Cred ca cel mai frumos schimb de experienta l-am avut in 2007 cand pentru cateva luni am locuit la Viborg in Danemarca unde am avut teribila placere sa am o prietena extrem de draga, Natasha, englezoaica mea de suflet ... pot spune ca ea m-a introdus in lumea facebook-ului fiind mirata cum de nu am asa ceva ... m-am uitat la ea ca si cum: ce mai e si asta fbk?
treptat, am inceput sa ma dumiresc cu fbk-ul ... un site construit pentru a pastra relatiile de amicitie, de prietenie, cele familiale care de multe ori, in lipsa comunicarii se pierd...
m-am bucurat trimitand invitatii la mai toti cunoscutii mei care la randul lor nici nu auzisera... si asa am inceput sa uplodez poze, sa creeze albume, sa scriu idei, sa impartasesc opinii, sa scriu mesaje de "La multi ani, sa incerc sa elimin intr-un fel distanta de cei dragi...
poate ca sunt multe poze pe care nu am indraznit sa le public, nu pentru ca ar fi fost indecente ci pentru ca sunt mult prea personale si poate ca acum imi pare rau, pentru ca de cand am fost praduita am ramas fara amintirile din pc... mi-a parut putin rau, am suspinat insa am depasit momentul.
De fiecare data cand mai atasez cate o poza ma gandesc pur si simplu la cei dragi mie, la ideea de a-mi face simtita prezenta in viata lor ... stiu cu siguranta ca unii se bucura sa vada ca in continuare calatoresc sau ca se intampla lucruri minunate cu mine ...
am avut un moment in care am simtit ca m-am saturat si de fbk, de prostia unora, de ignoranta lor... citesc comentarii de prost gust in care d-rele sau doamnele isi dau cu parerea la modul eronat si ma intreb cum sa nu evoluezi deloc dupa ce ai terminat o scoala superioara? dupa ce ai trecut cat de putin prin viata? unii te critica daca afisezi poze imbracata diferit, altii pentru ca esti fericita pentru ca ai un iphone sau un ipad sau un pc de la Apple ... apoi ma surprinde atitudinea aia ostila, ca vai saracii nu au avut niciodata si de aia isi expun lucrurile... pai ce era acum 15 ani Mac-ul in floare? stiam de tehnologie avansata? toate au aparut la un timp al lor si eu chiar ii apreciez pe cei care achizitioneaza produse, care stiu sa le foloseasca...
Lucrurile nu au cum sa-ti produca prea multa fericire ca in fond vine o zi in care se demodeaza si s-a terminat si bucuria... insa a-ti dori mai mult nu e deloc rau in opinia mea, a imigra si a invata o limba straina e chiar de dorit la ora actuala... ca unii vorbesc stalcit si romaneste si limba straina, e adevarat, insa tine de fiecare... cine sunt eu sa-i critic? e pacat ca oamenii nu stiu sa se ajute intre ei, nu stiu sa se sfatuiasca, in schimb stiu foarte bine sa-si vorbeasca pe la spate, sa creeze tensiuni si fiecare la randu-i sa se creada superior ...
Categoric mintile scurte discuta oamenii, stau si pandesc fiecare moment pentru a mai aduce o replica rautacioasa... si apoi nu-mi mai explic ceva? Daca nu ma placi, daca te incomodez in spatiul tau vizual de ce nu ma stergi din lista? De ce preferi sa ma pastrezi acolo ca sa ai ce te oftica pentru ca, si pentru ca si pentru ca...
Multi nu inteleg ca oamenii se schimba, cresc, au idealuri si obiective, isi intemeiaza o familie, au alte preocupari... E adevarat ca in adolescenta fiecare a fost rebel, timid, agitat insa asta nu inseamna ca peste 10 ani poti afirma ca il cunosti destul de bine numai pentru simplu fapt ca ii stiai imaginea ce o afisa in trecut ...
E trist ca preocuparea ta sa fiu Eu, care sunt peste mari si tari, care imi vad de treaba mea, de familia mea etc... Si ce ma mai oftica sunt mesajele anonime cand numai ce vad nu stiu ce comentarii care nu pot decat sa ma scarbeasca...
Mie nu o sa-mi fie niciodata rusine cu mine... sunt ceea ce sunt datorita experientelor mele, greselilor mele... nu ascund nimic insa nici nu ma vad obligata sa dau vreo explicatie unor oameni pasageri din trecutul meu fie ei de sex masculin sau feminin... am sa evit pe cat posibil ignorantii pentru ca ma obosesc... cred ca prostia este nelimitata si atunci e bine sa-ti vezi de drumul tau...
Chiar ma intrebam intr-o zi ce colectie de prieteni am pe fbk... unii nici macar nu ma saluta in viata reala, altii m-au sters si apoi cand ma vad pe strada ma pupa si ma imbratiseaza... si toate lucrurile astea ma ingretoseaza... nu sufar nici pe departe ca nu-mi acordati atentie sau ca ma abordati doar asa de impresie... cert e ca am ajuns la varsta la care orizontul persoanelor dragi este restrans si asta nu pentru ca asa mi-am propus ci pentru ca acela care iti vrea binele e mereu langa mine...
Ma minunez cum unii ma abordeaza doar pentru ca au nevoie de ceva... eu una nu sunt asa... daca nu am mai pastrat niciun contact cu tine mi se pare putin deplasat sa-ti cer... si asta pentru ca nu am o doza cat de mica de nesimtire...
in toti anii astia am intalnit mii de persoane, sute de amici si zeci de prieteni... dupa unii am plans pentru ca nu i-am avut aproape, dupa altii am plans pentru ca i-am avut prea aproape... e asa, cu du-te vino... insa in fond asta e viata ... traim, iubim, radem...
e important sa stim sa ne bucuram de noi, de cei dragi noua si sa iubim, sa adoram frumosul si sa promovam o lume curata ...
