masura...si managerul se ofera sa imi aplice inca o data culoare...iese un ciocolatiu care ma face sa zambesc...n-a tinut bucuria mai mult de 1o zile...astept alte 1o si imi propun sa merg sa intreb intr-un loc obisnuit...dau tot peste o nepriceputa care la sfatul supervizoarei sale imi aplica nuanta E4 - nunatele de rosu sunt acoperite in totalitate insa cand m-am uitat in oglinda si m-am vazut cam cu aceeasi culoare ca acum o luna am avut un sentiment de profunda tristete...timp investit, bani cheltuiti, par supus unor procese drastice si rezultate nesatisfacatoare...
am vazut-o intre timp pe Tessa cum tundea o clienta si am apreciat daruirea cu care facea acest lucru...pur si simplu m-a inspirat sa-mi doresc sa renunt la parul lung...un par care a fost chinuit si care putea fi iar negru insa un negru total diferit de prima data...am intrebat-o daca ii permite timpul sa ma tunda si a acceptat....ma uitam mirata in oglinda la care ea imi spui; You will be brand new...don't worry...just trust me....but was so HARD....am asteptat si am zambit lung si larg...am emanat o fericire totala si ma minunam de ce par scurt am...mi-a explicat tot ce trebuie sa fac sa imi pastrez parul sanatos si i-am multumit nespus pentru ca a fost "My Angel"... Am invatat o lectie noua si anume aceea de a nu ma mai alinta in a ma antrena in procesul vopsitului....Categoric ca am facut o greseala cand acum 4 ani am hotarat sa schimb ceva brusc si atunci a fost momentul in care m-am si vopsit prima oara...Daca este o culoare pe care nu cred ca o pot accepta aceea este rosu...pur si simplu mi se pare ca sunt total in contradictie cu ea...In final imi doresc un par natural ca odinioara...
Iubesc oamenii care pun pasiune in ceea ce fac indiferent de meserie...ii apreciez pur si simplu pentru indemanare, pentru pricepere, pentru daruire...tocmai de aceea daca e sa aleg un stomatolog priceput merg cu drag la Iasi la Iulian Fatu care este atat de migalos si precis, daca vreau sa fac o schimbare de look o prefer pe Tessa care de 20 de ani isi practica meseria si se vede ca este la fel de indragostita de ceea ce face, daca vreau sa mananc bine stiu ca este un bucatar extraordinar la Oscar si tot asa...Nu conteaza ce meserie ai, chiar de esti menajera conteaza sa faci curatenie exemplar si sa se veda rezultatul optim...
Cand pui suflet se simte...urmeaza-ti chemarea, vocatia si n-ai cum sa gresesti...

4 days weekend

Se intampla ca o data la cateva saptamani cei din US Army sa aiba 4 days weekend...de data aceasta s-a sarbatorit President day si am profitat de ocazie si am merg iarasi in Dallas...Orasul e pur si simplu extraordinar...Nu sunt genul de persoana care se lasa usor impresionata insa Dallas-ul m-a cucerit de prima oara...Am ales de aceasta data sa ne cazam in Downtown la Crowne Plaza pentru ca are si un Club numit Thrive unde am putut socializa un pic. Pentru ca am ajuns sambata destul de tarziu am ales sa mergem sa ne cazam ramanand mai apoi sa iesim sa luam masa...nu am cautat nimic in special ci am ales un restaurant din centru...Am ajuns la Morton's Steakhouse si tin sa precizez ca sunt destul de rezervata in a cheltui foarte mult pentru o simpla masa insa din moment ce eram asezati nu am avut incotro...m-am mirat pur si simplu de ce preturi pot unii sa practice si stiu ca pentru o calitate superioara trebuie sa platesti insa nu exagerat. Intr-adevar ambientul era deosebit, muzica de fundal te incanta, oamenii erau foarte eleganti si menu-ul cu preturi piperate...spre ex - un simplu cartof costa nici mai mult nici mai putin de 11$ si tin sa precizez ca era un cartof copt cu unt si cu smantana, presarat cu niste "bacon", insa doar nu e productie speciala...
In fine...m-am bucurat de atmosfera si de companie si a urmat apoi petrecerea din club-ul Thrive...m-am amuzat copios vazand duduile cu outfit-urile de scena...poate ca pentru club e ok insa nu prea mi-au vazut ochii asa ceva (gen femeia cu pantaloni exprem de scurti, cu camasa alba gen office, barbatul imbracat de ziceai ca da inghetul in sala)...eu cred despre mine mine ca sunt destul de open mind insa unele chestii imi pare penibile si fara sens si cred ca un cuplu trebuie sa se sincronizeze cat de cat vestimentar cand isi face aparitia in public.
Ziua de duminica a inceput destul de bine, cu soare si cu temperaturi ridicate...am mers la Mall, care nu se compara cu nimic din ce am vazut in Europa....4 ore de mers prin magazine si eu eram obosita peste masura...si zic mereu ca nu am nevoie de nimic si la iesire din magazin am mereu cate ceva in mana...recunosc, sunt o impatimita a culorilor, a noului...si nu cred ca am sa ma schimb prea usor...ce pot afirma e ca incerc sa ma axez mai mult pe calitate si sa incerc sa-mi formez o garderoba cu lucruri putine insa practice si utile.
Intoarcerea in Oklahoma a fost obositoare pentru a urmat un drum de trei ore si cel mai rau e ca ai senzatia ca mergi prin desert...strazile sunt line si drepte si obosesti avand privirea tintuita pe directia inainte.
Iubesc fiecare calatorie in parte...iubesc sa ma plimb, sa vad, sa imi largesc aria de cunoastere...Calatoria e parte din mine...cand plec la drum ma simt in al noulea cer...visez, zambesc, traiesc si ma bucur de frumusetile lumii...
In curand urmeaza o vacanta ce o sa-mi schimbe foarte mult existenta - o alta schimbare.

Valentine's day

Niciodata nu mi-a placut sa sarbatoresc aceasta zi in Romania deoarece mi se parea un kitsch total...pur si simplu un format 100% copiat de la americani. La polul celalalt am avut placerea de a sarbatori faimoasa zi a indragostitilor in US...ce sa mai...agitatie maxima...imediat dupa sarbatoriile de iarna au fost puse in vanzare sute de articole care simbolizeaza dragostea...fiecare persoana indragostita are in vedere cumpararea unui dar, o cina romantica, un buchet de flori sau orice altceva care sa accentueze importanta acestei zile...
Eu am fost placut impresionata sa-l primesc pe Papi....Papi e un urs adorabil pe care l-am gasit pe o bancuta la supermarket...cineva probabil ca nu l-a mai vrut si in loc sa-l puna pe raft, l-a lasat acolo...eu am facut o poza cu el, l-am mangaiat si i-am spus alintandu-ma: "Papi I have to go home but i have to let you here...I can't take you home with me'...si Chris se uita la mine si radea...
Nu mi-am imaginat ca o sa-l ia pentru ca in primul rand nu avea cand...a doua zi de dimineata l-a rugat pe Thomas, un coleg de serviciu sa mearga sa-l cumpere si l-a lasat la el in masina...apoi a mai luat el niste bomboane si niste flori...
de Valentine's Day am mers la pranz ca de obicei insa el trebuie sa vina sa ma ia de acasa...Si iata ca ajunge...fara nimic...ma uitasem pe fereastra si numai ce il vazusem pe vecinul meu incarcat de daruri si cu un zambet larg..,.eram fericita pentru sotia sa si pentru cele 3 fetite, pentru ca avea cate ceva pt fiecare...
Il vad pe Chris, ne salutam si nimic...iau postura bosumflatului si ii zic: am facut ceva rau? la care el zambeste si spune: Nu...hai sa mergem...iesim din casa si inainte sa urc in masina il vad pe Papi cu centura pusa...mi-au sclipit ochii de bucurie si chiar daca nu mai sunt fan "copilareli' apreciez cadourile simbolice...M-am alintat teribil si am fost nespus de vesela pe parcursul intregii zile...seara am iesit la restaurantul italienesc si apoi am ajuns devreme acasa...
Sunt in continuare de parere ca dragostea nu are nevoie de o zi anume...ca sentimentele le exprimi zilnic si constant, le nutresti si le conturezi in functie de trairile specifice...
Am invatat ca iubirea vine si pleaca, ca iubirea se intretine si se cladeste in timp si ca atunci cand iti doresti sa fie bine o sa fie cu siguranta...

Love is in the air...

Iubirea rupta din rai

N-ai cum sa nu iubesti ceea ce e frumos, ceea ce reprezinta iubirea pura ...n-ai cum sa nu te lasi purtat de val cand traiesti bucuria celor dragi tie...acum cativa ani cand incepeam sa scriu pe blog am amintit de doi oameni frumosi: Ramona si Ovidiu...dupa un drum lung cei doi s-au casatorit si Ramona a mers sa locuiasca alaturi de sotul sau in UK....Intre timp au dat nastere a doi copii minunati...intr-una din discutiile noastre i-am spus ca sunt atat de frumosi de parca ar fi desenati si nu reali...ea mi-a raspuns ca intr-adevar sunt desenati, sunt desenati de Dumnezeu...
Ceea ce am apreciat mereu la cei doi este credinta puternica care ii leaga, ii indruma si ii determina sa fie buni parinti.
Ma incanta ideea de a avea copii chiar daca momentan nu avem in plan acest aspect insa ii apreciez pe cei care se daruiesc copiilor, care contribuie la infrumusetarea lumii prin tot ceea ce fac.
A fi parinte e ceva ce inveti pe parcurs, a fi parinte presupune o educatie temeinica si o daruire totala...Imi plac oamenii frumosi care au rabdare, intelepciune, care pun pasiune in ceea ce fac...
uitandu-ma la pozele Ramonei pot citi printre randuri o fericire nemaipomenita...
Ce poti sa deduci din aceasta fotografie? Mie una imi lumineaza ziua, tocmai de aceea o am mereu la indemana...
Un model familial ce trebuie luat ca exemplu.

restaurantul japonez

oriunde as merge e imposibil sa nu ma rasfat cu delicatesele culinare...si cum Linda si Allen au acceptat bucurosi propunerea de a lua masa la restaurantul japonez am pornit spre miticul loc din Lawton...
Bucatarul gateste in fata ta, alimentele au o calitate superioara si n-ai cum sa te abtii si sa zici nu...
La inceput am servit cate o supa (o apa de ploaie japoneza ca oricum n-am priceput nimic) insa la felul principal am ramas uimita de indemanarea bucatarului. Orezul era delicios, puiul condimentat era intr-atat de gustos incat ma chinuiam sa nu ma opresc...Si zic mereu ca renunt la picanterii, la diversitate insa n-am cum...sunt indragostita de bunatati, de ideea de a manca bine si gustos...cert e ca acum am mai multa grija ca inainte, la ce anume mananc si sunt atenta la continut. Afirm bucuroasa ca nici nu mai stiu de cand n-am mai pasit intr-un kfc sau intr-un Mac....asta categoric se intampla la Iasi pentru ca aici nu ma pasioneaza...cand vad miile de obezi si sutele de fast food-uri la tot coltul mi se taie pofta...
Ador sushi, puiul la gratar, orezul cu legume, mancarea mexicana, pizza italiana, sarmalele mamei mele, ciorba radauteana, carnatii subtiri, piure-ul no 1 pe care il manancam la Vaslui, snitelele facute de mama Elenei si desertul meu preferat - cheesecake...
Ma indigna ideea de bufet liber unde vad cetatenii cum mananca si am senzatia ca in orice moment isi pot musca degetele...
- esti ceea ce mananci -(sunt o grasana :)) )

hey soldier!!!

E un outfit pe care il ador pur si simplu...si asta pentru ca admir oamenii care isi practica meseria din pasiune, care lupta cu sufletul si care isi apara cu mandrie tara.
Pentru multi a fi in US Army inseamna pur si simplu a pleda pentru violenta insa nu este chiar asa. Atunci cand intelegi trecutul unui om si motivatia sa pentru meseria practicata iti poti da seama cat de semnificativa si valoroasa poate fi.
Chris a inceput sa lucreze pentru US Army de pe la 18 ani...a trecut prin toate etapele de la E1 pana la E7, a participat la deplarile din Kosovo. Bosnia, Iraq, la diferite evenimente din SUA (gen cel produs in 2011 cand era pur si simplu de garda si pentru mai bine de 48 de ore a trebuit sa identifice trupurile neinsufletite, sa poata sa-si controleze emotiile si teama si in acelasi timp sa ii sustina pe cei ramasi in viata sau mai greu sa le fie alaturi celor ce au pierdut membri ai familiei in atentat...a fi soldat inseamna a fi curajos, a fi disponibil, a fi respectuos si devotat....A fi soldat inseamna a fi disciplinat, ordonat, a fi in stare sa pui viata ta si cea de familia pe plan secund pentru a apara interesele natiunii.
La fel ca orice armata din lume, armata americana are un cod intern, are reguli ce trebuie respectate. Soldatul american daca este activ este obligat sa aiba o conditie fizica buna, trebuie sa se pregateasca zilnic, sa faca fata tensiunii si solicitarilor.
Pe langa o serie de dezavantaje, armata americana are o multitudine de avantaje (pregatirea profesionala, sociala, educationala), orientare, vacante, concendii platite, bilete de avion gratis, sustinerea membrilor din familia largita, incluziunea intr-o lume pro.
De ceva vreme am inceput sa muncesc pentru ACS (comunitatea militara) la departamentul de asistenta sociala...acum observ ca toti termenii prezentati in facultate sunt imprumutati, ca toate teoriile care cu greu se pun in practica in Romania aici sunt ceva normal si usor de aplicat. Imi place enorm sa ma trezesc de dimineata si sa stiu ca merg in micul meu cub unde stiu ca ma asteapta diferite activitati. Sunt perfectionista si asta ma determina sa nu abandonez niciodata ce am de facut chiar daca intampin dificultati. Sunt persoane care lucreaza pentru ACS care sunt inscrise la scoala doctorala, care pun atat de multa pasiune cand imi explica o situatie, fapt ce ma motiveaza sa perseverez.
Munca intr-o comunitate straina mie, ma solicita mai mult insa in acelasi timp ma determina sa ma implic mai tare...
Am imbracat uniforma de "fun"...insa "nu-mi sta rau deloc"...cert e ca daca un asistent social sau un civil, opteaza pentru o deplasare exista posibilitatea de a avea outfit-ul acesta :).
not bad...

o particica din paradis

Fort Sill este una dintre bazele americane situate in Lawton, Oklahoma si are o dimensiune destul de maricica cazand peste 30.000 de soldati. Fiecare domeniu este dezvoltat corespunzator, infrastructura este bine pusa la punct, serviciile sunt de calitate si in general angajatii se prezinta impecabil. Nu exista niciunde politica favorismelor, nici nu se pune problema de intaietate gratuita ba mai mult, orice miscare gresita este sanctionata. Prima data cand am vazut baza am asociat-o cu un mic desert. Mi s-a parut lipsita de viata si de culoare. Poate pentru ca eram familiarizata cu Camp Derby unde totul mi se parea cunoscut...A trecut ceva timp si am inceput sa explorez fiecare coltisor. Am fost atrasa de frumusetile locului, de roci, de vai, de campuri, de luna indiana care mi s-a parut deosebit de frumoasa, de zecile de semafoare la tot coltul, de spatiile verzi, de curatenia mediului...
Doar daca vrei te poti plictisi ca de altfel poti face orice, poti practica -n- sporturi, poti iesi seara sa te distrezi etc.
Putin plictisitoarea ce-i drept mi se pare viata la hotel unde n-ai cum sa faci mai nimic...daca faci curat e ca si cum i-ai "fura" meseria femeii de serviciu, nu prea ai ce face in apartament pentru ca e limitat (ca dimensiune si nu numai), nu poti socializa cu vecinii pentru ca ori dai peste un tanar dornic de distractie de care e mai bine sa te feresti sau peste cate o mamica cu 3 copii si un caine care e suprasolicitata si de fiecare data cand incerci sa o abordezi pare ca nu mai are nici vlaga sa vorbeasca...
Ce ma mai bucura e noua mea prietena "Violet' - bicicleta mea draga cu care bat strazile in lung si-n lat in zilele insorite...ce ma dispera e ca trebuie sa-mi pun mereu casca deoarece asta prevede legislatia in vigoare.
N-am sa ma plang de perioada petrecuta aici pentru ca sincer mi-ar placea ca intr-o zi sa ma intorc la biroul de asistenta sociala pe un post care sa-mi apartina in totalitate.
Fort Sill pentru multi reprezinta un camin, o scoala, un loc de munca stabil / temporar sau un schimb de experienta.