tie ce ti-a adus Iepurasul?

cum arata iepurasul anul acesta? din pacate sau poate din fericire e trist si deprimat... si spun din pacate pentru ca o urma de suferinta exista care este si fireasca pentru ca este produsa de o mare dezamagire inteleasa doar de mine si apoi din fericire pentru ca am invatat ca lucrurile in viata se intampla cu un scop si ca mai rau de atat nu poate fi...deci ma aflu in asteptarea vremurilor oarecum ok. si e Paste si daca in ultimii 6 ani adoptam o tinuta ca a lui Easter Bunny si ma alintam teribil acum arat ca un unhappy bunny care este in cautarea zambetului. mereu mi-a fost teama de esec si nu am fost puternica in fata lui. insa sunt lucruri care ma fac sa raman realista, sunt elemente care ma ajuta sa vad realitate si sa pot sa sper ca am sa las totul in urma cu toate ca e greu de uitat sau poate de iertat. e pacat ca ne legam anii tineretii de unii oamenii, ca ni-i imaginam cum numai noi putem, ca le cream o lume speciala si ii punem pe un piedestal si evitam sa le vedem defectele si ne raportam mereu la ce e mai bun. asta e gandirea apreciativa insa e benefica si utila atunci cand nu ignoram cealalta parte. am ascuns ani de zile multe si acum imi doresc sa ma trezesc. destinul imi da o palma si nu ca sa-mi produca lacrimi si ca sa ma faca sa constientizez ca de fapt lumea mea e altundeva.
mereu am pretuit prietenia si am zis ca am sa optez mereu pt prieteni de calitate, putini si buni. acum o sa zic ca atunci cand pierzi pe cineva drag trebuie sa te resemnezi pentru ca acela nu a stiut sa-ti fie prieten, sa se increada in tine, sa tina cont de trairile tale sufletesti ci doar sa fie egoist si sa puna brusc o bariera, sa-si ia ochelarii de cal si sa rada cu toti dintii de fericirea lui...
si e o duminica cu soare care ma provoaca sa indraznesc sa ies chiar daca perna, colega mea suferinta imi mangaie obrajii...insa incet incet incep sa surad, sa ma uit la cer si sa vad o parte senina ce ma indeamna sa las totul intr-un loc, intr-un timp si sa nu stau sa ma chinui intr-un prezent dureros ci sa privesc spre viitorul promitator.
mereu am zis ca Iubesc Romania insa cand vad cate posibilitati am de afirmare, de realizare si de implinire prefer sa plec iar si sa-mi incarc bateriile intr-o alta "lume", intr-o alta poveste.
probabil ca iepurasul anul acesta mi-a facut un mare cadou, mi-a oferit o noua sansa pe care eu am refuzat sa o primesc, poate ca el stie mai bine de ce se intampla ce se intampla si asa o sa fie mult mai bine...
viata-i mult prea scurta ca sa stau sa plang asa ca ma ridic si pornesc in cautare...insa nu in cautarea iubirii pierdute ci in cautarea unui nou vis care sa ma lege de Iasi si de ce e frumos!
va doresc tuturor sarbatori fericite, sa nu uitati ca cel mai important e sa stiti sa pretuiti cand trebuie, sa lasati jignirile la usa pentru ca niciodata nu vor fi de folos si sa iubiti ce e frumos...Hristos a Inviat!!!

amintiri!!!

intr-o zi mi s-a nazarit ideea de a participa la concursul de probatiune. si m-am animat si am incercat sa trec de fiecare proba. si am trait cu emotie si cu tensiune fiecare etapa. pana la proba patru am avut parte de o oarecare satisfactie. proba a cincea mi-a dat bataie de cap cu amanarea de durata. apoi intr-o zi cu soare stralucitor se anunta: peste 13 zile va fi ultima proba. nu-mi ramanea de facut decat sa vorbesc cu Maria si sa plecam la bucuresti. si ca sa nu mai deranjam ne-am hotarat sa plecam noaptea si sa ajungem de dimineata la examen. si drumul a parut scurt dat fiind faptul ca am tot citit si n-am inchis un ochi toata noaptea. si iar agitatia bucuresteana, oameni pusi pe cearta de dimineata. am luat micul dejun si ne-am indreptat spre locatia examenului. si se lasase un frig si stomacul ne tremura...si se facu si ora 10 si subiectele aparusera. pe cat de simple, pe atat de complicate. bucuroasa in prima faza am constientizat ca nu-i asa usor pentru ca baremul era diferit de baremul inchipuit de mine. insa m-am incarcat cu energie si mi-am propus sa nu mai sper ca sa nu fiu iarasi dezamagita. si pranzul la bucuresti a fost mai mult decat ok. am mers la Mac si ne-am intalnit cu Kamara de la Alb si Negru. sincera sa fiu nu este printre artistii mei favoriti insa este un tip care are lipici cand zambeste. ne-am hotarat sa imortalizam momentul si ne-am pozat impreuna. ce m-a impresionat la el: parul foarte tare si tricoul pe care va las sa-l observati. in schimb pot spune ca dupa o lunga zi la bucuresti am invatat ca trebuie mereu sa am asteptari reale. zilele acestea am avut experiente noi: am fost reclamata, am fost invinuita si am fost fericita pentru ca am reusit sa fiu convingatoare si sa demonstrez cu argumente logice ca am dreptate. mi-am propus acum, in saptamana mare ca am sa incerc sa ma temperez, sa incerc sa las loc tacerii mai des si sa imi propun sa discut in contradictoriu atunci cand cred ca interlocutorul meu este capabil sa inteleaga situatia. mi-as fi dorit sa fiu mai linistita, sa pot afirma ca astept iepurasul insa nu-i chiar asa usor. e trist ca noi oamenii ne complicam viata... in prag de sarbatoare va doresc sa fiti Easter Bunny pentru cei defavorizati si sa invatati sa daruiti din inima...un dar e o minune, o minune e o speranta, o speranta e continuarea... one love...