Mi se pare ca a trecut o vesnicie de cand nu am mai scris... Timpul parca zboara si pe zi ce trece ma simt tot mai trista la gandul ca perioada ce urmeaza o sa fie destul de grea...
Ma uitam mirata la ultima mea postare de pe la sfarsitul lui septembrie, luna care m-a gasit pe meleaguri romanesti alaturi de oameni dragi mie... apoi intoarsa in State am avut ocazia sa merg in Vancouver, Canada la Alina si Mircea sa ii felicitam personal pentru venirea pe lume a primului copil: Mia, o minune de fetita... apoi de ziua mea m-am rasfatat in Seattle si in cele din urma am zburat spre Colorado. Apoi au urmat doua luni la CCU University, o experienta noua care m-a atrentat si m-a pus in miscare intelectuala. Sfarsitul lui octombrie - mijlocul lui noiembrie - a reprezentat o perioada dificila pentru ca l-am avut pe Christopher plecat la NTC in California si apoi pret de doua saptamani nu am putut vorbi deloc... sunt lucruri cu care trebuie sa ma obisnuiesc si pot spune ca peste perioada asta am trecut cu brio pentru ca am avut prieteni minunati alaturi de mine...
Si a venit si Craciunul 2012 si uite asa i-am cunoscut familia largita a Adinei, prietena mea din Springs. In Ajun de Craciun am avut o cina delicioasa gatita de Simona, mama soacra a Adinei care e mega priceputa intr-ale bucatariei...
Pentru Craciun am ales sa organizam o masa la noi acasa si binenteles ca a trebuit sa gatesc diferite bucate... Si sunt o norocoasa pentru ca am avut-o mereu pe Mihaela langa mine, fara de care nu mi-ar fi iesit mai nimic... ea mi-a aratat cum se opareste varza, cum sa fac sarmanelele sa fie delicioase, sotul dansei Tudor a preparat curcanul, Christopher a avut grija sa il puna la cuptor si sa fie atent sa iasa bine....
Am facut nenumarate prajituri, sarmanele, salata de boeuf, aperitive, mozarelline cu rosii, prosciuto cu melone, sangria cu fructe, Simona a adus un tort diplomat urias, prietena mea Marisol a gatit "sweet potatoes" si "green beens" si masa a fost incarcata...
M-am bucurat sa vad ca cei prezenti au mancat cu pofta, nu garantez ca toate bucatele au fost extraordinare insa m-am straduit ca sa arate cat mai bine...
Si cina s-a terminat si fiecare s-a retras la el acasa... si am ramas putin trista pentru ca Adina urmeaza sa plece cu Vlad in Atlanta, Mihaela se muta cu Tudor in Dallas si uite asa raman singura ... inca nu mi-ar fi intr-atat de greu daca n-ar pleca Chris... poate ca mi-e si greu sa recunosc ca ma pierd printre lacrimi insa viata are un curs al ei si niciodata nu stii cand razi sau plangi... important e sa stii sa mergi mai departe si sa fii puternic...
Aseara spre exemplu pentru a mia oara i-am multumit lui Dumnezeu pentru ca ma protejeaza si ma fereste de rele... ne indreptam spre casa si eu conduceam si nu era mai nimeni pe strazile astea ... si temperatura scazuse drastic si era foarte alunecos... cum mergeam la vale masina a inceput sa alunece si simteam cum nu pot face nimic... Singurul meu avantaj a fost ca nu era nimeni ca de altfel "ghemotoc" ma faceam...
Si totusi ar trebui sa zambesc si sa fiu mereu recunoscatoare pentru ca pot spune ca sunt un om implinit caruia nu-i lipseste mai nimic... insa fericirea nu e completa cand esti departe de familie, de oamenii alaturi de care ai crescut...
De regula sun acasa cam o data la doua zile, daca nu chiar si in fiecare zi si numai ce aflu ca mama si-a rupt mana... am simtit asa cum imi pica cerul in cap pentru ca primul meu gand a fost sa merg acasa... insa e atat de departe ...
Mosule, de Craciun imi doresc sa ai grija de parintii mei, sa il protejezi pe Christopher in 2013 pentru ca o sa fie in zona de razboi, sa ai un ochi deschis pentru Dan si sa le aduci liniste celor rataciti...Eu sper ca operatie la picior sa nu fie intr-atat de dureroasa, sper sa fac fata fara sa plang prea tare si sa reusesc sa ma refac repejor... referitor la ultimul meu gand daca tu crezi ca merita sa se indeplineasca ajuta-ma sa fiu puternica, sa strang din dintii si sa rezist... eu mereu am mers pe principiul daca asta de la langa mine poate, eu de ce nu as putea?
Si uite asa ziua de 25 se sfarseste aici si tot ce vreau e sa ma imbrac cu pijamaua mea pufoasa si sa dorm... simt ca vreau sa visez putin pentru ca urmeaza un sfarsit de an cu multe decizii de luat!!!
Dragilor nu uitati sa va iubiti mult!!! N-ai nevoie de prea multe ca sa fii fericit ci doar de un gram de liniste, de respect si inima deschisa spre adevar!!!
