Mi-am propus sa-i faca ziua mai frumoasa asa ca i-am pregatit 3 feluri de prajituri, i-am comandat un tort, i-am luat un dar si i-am cantat la multi ani ...
Henri statea lipit de usa asa cum face el cateodata iar eu eram mai toata ziua imbufnata pentru ca telefonul sau a trebuit sa fie inchis pentru ca 2 soldati au murit si ca masura de preventie armata trebuie sa se asigura ca nimeni altceva nu va furniza vestea familiei ...
N-am mai rezistat si m-am asezat langa Henri si am inceput ce sa plang ... bine asta dupa ce m-am alintat cu mica prajiturica si cu paharul de vin si am constatat ca nu impartat cu el ... M-am pierdut in gandurile mele, in dorinta de a-l avea acasa ...
Se zice ca inceputul e greu insa doare in fiecare zi ca si cum ar fi prima... Nu mi-a placut niciodata termenul de obisnuinta insa imi lipsesc atat de multe activitati facute impreuna ... Apoi oricat as iesi ma intorc intre peretii casei si sunt singura cu Henri...
Of Doamne ... cat pot sa povestesc cu catelul asta ... cat de tare ma anima si cat de mult imi infrumuseteaza viata ... e un sufletel mic si drag care atunci cand intru in casa sare de bucurie, care cateodata imi bea apa din cada cand ma pregatesc sa ma spal, care sforaie de am senzatia ca am un "bunic" langa mine... Insa el, asa mic si "urat" imi tine companie ...
Plecarea lui Chris m-a determinat sa invatat sa fac absolut orice singura ... A plecat atunci cand aveam asa mare nevoie de el, insa ordinele sunt ordine si nu puteam face nimic pentru a schimba situatia ...
We are missing you like crazy and we can't wait to have you home!!! Together, forever!!! We love you, BooBoo :D
