ma simt asa mica...

sfarsitul verii aduce totodata o nota trista asta pentru ca soarele se ascunde...se lasa frigul si lumea incepe sa plece de la mare...astazi mi-am invitat micuta prietena sa facem shopping...eu cu Maura mea draga am fost la Pisa....m-am tinut de cuvant si i-am luat rochita pt scoala, pantaloni, bluza si gentuta si am primit in schimb un pupic si un te iubesc...era asa fericita si eu eram si mai si vazand bucuria pe chipul ei...apoi m-am alintat cumparand lucrurile pentru toamna si ea isi dadea cu parerea...era asa comica cand imi spunea iti sta si nu iti sta bine sau mie mi-ar placea sa te vad imbracata asa...m-am simtit asa mica si in acelasi timp ma simteam ca si cum as avea un copil pentru ca nu o singura data am fost intrebata cum de fata ta are asa parul roscat si ochii albastri...
in ultimele saptamani ma simt melancolica si visatoare...retraiesc o parte a adolescentei...de mult nu am mai primit atata atentie...si asta ma face sa ma simt bine...
cert e ca fug de tot ce inseamna indragosteala, dragoste, relatie si optez pt libertate...asta pana cand nu se stie...
peste putin incepe si vacanta mea draga mult asteptata...pana atunci o sa mai am parte de o zi la Roma in vizita la mama de ziua ei...de o zi de shopping pentru cei dragi de acasa si mai apoi o sa ma rasfat putin cu Andra (oare care o fi destinatia noastra...or fi Nisipurile de aur atragatoare la sfarsitul lunii septembrie? asta ramane de vazut...).
sunt lucruri care ma inspira, sunt oameni care ma ajuta sa vad lumea cu alti ochi...incerc sa devin un om matur...sa analizez lucrurile cu calm si sa-mi propun sa reusesc...

indragostita de flori!!!

ce zambet aveam...ce fericita m-am simtit...ma alintam ca un copil mic si priveam uimita...in seara asta la munca a venit domnul de la florarie care face livrarile pentru cei care-si sarbatoresc ziua de nastere la Le Scimmie...am vazut ca aduce un buchet urias de trandafiri insa ca de fiecare data am crezut ca e pentru un sarbatorit...colegele mele radeau si spuneau ca e pt mine si eu le raspundeam sa nu mai glumeasca ca trebuie sa muncesc...pe bilet era numele meu...priveam emotionata frumoasele mele flori si nu ma dumiream de la cine sunt...si toti ochii erau indreptati spre mine, spre orajii mei rosii...de foarte mult timp nu m-am mai simtit asa bine...un gest asa frumos nu l-a mai facut cineva pentru mine de ceva vreme...cred ca intotdeauna mi-am dorit sa primesc flori...si le consider darul fermecator si cuceritor...acum camera mea e plina de viata si eu sunt vesela...
fiecare gest facut, fiecare dar, fiecare atentie conteaza...si nu sunt importante lucrurile scumpe ci cele care au o incarcatura sentimentala, cele care isi pun amprenta...am invatat sa pretuiesc prietenia si totodata elementele care duc la constructia ei...
imi doresc sa pot privi mereu spre viitor optimista, sa nu mai intorc capul spre trecut...sa pot sa aleg linistita si sa merg pe o strada pavata cu liniste, cu calm, cu intelepciune...cu credinta...cu speranta si noi vise...
multumesc!!!