Aflasem cu ceva vreme in urma ca va fi nunta lor si stateam cu n griji pentru ca nu stiam daca pot ajunge. Luasem hotararea sa imi prelungesc sederea in State si in ciuda faptului ca imi cumparasem biletul pentru luna septembrie nu eram 100% convinsa ca ma mai pot intoare pentru ca nu-mi ajunsesera actele. Exact in ziua in care am plecat spre Romania am gasit in posta actul meu de calatorie. Mi-au stralucit ochii de bucurie pentru ca in sfarsit aveam convingerea ca pot reintra in US.
M-a cam ingrozit ideea de a calatori 30 de ore insa nu aveam cum sa schimb situatia. Am plecat de dimineata, putin necajita ca nu aveam cum sa-l am pe Christopher cu mine insa stiam ca oameni dragi mie ma asteapta acasa.
Ajunsa la Iasi am fost asteptata de parintii mei. Mama mai stia ea de schimbarile mele insa tata nici sa ma recunoasca. Mi-am schimbat culoarea parului, tunsoarea, mi-am mai facut una alta... si uite asa mi s-a spus ca parca sunt alta Dana... dar nu, sunt aceeasi, poate putin mai vesela.
Vacanta acasa a fost de 26 de zile din care vreo 12 am tot fost pe drumuri. M-am bucurat enorm sa ii vad pe Elena si Catalin, pe Ana, pe Andreea si Louisa si pe toti cei cu care imi face placere sa ma intalnesc mereu. Am iesit cu Cati si am simtit ca parca timpul s-a oprit din loc si suntem undeva la facultate, asa cum ne plimbam odinioara.
Insa ce m-a fascinat enorm a fost nunta unor oameni minunati: Bogdan si Andra. Am trait cu emotie fiecare zi pana la nunta, ziua respectiva si fiecare clipa petrecuta alaturi de cei doi. Am avut grija sa fie totul okay, am iesit la petrecerea burlacitelor unde ne-am distrat teribil. Am ales o cafenea draguta (Cafea cu lapte) unde am avut un tort, o sticla de rose, niste cocktail-uri delicioase si o gramada de fun. Am ras, am impartasit idei, am tinut cate un discurs fiecare, la care sincer mi-a venit sa plang.
Andra pentru mine este cel mai deosebit om pe care l-am intalnit. Nu cred ca am auzit-o vreodata spunand ceva gresit sau facandu-ma sa ma simt incomfortabil. N-am sa uit niciodata cand intr-un moment dificil din viata mea ea ma incurja lasandu-si la o parte toate grijile personale. Si plus de asta e omul cu care rad asa numai stand de vorba. Imi da o stare de bine, ma inspira, imi da parca credinta si putere. E prietena de care fiecare are nevoie.
Si iata ca a venit si ziua cea mare! In noaptea de dinainte nu dormisem mai deloc... imi amintesc ca pe la 1 ajunsese Luminita, tot o prietena de-a Andrei aflata la un schimb de experienta in Georgia, apoi era si Ionela venita de la Londra si uite asa se facuse ceasul 3 si noi tot ne hahaiam. Dimineata am inceput-o devreme, care pe la coafor, care pe la manichiura, ba pe la machiaj, cumpara flori, aseaza-le, apoi gatitul miresei, imbracatul rochiei de zi, mersul la biserica, cununia civila, emotii, nunta religioasa, lacrimi si in cele din urma acasa pentru a imbraca rochia de seara.
A fost totul atat de repede si apoi bucuria de a o vedea pe Andra mireasa! Ce emotie sublima! Petrecerea la pensiune a fost o reusita totala! Mirii s-au comportat impecabil, Andra a stralucit in toata frumusetea sa. Daca nu as fi cunoscut-o as fi spus ca a facut pregatire de "nuntasa" inainte. A dansat toata noaptea, a fost sufletul petrecerii. Bogan a fost un zambet total, mandru la bratul sotiei sale. Pai cred si eu cu asa minunatie de fata, si asta nu pentru ca e prietena mea ci pentru ca e produsul unor oamenii minunati (d-l Sandu si d-na Carmen), doi oameni care au toata admiratia mea. De fiecare data cand merg la Bacau ma simt ca si cum as merge la familia mea. Si uite asa Nica a mea si-a schimbat si numele de familie.
Seara a fost una fermecatoare, cu mult dans, cu furatul miresei, mersul intr-un pub cu oameni veseli... reusisem sa raman si fara voce si in ciuda faptului ca nu am dormit deloc am ales sa plec acasa la Iasi imediat dupa si asta pentru ca in 3 zile urma sa revin in Colorado Springs.
Nici nu am avut timp sa ma intristez ci dimpotriva am trait fiecare moment la intesitate maxima.
Dragii mei A&B eu va iubesc tare, tare, tare si abia astept sa va vad in formula largita. Pentru mine sunteti doi prieteni dragi, doi oamenii minunati de la care am ce invata si pe care am sa-i revad mereu cu drag.
Pana acum 22 septembrie era doar ziua Anettei... si uite ca am mai adaugat un motiv de bucurie, e ziua voastra de suflet, ziua in care v-ati unit destinele si ati ales sa formati o familie. Sa dea Dumnezeu sa aveti o casnicie trainica, plina de bucurii si impliri.
Va ador!
P.S. stiu ca nu am cerut acordul publicarii pozelor insa nu m-am putut abtine! Fiecare amintire draga sufletului meu trebuie sa fie postata in cartea vietii mele! :D
