Toamna e anotimpul meu preferat!

Schimbarile majore m-au panicat mereu. Plecatul asta dintr-un loc in altul au sadit in mintea mea un soi de anxietate. Mi-a fost greu sa recunosc ca pe de o parte sufar, sufar dupa ce aveam acolo, dupa prieteni, dupa munca, dupa acel comfort redat de ceea ce imi era foarte familiar. 

Odata plecata am observat ca incep sa ma deprind. Am stiu mereu ca iau cu mine ce iubesc mai mult pe lumea asta: familia mea. 

Dupa ani de zile de dorinta patrunzatoare sunt mama si asta e cel mai frumos sentiment trait vreodata. Ii aud vocea cristalina strigandu-ma: Ma ma, ma mi, ma ma ma ma ... si uit de toate gandurile mele. Cu el nu poti decat sa razi, sa te joci, sa te bucuri de pufosenia asta mica de om in stilul sau caracteristic: zambind. Am observat ca atunci cand sunt trista, vine si cu manuta aia mica parca ma intreaba: dar ce ai? vezi ca plang si eu daca nu incepi sa te animi. Asa copil, asa dragoste ... 

Am visat mereu la o casa cu multi copiii, la fericire, la zambate multe si lungi ... Cred ca perioada sarcinii a fost cea mai frumoasa etapa din viata mea pentru ca nu am avut nicio problema. Ma pregateam intens sa te primesc in lumea asta mare, copilule frumos.

Ajunsi in Georgia am fost placuti de zona in care ne-am mutat, de prietenii nostri de la Fort Sill care sunt si ei stationati la Fort Gordon, de zilele insorite de toamna si de tot ce e verde. 

Acum incepe o noua aventura, o continuare a vietii mele profesionale, o continuare a vietii noastre de familie intr-o casa noua...

Am trecut prin viata cu credinta si asa imi propun sa te invat si pe mine sa reusesti: sa zambesti, sa te rogi si sa reusesti. Multumim Doamne pentru o mana de oameni pe care o sa ii avem mereu aproape, pentru copilul nostru minunat de frumos si pentru toate zilele mai mult sau mai putin insorite. 

La multi ani, copilul nostru frumos!

Pentru tine, copile minunat de frumos,

Mai sunt doua zile pana tu, dragul meu Dominic implinesti frumoasa varsta de un an. A fost un an intens, plin de emotie si de nabadai insa tu stii ca noi am avut un ajutor extraordinary, bunica Mary de la Iasi.

Acum un an pe vremea asta stiam ca mai sunt vreo doua saptamani pana sa apari. Am mers la munca fara oprire, am incercat sa mananc sanatos, cat mai mult de nu cred c-o sa ma vezi vreodata asa pufoasa. Am vrut ca tu sa te dezvolti sanatos, sa primesti toti nutrientii necesari, n-am baut deloc cafea ca oricum nu-mi place, de fumat nici nu s-a pus problema ca a ta mama n-a fost niciodata sufficient de “isteata” sa inteleaga cum se pufaie o tigara insa nu-mi pare rau.

Imi amintesc fiecare stranut al tau, fiecare sughit, fiecare noapte in care tu stiai deja ca esti jumatate roman ca nopatea era ziua ta si iti placea sa ma tii treaza, sa ma pui in miscare.

Imi amintesc cum m-am gandit sa-l testez pe taica-tu si sa-l trimit sa ne ia ceva dulce si mi-a zis asa calm, hai imbraca-te, mergem de indata si apoi binenteles ca mi-a pierit pofta fictiva.

Am stat nopti intregi sit e-am mangaiat si mi te-am imaginat, te-am desenat, ti-am vorbit, ne-am plimbat amandoi, ne-am ascultat unul pe altul.

Apoi in ziua de Miercuri, pe 12 august la 7 fix te-ai hotarat sa apari si sa dai desteptarea lumii noastre, ai vrut sa ne dai culoare, ai vrut sa avem cea mai frumoasa meserie si sa ne ajuti sa fim mandri de ce anume am plamadit.

Acum sa stii ca nu zic asa doar pentru ca esti al nostru ins ate-am vazut perfect: nasul, ochii, gura, parul blond auriu, pielea ta extreme de curata si catifelata, plansul tau perfect. Am  adorat sa te aud plangand. Te-as fi lasat sa plangi cateodata numai ca sa-ti aud plansul care parca imi facea inima sa vibreze. Imi amintesc cand ai inceput sa ma cauti cu privirea, cand mi-ai atins obrazul pentru prima oara, cand ai zis asa frumos MAMA de imi venea sa le zic pana si mustelor: hey, voi stiti ca Dominic tocmai a zis mama?

Au fost zile in care a trebuit sa ne adaptam, au fost momente in care parca era Revelion in fiecare zi, cand nu tu aveai stare, ba aveai chef sa plangi, ba taica’tu nu mai stia pe ce parte sa te intoarca sa te ajute sa te linistesti insa abia apoi am invatat ca plansul era singura ta forma de comunicare.

Apoi a trebuit sa ne familiarizam cu tine, cu dezvoltarea ta, a trebuit sa ne documentam si sa intelegem ce se intampla.

Ne-am rugat mereu sa fii un copil vesel si uite ca astazi, tu dragul nostru nastrusnic, tu razi intr-una, esti de-o veselie pura.

Trebuie sa-ti marturisesc ca atunci cand am aflat ca sunt insarcinata am luat-o efectiv razna. Am vrut sa cumpar magazine intregi de lucrusoare, am vrut sa ai tot ce-ti trebuie. Si tu n-ai cerut decat atentie si iubire. Mi-ai aratat inca din prima zi ca te multumesti sa fii hranit si schimbat si cel mai important, sa fii iubit.

Am pastrat atat de multa iubire timp de 29 de ani. Am visat la tine, mi te-am dorit nedescris de mult, am vrut sa am o familie frumoasa alaturi de taica’tu si Doamne ajuta la cat mai multi copiii.

Dominic draga, acum iti marturisesc tie ca mi-ar placea sa ai multe surori si nenumarati frati, vreau sa fii prietenos si sa cladesti relatii de mic copil. Am sa fac tot posibilul sa-ti insuflu ce am eu ce-l mai de pret: sociabilitatea.

Si sa stii ca ma gandesc mereu ca anii trec si e timpul sa ne gandim la un fratior sau la o surioara. Taica-tu a ajuns singur la concluzia ca niciunul dintre noi nu intinereste si ca poate prin 2017 cu putin ajutor divin ne marim familia. Abia astept sa te promovam. Ar fi cea mai mare bucurie si cel mai de pret dar pt tine, copilul meu frumos.

Asa cum tu ne inveselesti zilele, asa iti doresc eu tie la cat mai multi ani plini de soare, soarele meu stralucitor.

Pentru tine, copile minunat de frumos,

Mai sunt doua zile pana tu, dragul meu Dominic implinesti frumoasa varsta de un an. A fost un an intens, plin de emotie si de nabadai insa tu stii ca noi am avut un ajutor extraordinary, bunica Mary de la Iasi.

Acum un an pe vremea asta stiam ca mai sunt vreo doua saptamani pana sa apari. Am mers la munca fara oprire, am incercat sa mananc sanatos, cat mai mult de nu cred c-o sa ma vezi vreodata asa pufoasa. Am vrut ca tu sa te dezvolti sanatos, sa primesti toti nutrientii necesari, n-am baut deloc cafea ca oricum nu-mi place, de fumat nici nu s-a pus problema ca a ta mama n-a fost niciodata sufficient de “isteata” sa inteleaga cum se pufaie o tigara insa nu-mi pare rau.

Imi amintesc fiecare stranut al tau, fiecare sughit, fiecare noapte in care tu stiai deja ca esti jumatate roman ca nopatea era ziua ta si iti placea sa ma tii treaza, sa ma pui in miscare.

Imi amintesc cum m-am gandit sa-l testez pe taica-tu si sa-l trimit sa ne ia ceva dulce si mi-a zis asa calm, hai imbraca-te, mergem de indata si apoi binenteles ca mi-a pierit pofta fictiva.

Am stat nopti intregi sit e-am mangaiat si mi te-am imaginat, te-am desenat, ti-am vorbit, ne-am plimbat amandoi, ne-am ascultat unul pe altul.

Apoi in ziua de Miercuri, pe 12 august la 7 fix te-ai hotarat sa apari si sa dai desteptarea lumii noastre, ai vrut sa ne dai culoare, ai vrut sa avem cea mai frumoasa meserie si sa ne ajuti sa fim mandri de ce anume am plamadit.

Acum sa stii ca nu zic asa doar pentru ca esti al nostru ins ate-am vazut perfect: nasul, ochii, gura, parul blond auriu, pielea ta extreme de curata si catifelata, plansul tau perfect. Am  adorat sa te aud plangand. Te-as fi lasat sa plangi cateodata numai ca sa-ti aud plansul care parca imi facea inima sa vibreze. Imi amintesc cand ai inceput sa ma cauti cu privirea, cand mi-ai atins obrazul pentru prima oara, cand ai zis asa frumos MAMA de imi venea sa le zic pana si mustelor: hey, voi stiti ca Dominic tocmai a zis mama?

Au fost zile in care a trebuit sa ne adaptam, au fost momente in care parca era Revelion in fiecare zi, cand nu tu aveai stare, ba aveai chef sa plangi, ba taica’tu nu mai stia pe ce parte sa te intoarca sa te ajute sa te linistesti insa abia apoi am invatat ca plansul era singura ta forma de comunicare.

Apoi a trebuit sa ne familiarizam cu tine, cu dezvoltarea ta, a trebuit sa ne documentam si sa intelegem ce se intampla.

Ne-am rugat mereu sa fii un copil vesel si uite ca astazi, tu dragul nostru nastrusnic, tu razi intr-una, esti de-o veselie pura.

Trebuie sa-ti marturisesc ca atunci cand am aflat ca sunt insarcinata am luat-o efectiv razna. Am vrut sa cumpar magazine intregi de lucrusoare, am vrut sa ai tot ce-ti trebuie. Si tu n-ai cerut decat atentie si iubire. Mi-ai aratat inca din prima zi ca te multumesti sa fii hranit si schimbat si cel mai important, sa fii iubit.

Am pastrat atat de multa iubire timp de 29 de ani. Am visat la tine, mi te-am dorit nedescris de mult, am vrut sa am o familie frumoasa alaturi de taica’tu si Doamne ajuta la cat mai multi copiii.

Dominic draga, acum iti marturisesc tie ca mi-ar placea sa ai multe surori si nenumarati frati, vreau sa fii prietenos si sa cladesti relatii de mic copil. Am sa fac tot posibilul sa-ti insuflu ce am eu ce-l mai de pret: sociabilitatea.

Si sa stii ca ma gandesc mereu ca anii trec si e timpul sa ne gandim la un fratior sau la o surioara. Taica-tu a ajuns singur la concluzia ca niciunul dintre noi nu intinereste si ca poate prin 2017 cu putin ajutor divin ne marim familia. Abia astept sa te promovam. Ar fi cea mai mare bucurie si cel mai de pret dar pt tine, copilul meu frumos.

Asa cum tu ne inveselesti zilele, asa iti doresc eu tie la cat mai multi ani plini de soare, soarele meu stralucitor.

RILEY IS LOVE

O saptamana ingrozitor de trista... o fetita care s-a prapadit mult prea devreme ... un suflet frumos care nu si-a gasit linistea pana nu a plecat dintre noi. O colega draga mie care sufera neimaginabil pentru ca si-a pierdut copilul. M-am trezit luni dimineata pe la 5. Am citit un mesaj care m-a lasat fara suflare ... l-am recitit si nu mi-a venit sa cred ca fetita ei draga e data disparuta. Am mers la munca si am hotarat sa facem niste afise si sa mergem sa ajutam la cautarea ei. Eram determinata si plina de speranta. As fi facut orice sa ajut ... As fi mers prin locurile sale preferate, as fi strigat cat m-ar fi tinut plamanii numai sa o gasim ... Am ajuns la sectia de politie cand un ofiter insotit de alte 4, 5 persoane au intrat intr-o incapare mare. I-am vazut ochii inlacrimati si privirea pierduta ... I-a cerut permisiunea sa vorbeasca in fata noastra sau sa ne pofteasca afara ... Dansa ne-a vrut cu ea acolo ... si vestea trista a cazut ca un trasnet... Fetita sa draga a fost gasita fara suflare ... A fost cea mai trista veste pe care am auzit-o in cei 30 de ani. Am inceput sa plangem incontrolabil cand mama cerea detalii ... Apoi s-a prabusit de durere ... Am suferit langa ea doar la gandul ca ceva i s-ar putea intampla puiului meu ... am suferit alaturi de o prietena draga al carui copil nu mai este printre noi si al carui suflet e pierdut ... Am suferit pentru ca viata e nedreapta si pentru ca uneori Dumnezeu ne pune la incercari greu de inteles ...

Astazi copilul sau frumos a avut sarbatorirea vietii printre noi, printre pamanteni. Sute de oameni au fost prezenti ... poate 6, 700 de persoane au fost in biserica. Au cantat cantecele ei preferate ... au pus un video cu zeci de poze de cand Riley era un bebelus si apoi cel mai emotionant moment a fost scrisoarea mamei pentru fetita sa ... n-a putut sa o citeasca insa in schimb a nominat o prietena sa impartaseasca gandurile sale cu toti cei prezenti ... Mi-am inghitit lacrimile de durere, de tristete, de furie pentru ca un copil asa frumos a plecat mult prea devreme ... As vrea sa am o putere magica si sa aduc putina bucurie in sufletul mamei si al celor dragi ... As vrea, as vrea, as vrea ... insa ea nu se mai intoarce. Cred ca asta e durerea suprema, durerea inegalabila ca tu ca parinte sa-ti duci copilul pe ultimul drum ... 

Iubiti-va copiii mai presus de orice, ascultati-i, dedicati-le timp si multa iubire ... fiti atenti la detalii si puneti mereu intrebari pentru ca niciodata nu se stie cum puteti omite ceva foarte important. 

In continuare am sa atasez cea mai emotionanta scrisoare pe care am ascultat-o, citit-o vreodata ... Scrisoarea mamei care fata ei, acum un inger ... 

My dearest Riley, AKA, Monkey Butt,

Never in a million years did I imagine you would be taken from me so soon.  Never did I envision having to dry my tears every minute of every day.  I have cried a thousand tears for you.  I have been in denial, I have been in pain, and I have been numb.  I have thought about nothing else, but holding you again, kissing your perfectly shaped face again and giving you love all the days of my life.

From the time you were woven in my womb, I have loved you.

From the first kick, the first rumble in my belly, I have loved you.

From the first cry and the first dirty diaper I have loved you.

From the first bath, and the first scraped knee, I have loved you.

From the first time you called out “mommy”, I have loved you.

You gave so much love to everyone else that it made me wonder how you could give so much and still manage a smile to those that needed it the most.  Everyday, I looked forward to seeing you, to hear about your day and have you ask, “How’s your day?”  “Hey mom, wanna get some Dutch Bros?”

Your beauty was just as radiant inside as it was on the outside.  Your dazzling smile would light up a room.  How hard you worked on those perfectly shaped, bright teeth.

You gave unconditional joy to those around you and took the grief, pain and despair of others as your own.  Was it too much, did you give your joy away too freely that it impaired your own?

I wonder how you could be so forgiving, loving and unconditionally happy all the time, but I now know that in doing and giving all of you, you were being you.  I hope every person you encouraged, touched, loved, forgave, and gave a smile to, can one day look back and see how you loved life.

You enjoyed being a caring, loving person.  You gave everyone you came in contact with hope, courage and bravery with your adventurous nature.

I will not miss our mother/daughter dates, I will not miss your smile, I will not miss your dares, I will not miss your bad grades, I will not miss your hugs, I will not miss your kisses, I will not miss your stubbornness, I will not miss your exasperated looks, I will not miss your messy room, I will not miss your extended bathroom visits, I will not miss your sweaty hands and feet, I will not miss your loving words.

I will not miss anything about you, because I will forever carry you in my heart and mind.

I will be forever thankful that God gave me you.

Until the day I stand before Jesus and see you again, I will love you a Gagillion, Reece’s pieces, my beautiful Rye-Rye.

All my love,

Mom

10 zile

Au trecut 10 zile si tot nu-mi vine sa cred ca ai plecat dintre noi ... 10 zile in care am cautat sa vorbesc cu cel de Sus si sa-L intreb de ce te-a luat de langa noi, 10 zile in care o particica din sufletul meu si din veselia mea au plecat o data cu tine ... E nedrept sa nu te mai pot vedea inca o data, e dureros sa stiu cat de tare pot suferi copiii si sotul tau ...

M-am gandit incontinuu la ce mi-ai spus mereu, la cat de mandra erai de mine si la cat de bucuroasa ne-ai asteptat cand am venit sa va vedem ...

Ne-ati primit cu bratele deschise, cu masa pusa, cu asa multa voie buna ... am ras, ne-am imbratisat si n-am crezut niciodata ca aia o sa fie ultima noastra data impreuna. 

M-am invinovatit pentru ca in loc sa vin acasa si sa-mi vizitez familia am ales sa mergem in concediu in alta tara anul trecut, am plans si mi-am dorit sa cred ca e doar un cosmar, ca o sa treaca si ca am sa te gasesc acolo unde te-am lasat.

Cred ca a sosit momentul in care eu infrunt viata intr-un mod diferit, in care eu constat ca cei pe care ii iubesc si ii respect pleaca dintre noi asa cate unul.

In februarie am aflat cu tristete printr-un mesaj de la o colega de liceu cum ca dirigintele nostru s-a stins din viata. Poate pentru unii a fost doar un profesor de limba romana insa pentru mine a fost ca un parinte. El m-a ajutat sa ma formez profesional, el mi-a insuflat notiunea de estetica, de etica, de simt.

Am avut conversatii lungi si profunde, am ras, am plans si ne-am vazut de cate ori treceam prin Vaslui.

Am plans si mi-am dorit sa-mi iau ramas bun. Am inteles ca a pierdut o lupta grea cu o boala neiertatoare. Un om ca dansul mai rar intalnesti. Sa te odihnesti in pace, dragul meu mentor.

Apoi matusa ... vestea trecerii in nefiinta a matusii a venit ca o ploaie cu grindina. Am simtit cum ma doare sufletul, am simtit nevoia sa plang tare de tot si sa ma rog sa nu fie adevarat.

In zadar ... un om asa vesel, asa bun si prietenos s-a prapadit. S-a prapadit intr-un mod discret asa cum si-a trait si viata si ce viata frumoasa. Un profesor de matematica apreciat, o sotie iubita de un om extraordinar care ii duce lipsa enorm, 2 copii minunati si o matusa cum rar poate avea cineva.

Vorbeam la Telefon ore in sir ... Nu o sunam des insa cand o sunam vorbeam despre cate in luna si in stele ... Si mereu avea ceva bun de zis, imi facea mereu aceeasi urare calda, imi spunea cat e de mandra de mine si ca ii place ca orice as face eu mereu reusesc.

Cel mai tare regret si as muta si muntii din loc sa pot sa-mi iau ramas bun.

M-am gandit totusi sa o fac intr-un fel sau altul si sa ii trimit un mesaj acolo sus pe niste baloane colorate si sa le privesc cum se duc sus, sus de tot. Eu stiu ca tu ma auzi, ca ma vezi si mai stiu ca ti-ar fi placut sa-l fi cunoscut pe fiu-miu. E pur si simplu copia ta, tan' lenuta. Are zambetul matale, e blondut si e super comic. Il alint Puricosu' ca n-are stare. 

Ramai cu bine si nu te voi uita NICIODATA!!! Pentru mine esti aici pentru ca te am in sufletul meu si numai Dumnezeu stie cat de recunoscatoare iti sunt pentru tot ce ai facut pentru noi pe lumea asta.

Stiu ca n-o zic des pentru ca n-am fost crescuta sa zic asa insa o sa te iubesc mereu. 

Da-ne Doamne putere sa trecem peste suferinta asta si sa constientizam ca tan' Lenuta noastra draga e mereu cu noi.

Sufletu-mi e langa voi ACASA!!!

Matusa Lenuta

Nu pot sa cred ca Tan’ Lenuta a plecat dintre noi… nu pot sa cred ca au trecut 2 ani de cand nu ne-am mai vazut… chiar acum doi ani dupa ce am terminat cu armata am mers acasa si eram asa mandra sa merg cu Christopher la ei, sa il cunoasca, sa se bucure pentru mine ca sunt bine.

Ne-a asteptata asa cum o facea mereu, cu masa pregatita si cu bratele deschise. Unchii mei de la Buzau au fost mereu oamenii cu care m-am mandrit si pe care ii iubesc si ii respect pentru tot ce au facut pentru noi. Matusa Lenuta a fost mereu langa noi, a suferit alaturi de noi, s-a bucurat cand am reusit, a fost acolo cand am avut nevoie.

Tata vine dintr-o familie cu sapte copiii si dansa e cea mai mare dintre fete. Un om minunat, professor de matematica de profesie, o femeie cu mult calm si bun simt, un om placut, charismatic, o femeie cu asa multa pricepere si energie.

I-am admirat mereu parul blond si figura vesela, glumele, umorul fara egal.

Imi amintesc cum ne-a povestit odata despre intamplarile de la scoala: fusese nevoita sa foloseasca toaleta elevilor si alte 2 eleve erau la baie si una o intreaba pe cealalta in tmp ce tragea gaze: ai terminta, fa? Mergem la ore ca iar se ia asta de noi ca intarziem. Matusa a stat cuminte si le-a lasat sa plece cu toate ca a ras de numa. Si cate si mai cate. Un elev umbla prin scoala ca n-avea chef de ore si cand l-a tras la raspundere pentru atitudinea lui el i-a raspuns ca l-a trimis directorul sa verifice daca in clase functioneaza lumina si caldura.

Imi amintesc cand eram in generala si mergeam in vacanta la ea si culegeam zmeura, faceam dulceata, o ajutam sa ude in sera, cand ma trimitea la magazin si imi zicea mereu sa ies imbracata frumos.

Am admirat-o si am folosit-o ca exemplu in formarea mea. Am iubit-o cu toate ca rar am zis-o. Am imbratisat-o puternic si imi amintesc cum plangea cand am plecat ultima data de la ea insa stiu cat s-au bucurat cand ne-am oprit pe la ei.

Nu-mi vine sa cred ca s-a prapadit si asa cum a zis si fata ei, Cristina de dimineata am simtit ca vreau sa ma cert cu Cerul, sa ii cer cont pentru ca a luat-o mult prea devreme, pentru ca nu am avut timp sa imi iau ramas bun.

Pana data viitoare, matusa draga! O sa-mi lipsesti intr-atat de mult incat nu pot sa-mi gasesc cuvintele. Imi pare nespus de rau ca nu te pot vedea pentru o ultima data insa prefer sa-ti pastrez imaginea vie si vesela asa cum te-am perceput mereu.

Sa te odihnesti in pace si sa ii saluti pe bunica Maria si pe Bunicul Ghita din partea mea. Sunt convinsa ca asta seara esti in bratele lor.