Si toti afirmam sus si tare ca stim sa fim prieteni ... Si ne intrebam ce inseamna a fi un prieten bun? Trebuie sa stii sa asculti, sa consiliezi, sa impartasesti momente, sa fii empatic - sa razi alaturi de celalalt, sa plangi ... Sa fii mereu acolo ...
Zilele trecute mi s-a intamplat cea mai urata faza din ultimii ani cand m-am vazut in postura de a raspunde unei solicitari financiare si cu toate ca nu ma scot banii din casa nu am refuzat. Din ceea ce pricepusem eu termenul era oarecum scurt asa ca asteptam ca totul sa se finalizeze repejor ... Si cum socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa termenii restituirii parca nu mai erau aceeasi cu cei de odinioara. Si pana la urma am iesit ca fiind cea rea, neintelegatoare, cea care nu a meritat nici macar un simplu multumesc pt ca s-a dus sa puna banii, sa-i trimita, care a asteptat atat cat a putut ... Si uite asa ani de prietenie au fost dati la cos pentru niste amarati de bani ... Insa nu suport sa fiu terfelita in targ si sa par "vulpea din poveste".
Mie mi-au placut intotdeauna oamenii corecti, oamenii care cand cer se bazeaza pe ceva real nu pe presupuneri, care au bun simt si il inteleg si pe cel care face un favor ... Cateodata e mai bine sa stai in banca ta, sa zici clar ca ajutoare materiale nu poti sa faci pentru ca le ai si tu pe ale tale.
Unii oricum vor crede mereu ca ai si nu vrei sa dai, ca esti zgarcit, ca nu-ti pasa ... insa poate e mai bine asa pentru ca atunci cand banii intervin intr-o relatie lucrurile tind sa se complice, relatia tinde sa se deterioreze pentru ca numai asa iti poti da seama de cat de rau te poti simti fara sa vrei.
Insa de la o vreme incoace mi-am propus sa nu mai sufar inutil, sa contruiesc un zid si sa-mi vad de ale mele ... Categoric a fost un inceput de an greu pricinuit de tumora din picior, apoi a urmat deployment-ul, Meps, munca la AAFES si o perioada in care l-am considerat pe Henri cel mai bun prieten pentru ca in momentele de singuratate el mi-a fost mereu aproape ... Cine a zis ca viata e usoara? Nu e deloc insa ideea e ca asa cum iti asterni, asa dormi. Daca e sa fim limitati nu vom putea niciodata sa ne bucuram de lumea ce ne inconjoara... Pacat ca unii stiu sa aiba multe asteptari insa in fond nimeni nu e dator sa ne dea ... Imi amintesc si acum cand plecasem sa muncesc in Italia undeva prin 2009 si aveam banii de bilet plus 10 euro in plus. Si nu am zis nimic si nici nu am mai facut mofturi ca am facultate sau master si ca nu-mi pot permite sa muncesc intr-un restaurant... Am stiut ca pot sa muncesc chiar daca si atunci acuzam dureri de picioare teribile insa ma amageam ca e de la oboseala, de la stres si tot asa ...
Ii inteleg pe cei in suferinta, pe cei care datorita conditiilor medicale nu pot munci insa nu am sa-i tolerez pe cei care o fac din lene si din prostie.
Oriunde ne-am afla avem "n" sanse ... Tine de noi sa ne facem un rost in viata pentru ca noi suntem responsabili de cine vrem sa fim ... Munca n-a omorat pe nimeni ba dimpotriva, munca innobileaza ... Au tot respectul si admiratia persoanele care isi castiga banii cinstit ... Ma gandesc cu groaza la cum s-a schimbat societatea asta, cum isi vand unele trupurile pentru niste amarati de bani... Nu asa ne-au educat parintii nostri, multi dintre ei oameni simpli veniti de la tara, oameni cu prejudecati si cu frica de Dumnezeu ... Oare de ce nu putem sa trecem de bariere si sa facem ceva util in sociatatea actuala?
