Un 2015 memorabil

Cu siguranta 2015 este un an memorabil, un an in care am trait cele mai intense emotii, un an in care am cunoscut cea mai pura forma a iubirii.

Cred ca nici macar atunci cand am nascut nu eram pe deplin constienta ca el e al nostru,, ca e particica din noi. A fost asa parca ireal. L-am mangaiat 9 luni incontinuu si am vorbit cu el mereu. Am simtit ca ma insoteste peste tot, ca trebuie sa ii vorbesc, ca trebuie sa il hranesc mai sanatos. L-am intrebat de nenumarate ori cum de el m-a ales pe mine, cum de am primit un asa dar minunat.

Copilul este categoric un dar divin, un produs al iubirii dintre doi oameni. Am stiut mereu ca imi doresc nespus un copil al meu, am crezut ca o sa se intample si da, minunea s-a produs la inceput de decembrie. Am trait cu bucurie fiecare zi a sarcinii si cred ca cel mai greu mi-a fost sa nu zic nimic in primele 90 de zile, fiind considerate perioada critica. Am fost extrem de fericita. Nu-mi mai incapeam in pene de bucurie. Si cand burta a inceput sa creasca am simtit asa o mandrie teribila. Ma gandeam la ce am facut, ma gandeam la copilul meu frumos.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru copilul dulce si frumos, pentru copilul comic si zglobiu, pentru fiecare privire adorabila, plina de emotie.

Asa ca tuturor celor care isi doresc sa traiasca emotia suprema le doresc sa se indeplineasca. Binenteles ca tine si de noroc asa ca ma consider o super norocoasa.

Te rog Doamne sa mi-l ai in paza, sa mi-l tii sanatos, vesel si frumos, iti multumesc ca ne ocrotesti si ca de rele de feresti.

Intai ne-am avut unul pe altul si apoi ai aparut tu, minunea noastra, DJ. Am invatat si am crescut unul langa altul, ne-am acceptat cu bune si cu rele, ne-am sustinut reciproc si am construit impreuna o familie. Am simtit inca de la inceput ca tatal tau este alesul, l-am vrut langa mine pentru ca mi-a insipirat o stare de liniste, un comfort emotional enorm. Langa el am simtit ca ma regasesc si ca pot fi fericita. El m-a ajutat sa reusesc si sa imi intrec limitele, mi-a dat speranta si m-a iubit asa cum a stiut el mai bine.

Astazi pot spune bucuroasa ca sunt o femeie implinita.

Iti multumesc Doamne ca mi-ai calauzit pasii si ca m-ai binecuvantat cu o familieasa  frumoasa, cu un copil vesel si comic.  

O minune de Strumf

Mi se pare adorabil de frumos, pufosul nostru de baietel. Nici daca ar fi fost desenat nu cred ca putea sa fie asa de dulce, de comic, de fermecator. Tot ce pot spune e ca sunt o mama norocoasa. Frumusetea copilului meu e de nepretuit. Ii ador mirosul de bebelus, ii iubesc plansul, da plansul pentru ca plange asa rar de nu ma mai satur sa-l aud cand incepe. 

Mos Nicolae,

Imi amintesc de mosuletul asta cu drag si dor, imi amintesc de mere, de nuci, de portocale si ciocolatelele pe care le gaseam dimineata in ghetute, imi amintesc cum credeam si cum aveam convingerea ca vine si ca trebuie sa imi insir toate incaltarile la usa ca sa primesc cat mai multe.

E o traditie la care am tinut mereu si tocmai de aceea am vrut sa-l imbrac pe Dominic in costumul lui Mos Craciun, pentru ca el sa fie ajutorul lui de baza.

Copilul meu drag si frumos arata bine imbracat cu orice culoare. E veselia pura. Cred ca era bucuros ca o sa-l ajute pe Mos Nicolae asa ca ne-a cam tinut in priza. Imi cadeau ochii de somn insa zambetul sau larg ma face sa uit de toate si de oboseala si de orice.

Copil frumos, te iubesc si o sa fac tot ce-mi sta in putinta sa-ti invelesc zilele ca sa cresti sanatos si zglobiu.

Timpul “fuge ca nebunu’”

Nici nu mai stiu cand trec zilele. Simt cateodata ca sunt mereu pe fuga, ca ies din casa pe undeva pe la 7:30 si ajung acasa o data cu intunericul. Ma uit la Boroboata cum in fiecare zi face ceva nou, cum apuca el cu manutele sale ce gaseste pe langa el, ma uit mirata cum ma trage de par, cum rade cu gura pana la urechi, cum parca mai ieri era asa mic de imi era si teama sa il iau in brate de frica sa nu se “sfarame”. Si da, pentru mine Dominic este bebelusul care parca se forma intr-un bol e sticla si totul in jurul sau trebuie sa fie perfect curat, asezat, dramaluit.

Mai toata lumea mi-a zis ca asa se intampla cand ai primul copil, ca ai tendinta sa ii cumperi cele mai frumoase si mai scumpe lucrusoare, ca nu te mai opresti din achizionat din dorinta de a-I oferi copilului tot ce are nevoie. Si oricum copilul nu cere nimic. El doar maraie cand vrea schimbat, hranit, cand vrea tinut in brate si cand poate vrea mai multa atentie. Un bebelus simte nevoia imensa de a fi iubit. El simte caldura corpului, el simte vorbele tale, el te vrea langa el. El nu cere mult.

Copiii sunt particica din noi, ei ne ajuta sa devenim mai buni, ei ne dau un nou rol pe care trebuie sa il onoram cu success. Noi, adultii traim intr-o lume complicate. Copiii nostril vad lucrurile simplu si zglobiu si asa si trebuie sa fie. Lumea lor minunata trebuie pastrata intacta, lumea lor curata trebuie ferita de poluare, lumea lor e lumea povestilor cu zane, a basmelor cu feti frumosi, a bucuriei in forma pura.

Anul asta de Craciun am primit cel mai frumos cadou: copilul meu care cu zambetul sau larg ma face sa uit de orice stare de oboseala, de tristete, de munca multa etc.

1 decembrie

1 Decembrie e o zi  e care o port cu drag in suflet, o zi care ma tine conectata de tare de unde am plecat. Am sa ma mandresc mereu cu originile mele chiar daca de-a lungul anilor nu pot spune ca fiind din Romania mi-a adus multe beneficii. Imi amintesc ca pe vremea cand locuiam in Italia de fiecare data cand raspundeam ca sunt din Romania unii isi dadeau coate si ma asociau in mintea lor ingusta cu comunitatea de tigani care locuia la Pisa. Pentru multi eram doar un imigrant in plus, o fata care poate avea numai cateva clase si era plecata cu geanta-n gat la munca in strainatate.

Total Eronat! Mi-am dorit mereu sa invat si sa muncesc pentru orice imi doresc sa am. Am muncit ore intregi si weekend-uri in care lumea se bucura de liniste, iar eu  pentru a putea avea un venit decent care sa imi permita sa imi pot ajuta familia nu tineam cont de oboseala, de zile libere, de nimic . Am tinut mereu capul sus, am pus mandrie in orice am facut: casier, ospatar, femeie de serviciu etc. Nu mi-a fost niciodata rusine sa muncesc si ce m-a durut cel mai mult au fost comentariile unor oameni care mi-au fost candva extreme de dragi care nu vedeam munca la fel cum o vedeam eu. Si da, munca este bratara de aur atata timp cat este munca decenta, atata timp cat ne aduce foloase personale, profesionale si financiare.

Mi-am demonstrat ca pot reusi sa invat sa fac orice fara sa ma plang. Si am muncit ani de zile in domeniul hotelier / turism etc. Am avut zile grele si zile bune insa faptul ca am crescut acasa in Romania cred ca m-a ajutat sa trec peste toate astea cu fruntea sus, cat mai sus.

Am invatat ca fiind roman nu poate decat sa fie mandrie, am invatat ca un om educat nu o sa te discrimineze niciodata ca esti din Romania sau din orice alta tara, am invatat sa ma raportez cu drag la orasul unde am copilarit, la oamenii care mi-au indrumat pasii si care m-au ajutat sa fiu cine sunt astazi.

Un bagaj extraordinar pe care il am cu mine mereu si de care nu o sa ma despart niciodata.

Si n-am uitat de unde am plecat chiar daca viata mea astazi e alta, n-am uitat pe unde am mers si de cine m-am impiedicat in drumul prin viata.

Si pentru prima data de 1 Decembrie sarbatoresc cu mandrul meu copil, un bolfos adorabil care este jumatate roman insa care o sa invete cat mai mult despre cultura tarii in care am crescut. L-am imbract cu straiele noastre populare si am sa-l imbrac mereu, am sa-l invat ce inseamna ziua de sarbatoare, am sa-l educ in spirit crestinesc si tot ce imi doresc e sa-l ajut sa devina om civilizat, un om care sa respecte societatea si tot ce-l inconjoara.

La multi ani Romania, la multi ani dragi romani, la multi ani tie, copilul meu frumos si dulce.

Romania, te iubesc si o sa te port in suflet mereu in orice moment, oriunde ratacita prin lume pentru ca parte din sufletul meu va fi mereu ACASA!