emotii de final...

parca nici nu imi vine sa cred...cateva zile ma despart de ultima sesiune...si astfel se termina un ciclu important...masterul in asistenta sociala, familia si managementul resurselor familiale...in primul an am fost zilnic la universitate, am fost un masterand activ, foarte implicat...eram asa bucuroasa ca aveam timp sa citesc, sa ma pregatesc...anul 2 am schimbat si am ales sa fac naveta...a fost greu, obositor insa nu am renuntat: in septembrie anul trecut am fost in tara pentru a fi acasa la deschiderea anului 2, apoi am fost in prima sesiune de partiale in noiembrie, in februarie am dat examenele si am terminat cu brio...si acum ultimele 5 examene si lucrarea de disertatie...imi doresc enorm sa fie bine, am emotii si cateodata oftez: am putine ore pe care pot sa le dedic studiului, munca imi retine mai mult de jumatate de zi...insa am invatat ca prioritatile trebuie stabilite si acceptate...si nu, nu imi pare rau...e o experienta careia peste 3 luni ii pun punct...si din toamna o sa incep o viata noua...
si pentru ca vine sesiunea am inceput sa ma pregatesc...ii multumesc enorm Andrei pentru tot sprijinul acordat, pentru materialele trimise, pentru informatiile furnizate....ii datorez o mare parte din merit pentru ca fara ea imi era destul de greu...
zilele trecute am cautat sa imi printez niste materiale la Pisa...o alta aventura...am mers pe jos vreo jumatate de ora si mi-a placut asa mult...era o zi insorita....plin de studenti si de turisti in centru...am ajuns la copisterie, asa cum se zice in italiana si culmea era ca proprietarul ma stia si a fost amabil: nu m-a pus sa asteptat o zi ci mi-a listat pe loc...
apoi la intoarcere m-am alintat cu un panino, cu un suc, o inghetata...si in cele din urma am ajuns la Tirrenia...
acum am renutat la a mai inumara zilele pentru ca vreau sa ii fac o surpriza prietenei mele dragi, Ana...si mai e putin, dar foarte putin...si I'm back again...

Cu Mitzi la Paris...10-12 mai

duminica noaptea...ora 1...ma apucase panica pentru ca inca eram la munca...nu reuseam sa inchid casa, sa pot pleca...devenisem de acum nervoasa...intr-un sfarsit plec grabita...ma pregatesc, imi pun eu telefonul la incarcat...se face 2...mai fac una alta si ies din casa...trec pe la munca, sunt acompaniata la gara...ajung la Livorno Centrale la 2.30...si observ cativa oameni care par ca locuiesc in gara: cu pilote, cu perne, tavaliti pe niste banci metalice...ma uit mirata si trec mai departe...imi iau biletul si apoi merg pe peron...trenul nu intarzie sa apara...urc in tren, vad ce loc am...tot compartimentul ocupat, lumea dormea...ce sa zic, cum sa zic: scusi...scusi.....ahh...nu tine...astept...pe culoar in trenurile italiene sunt scaune...iau un loc...nu pot sa citesc pentru ca lumina este slaba...peste putin timp se trezeste o doamna...si ma intreaba ce loc am...aveam chiar locul unde era asezata dansa...nici nu intelegeam ce zice...napoletana de origine, accent diferit...se ridica si imi ofera locul...o privesc...avea pe undeva pe la 100 de kg si ii zic: lasati, stati dumneavoastra...eu rezist asa...intr-un final o persoana imi face semn spunand ca este un loc liber...ma indrept intr-acolo...ma chinui sa nu adorm...calatoria mea era de la Pisa la Genova piata principe...la 6 schimb si iau trenul catre Milano...ajung la Milano Centrale...telefonul mort, Leana inca nu ajunsese....si frig, ploaie, vant...ma opresc in capatul peronului si o astept...intr-un final ne vedem si ne indreptam spre metrou...luam metroul pana intr-un punct...apoi mergem cu trenul cam o ora...si iata-ne ajunse la aeroport: Milano Malpensa...facem noi check-in-ul...si asteptam...vulcanul a facut sa fie super haos...anularea curselor de duminica a dus la o confuzie totala luni...si uite ca se anunta intarzierea...mergem la cafenea in aeroport si luam micul dejun...se intampla sa fie la masa noastra o tanara doamna din Constanta...fara sa o intrebam ne spune ce si unde lucreaza...apoi intalnim o alta individa cu copilul...era panicata pentru ca ii fusese refuzata jucaria metalica a copilului: o trotineta sau cum s-o chema...era al treilea bagaj si asta presupunea sa mai plateasca cam 50 de euro...era valoarea produsului...mama nu era de acord insa altfel ar fi dezamagit copilul...noi faceam lobby pe langa ea...am incurajat-o si pana la urma a decis sa incerce sa treaca de control...copilul avea casca pe cap...cei de la security au fost de acord...
si avionul era pe pista..eram fericite pentru ca in sfarsit calatorim impreuna...facem noi poze pana sa ne urcam in avion...nici nu ma asez bine pe scaun si adorm...ma trezesc la Paris...Charles de Gaulle...un aeroport imens (insa nu era prima data...o alta experienta am avut-o cand am plecat in state). Elena avea pregatit mai tot...ce autobuz trebuie luat, pana unde...luam noi acest mijloc de transport pana la Opera apoi ajungem la metrou, ne cumpar bilete pe 2 zile pe toate liniile...ne uitam dupa statia la care trebuie sa ajungem sa putem sa ne cazam...ajungem si la Ecole militaire...Catalin, prietenul Elenei ne facuse traseul...Elena se orienta de minune...Hotelul Effeil se situeaza pe o straduta mica...un pic de confuzie si receptionerul ne spune ca trebuie sa mergem la un alt hotel...ca nu au camera disponibila...zis si facut, plecam...ajungem la hotelul respectiv, asteptam, ne cazam...o camera frumoasa...ne schimbam repede si pornim in calatorie...primul obiectiv: turnul care se afla la 300 de metri de hotel...ne tinem de mana si mergem cu pasi repezi...il zarim si ne bucuram ca si cum avem 10 ani...era atat de aproape...ajungem la turn si incepem sa facem zeci de poze...mamma mia dar ce frumos e...ce inalt...Effeil...stam la rand, ne cumparam bilete si suntem hotarate sa urcam pana la al treilea nivel....ajungel la 2 facem un tur, vedem tot Parisul, facem multe multe fotografii apoi al treilea etaj...sus, sus, sus...temperaturi scazute...sa fi fost 7, 8 grade...si ce frig insa numai la asta nu ne statea gandul...ne miram, exclamam, ne strangeam in brate...la coborare eu prefer liftul Elena vrea sa coboare scarile...eu refuz...eram imbracata cam subtire pentru vremea de afara...plecam intr-un final si ne indreptam spre Champs Elysse...ce strazi...ce aer romantic..era ora cinei si lumea statea la masa...asa elegant, rafinat...hotaram sa mergem sa vizitam si Arcul de Triumf...trecem strada printr-un loc nepermis...cred ca nimeni niciodata nu a mai facut asa...era pasajul insa cine sa-l vada: doua adormite...intrarea era gratuita pentru ca aveam pana in 25 de ani..si Arcul are 50 de metri inaltime si liftul nu functioneaza...si trecem la urcat scarile care erau similare cu cele de la BCU...pentru mine era OMG...ajung in final in topul Arcului aproape lesinata...radem noi, ne amuzam de mine si de faptul ca ziceam intr-una imi las kg extra la Paris...
ni se facuse apoi foame...si hotaram sa mergem in faimosul cartier latin...ne indreptam privirea spre un restaurant dragut: les editeurs...nu mai stam sa analizam preturile si intram...menu-ul ne lasa cu gura cascata....cerem si menu-ul in engleza...alegem noi cate un aperitiv si apoi un felul doi, suc, apa, apoi comandam desert...nota: clipim, zambim si platim...o portie buna de ras si o amintire frumoasa...
ceasul este aproape 1...ne indreptam spre casa...mai stam, mai vorbim se face 2...apoi stabilim ce facem marti...si zicem asa: ora 7 trezirea, apoi micul dejun...zis si facut...un mic dejun copios, cu multe feluri de branza, cu suc de portocale...apoi plecam la vizitat: Louvre, Notre Dame, Pompidou, Galeriile La Fayette, Gradinile de Luxemburg, Muzeul Orssay, Hotel de ville, Hotelul Invalizilor, Piata Bastiliei, mergem cu vaporul pe Sena...facem sute de poze...trebuie sa ii multumesc unui amic drag pentru ca mi-a imprumut o super camera foto Canon...ambele pasionate de fotografie...am zis sa imortalizam fiecare moment, fiecare clipa...
2 zile a fost foarte putin pentru vizitarea Parisului insa am profitat la maxim, am dormit foarte putin, 5 ore in 2 zile, am mers incontinuu, am ras cat pentru 2 luni, am vorbit, ne-am plimbat si ne-am bucurat de un oras minunat, placut, elegant, un oras istoric cu nemumarate frumuseti culturale, cu valoare istorica, cu monumente cu o arhitectura aparte...fiecare cladire are ceva particular...
si ne-am familiarizat si cu Parisul...am schimbat zeci de metrouri...am mers cat nu mi-am imaginat, am facut febra musculara, ma mir cum de nu am racit...
numai eu as fi putut prenota zborul la intoarcere la 7 dimineata...noaptea nu am mai dormit insa imi propusesem sa stau 10 minute in pat...adormisem, alarma la maxim, si lipseau 10 minute pana sa ajunga taxi-ul in fata hotelului...noroc de Leana care este invatata cu dormitul pentru un sfert de ora...daca nu era ea cred ca dormeam o zi intreaga...in taxi somn de voie si m-am trezit cu soferul care imi deschidea portiera spunand: Terminalul 2...Elena agitata ca nu cumva sa pierdem avionul...eu somnoroasa si calma...si normal flamanda...cu putine ore inainte numai eu si cu Mitzi eram la cina in Piata Bastiliei, intr-un restaurant dragut...ea mancand rata cu cartofi la cuptor eu preferand un fel de mancare aproximativ italienesc insa gustos...
Vremea nu a tinut cu noi insa nici nu ne-a determinat sa ne oprim, sa stam intr-un loc...am pofitat la maxim de fiecare secunda, a fost o mini vacanta memorabila...am mai adaugat o capitala in lista celor vizitate...m-am simtit fericita si placut acompaniata...am regretat ca nu am facut ceva de dragul Elenei insa acum e prea tarziu...
si apoi Milano...am ajuns la Ele acasa, am mancat si pentru cateva ore am dormit nemiscata...ne-am trezit si ne-am pregatit sa iesim la un centru comercial...Dana la shopping la Milano...apoi am baut cate ceva...am avut o seara frumoasa...si joi dimineata am luat trenul spre Pisa...si e asa inconfortabil sa dormi in tren...chiar daca a fost totul pe fuga...am fost extrem de incantata...

din capitolul faze comice...am cantat ceea ce am invatat la franceza cand eram micute, cand pur si simplu mergeam fara sa vorbim eu ma apucam si fredonam rien, rien., nici bine nu am ajuns la Paris si mi-am cumparat faimoasele dulciuri frantuzesti...m-am bagat in fata la un rand de vreo 300 de persoane insa fara intentie...pur si simplu nu am vazut ceilalti 200 care erau dupa colt, in strada...am ras inconstient cand o rusoaica nervoasa foc ma apostrofa...m-am trezit sub umbrela cu un cuplu Elena ramand cu un pas in urma...am trait totul la maxim...fericita...cred ca nu am mai ras de mult asa...am stat linistita, am respirat usurata...mi-am imaginat pentru 2 zile ca sunt in povestea noastra de vis...L'amour toujours...
si iarasi constat ca sunt indragostita de calatorie, de peripetii, de plecat la drum...sunt fascinata...
ma bucur ca am Vazut Parisul...este un alt oras trecut in revista...mi-ar placea sa merg sa vad frumoasele mele lalele din Amsterdam...as adora sa fiu in Istambul pentru cateva zile si ma gandesc cu drag ca peste o luna si cateva zile o sa fiu la Iasi...lucru care ma face sa zambesc...mi-e dor de casa...de prietenele mele, de universitate...si se mai termina un ciclu important...o alta absolvire...o alta emotie...

***

ora de plans

poate ca ar trebui sa dorm, sa fiu odihnita pentru vacanta ce urmeaza sa o am...insa nu reusesc...s-au adunat tensiunea si cateva dezamagiri si am ajuns acasa simtind nevoia sa plang...ahh...plansul si rolurile sale: te descarci, te simti apoi mai bine...poate ca adormi mai usor...ar trebui sa-mi pregatesc valiza pentru ca am foarte putine ore la dispozitie...insa n-am stare...si ma foiesc, nu pot sta intr-un loc...gandurile fug si ele si nu reusesc sa accept anumite chestii...nu vreau...refuz sa cred...si totusi se intampla...off...ce seara...vineri am ramas muta de uimire...apoi toata ziua sambata m-am gandit si simteam nevoie sa vorbesc...insa nu-i usor: oare de ce e asa greu ca sa gasesti pe cineva in care sa ai 100% incredere..de ce oamenii din dorinta poate de a te intelege mai bine impartasesc si cu altii ce zici? problemele analizate din diverse perspective duc la complicatii...
si iarasi am asistat la un conflict in care nu intram...si indirect afirmatiile parca mi se adresau...m-am saturat sa ma cert...si poate de aceea ma ramas calma, rationala...prefer sa imi ating obiectivele si sa imi vad de ale mele...sa beau un ceai si sa meditez...chiar nu mai vreau nimic din ce inseamna cocktailul daunator: tipete, urlete, litigii...vreau sa stau departe, departe de toate astea...
mi-am luat un mar, unul mare si rosu si mi-am propus sa gasesc ceva energie in el...
nu-mi place sa fiu trista...nu-mi place deloc...am momente in care nici eu nu ma suport pe mine...in care ma gandesc si imi propun sa am mult mai multa rabdare...acum ca am si rolul de trainner imi pare si mai complicat...sosesc saptamanal baieti, fete...dornici sa munceasca si cateodata e aproape imposibil sa ii formez...unul nu are capacitatea, celalalt fuge de munca, un altul se lamenteaza...celalalt face lucruri interzise: bea, foloseste cate ceva...si apoi eu, eu raman fara cuvinte...vreau sa pot fi impartiala...sa nu imi dau cu parerea...sa am concluzii plauzibile...
tot ceea ce s-a intamplat in viata mea in acest an m-a pus pe ganduri...m-am cunoscut mai bine, m-am antrenat si mai mult in munca, am pus mai multa pasiune in ceea ce studiez, mi-am colorat mai cu spor visele...
am invatat sa imi privesc trecutul ca pe un castig pentru ca am ramas cu multe puncte forte...am invatat ce e dragostea si acum sunt convinsa de asta...am invatat ce inseamna sa fii hotarat...sa gresesti, sa iti para rau, sa existe dorinta de a marturisi si de a-ti prezenta scuzele, am invatat sa ma controlez si sa-mi tin in frau sentimente..m-am pus in valoare, m-am facut apreciata...mi-am demonstrat mie ca pot sa invat si altceva...si am reusit...in curand o sa trag linie..si o sa ma reorientez...incotro? posibililitatile sunt si ele nenumarate...e diferit cand o iei de la capat cu ceva economii...cand nu esti presat de griji si de stres...o sa fiu iarasi in postura Danei ratacita si cu marea ei dorinta de a reusi...zic mereu trebuie...si am invatat sa ii multumesc ingerului meu pentru ca m-am nascut sub o stea norocoasa...un inger optimist pe care il am mereu cu mine...
e duminica dimineata si e timpul sa ma odihnesc...sunt foarte atasata de laptopul meu vechi si ador sa scriu...in curand o sa postez o poveste...cea mai frumoasa poveste din aceasta primavara...

o zi speciala...TVB mon cherie

cateodata nici nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul si parca sunt din ce in ce mai panicata...peste putin timp ma asteapta o perioada mai aglomerata si agitata insa momentan am activitati total diferite...zilele trecute am sarbatorit ziua unei prietene dragi, Soube...am iesit la cina si apoi am mai petrecut cateva ore intr-un club foarte ok, Twiga, situat undeva intre Viareggio si Forte dei Marmi...o seara draguta cu fetele cu care am lucrat cativa ani, un schimb de idei, de imbratisari, de zambete...Soube a primit daruri frumoase si a fost incantata de petrecerea oganizata pentru cei 24 de ani..a urmat apoi weekend-ul cu 1 mai in care Tirrenia a fost invadata de mii de oamenii, multa munca, o nebunie, un haos total...
si timpul zboara si luni plec la Paris...e o vacanta pe fuga, un drum mai complicat...Pisa-Genova-Milano- Paris...si apoi o alta zi la Milano cu dragii mei prieteni...sunt lucruri care ma fac sa zambesc...sa fiu bine...cred ca a calatori pentru mine este o nevoie...nu ma vad stand in acelasi loc...pentru ca simt ca raman fara aer, fara energie...ador sa vizitez, sa fotografiez, sa cunosc, sa ma alint...mi-e dor de casa chiar daca ziceam ca nu sunt eu aia care sa ofteze dupa...in zilele cu soare mi-e dor de gradina mea...de spatiul meu verde, de codrii in care m-am ascuns cand aveam nevoie de liniste.
si inca 4 zile de munca si apoi Vacanta...o vacanta costisitoare insa asta e...ma bucur ca mergem, ca Ele e incantata...
L'amour toujours... Paris we are comingggg!!!