Si iubesc cadourile...

In final a sosit si Craciunul...daca pentru cei mai multi dintre noi Craciunul reprezinta un motiv de bucurie putem spune ca sunt si oamenii pentru care reprezinta un motiv de tristete, de dor... Anul acesta sunt in Italia, departe de tot ceea ce ma facea fericita odata, departe de obisnuinta mea draga...traiesc experiente noi, invat chestii interesante, oftez, tresar, zambesc si merg mai departe... luna aceasta am ascultat mai mult ca niciodata cantece de Craciun, a trebuit sa am un zambet continuu, sa-i fac pe ceilalti sa se simta bine, sa eman energie pozitiva...cateodata ma apuca melancolia insa 2009 nu a fost chiar un an fericit pentru mine si deci daca ar fi sa trag linie as spune usurata ca ma bucur ca peste putin se termina...o sa consider ca agenda e plina, ca tre sa incep una noua, cu un pas important...o noua viata...alte motive care sa ma faca sa exist...
nu stiu daca pot spune ca sunt fericita insa un lucru il stiu cu certitudine...iubesc cadourile...iubesc sa daruiesc...am pregatit cadourile pentru copii, pentru parintii lor, pentru toti cei de la munca (Dalila, Marcela, Alom, Aziz, Samir, Ulah, Fabia, Randy, Jacomo, Mario, Stefano, Stryke Freeman, Davide, Antonio M., Antonio B.,), pentru dragele mele Noemia si Sara, pentru Dani...am fost multumita ca am avut energie sa cumpar cate ceva pentru fiecare...ca de fiecare data incerc sa ma gandesc la ce i-ar placea celui de langa mine sa primeasca...mi-a placut feedback-ul lor...
una dintre familiile italiene dragi mie mi-au cerut in seara asta sa fac ceva pentru ei: sa merg si sa fac pe-a mos Craciun pentru fiul lor...m-am imbracat in hainele lui Mos Craciun si pentru 10 minute am simtit ca sunt intr-un film...a venit si m-a luat tatal lui Edoardo cu masina, m-a lasat in casuta mica de langa casa sa ma schimb si sa iau sacul cu daruri...am iesit la poarta si am sunat...ce sa zic: casa ca-n povesti si daruri nenumarate...ma pufnea rasul ca trebuia sa zic Ho..hoo...hoo fara sa rad...pana la urma mi-am jucat bine rolul...Edoardo a fost tare fericit, mi-a daruit un desen si un mic cadou pe care il pregatise mama lui pentru mine..in loc sa surprind copilul eu am fost cea surprinsa de cat de frumos putea sa arate totul de Craciun: atmosfera de vis, minunat!!! m-am simtit bine si ii dadeam cate un cadou si il puneam sa imi promita ceva in schimb...ce copil frumos...abia astept sa pun pozele si sa impartasesc cu fanii blogului meu emotia traita (ahh...stiu ca am cativa ca imi zic mereu ca uit sa scriu...insa activitatea mea ma face sa fiu realmente obosita)...
Va doresc tuturor un Craciun Fericit, sa iubiti si sa fiti iubiti si sa nu uitati ca sunteti unici!!!
***asa de tare imi lipsesc mancarurile specific romanesti...oftez dupa anumite preparate...insa totul se schimba...am invatat ca nimic nu e cum mi-as dori...am invatat ca fiecare experienta te face sa devii altfel...si acum ma trezesc ca un om poate mai matur, mai nepasator in sentimente dar mai linistit...chiar daca uneori gresesc stiu ca o fac pentru ca mai apoi sa invat din ceea ce am facut...
pentru cei care imi sunt prieteni va spun ca va iubesc tare de tot...ca mi-e dor de voi, de prietenele mele drage: de Andra, de Elena, de Ana, de Andreea, de Cati...de colegele mele de la facultate... de Ramona... de dragutza mea english princesse...Tasha...de amicii nenumarati pe care ii am...
Astazi e Sarbatoare...nu uitati sa multumiti si sa fiti recunoascatori...
Merry Christmas... Ho...Hoo...Hooo!!!

(apropo am uitat sa scriu ca ii multumesc "copilului" pentru minunatii papuci cu Bart Simpson, familiei mele americane pentru super parfumul primit si tututor celor care s-au gandit la mine de Craciun si mi-au daruit cate ceva...chiar si mesajele care m-au incantat :D)...

Babbo Natale (Mos Craciun)...

ca in fiecare an avem febra sarbatorilor de iarna...oamenii agitati si in mare graba merg sa cumpere daruri...am inceput din timp si am luat in primul rand cinci daruri pentru familia mea de suflet: Pt Christine, Maura, Andrew, Seamus si Eva...pt Dani pentru ca e ziua lui in curand, apoi am cumparat felicitari pe care urmeaza sa le expediez, ma gandesc sa cumpar cate ceva pentru cei impreuna cu care muncesc si apoi ma gandesc din ce in ce mai serios sa-mi daruiesc ceva mie, sa mi-l daruiesc pe Grigore, care a existat in visele mele de multi ani...l-am tot cautat pe internet si in sfarsit l-am gasit...yOy, yoy Grig...stiu ca intr-o zi ai sa fii al meu...
nu am sa incetez niciodata sa visez acea casa mare cu un brad urias...impodobit cum trebuie, cu multe daruri si cu o masa de Craciun frumoasa....casa este undeva acolo, urmeaza partea cea mai dificila sa o amenajez asa cum trebuie...ma bucur ca sunt o persoana economa, ca ma gandesc mereu si la ceilalti si poate mai putin la mine...sunt momente in care ma cuprinde melancolia insa latura mea sensibila s-a mai diminuat, am invatat sa abandonez lacrimile si sa incerc sa zambesc...apropo de zambet si de fericire discutand cu unul dintre amicii mei am ajuns la concluzia ca persoana ideala pe care vrem sa o avem alaturi este aceea care ne face sa radem...
daca anul trecut pe vremea asta ma bucuram de zapada si de multe multe lumini in Iasul meu drag...anul acesta imi alint privirea cu decorurile facute la Pisa, la Livorno si la Tirrenia...unde si locuiesc de altfel...sunt norocoasa ca stau in centru si ca am asa aproape de mine un brad imens si multe multe lumini...imi mai place sa vad la ferestre mosi craciuni agatati...
m-am amuzat teribil pentru ca am o prietena ce are un magazin de haine si in fata a pus un covor rosu si un mos craciun cam de 2 metri care canta si danseaza...copii erau asa fericiti si stateau si il priveau neclintiti si la un moment dat a inceput sa bata vantul si mos craciun cazuse si se rostogolea si eu radeam cu o pofta de neimaginat si ziceam ca stiu de ce nu mai ajunge la mine...
cred ca aceea a fost deziluzia copiilor si pentru mine a fost un moment vesel...
Craciunul ma face sa ma simt copil, sa imi amintesc de toate iernile in care asteptam ceva...un dar, o atentie, mai multa afectiune...ani de zile am fost obisnuita sa fiu cu familia mea, apoi cu familia de imprumut, anul acesta schimb foaia si o sa sarbatoresc prin munca: petreceri de craciun, de revelion si cam atat...insa pusculita va fi mai plina (asta o zic ironic)... insa trebuie sa mai admit ca anul ascesta nu simt mare lucru...sunt fericita ca pot darui si cam atat.

DanaSe

femeia senegaleza are o constructie particulara, un port specific, trasaturi native deosebite...in ultimii doi ani m-am imprietenit cu trei fete senegaleze de varsta apropiata cu a mea. la inceput mi-a fost mai greu sa le accept asa cum sunt pentru ca au caractere foarte puternice...sunt persoane care se apara si care nu permit sa fie insultate...daca cineva zice ceva de rau, chiar si involuntar nu scapa nepedepsit...
am incercat sa aflu cat mai multe despre cum au fost crescute, cum este in senegal si am inceput din ce in ce mai tare sa imi doresc sa merg in Dakar...de multa vreme vreau sa merg in Africa, sa vizitez Nigeria...acum am mai adaugat inca o tara...daca inainte imi propuneam sa economisesc banii pentru a achizitiona o masina acum vreau sa imi continuu calatoria...acum cat ma pot bucura de mine si de libertatea mea...sunt un om pasionat de drumetii...si mi-ar placea sa cred ca o sa merg oriunde imi propun...stiu ca sunt targeturi realizabile si ca nimic nu e imposibil...
astazi mergand in vizita la una dintre ele, la Maguette mi-am permis sa fac cateva poze cu palariile mamei sale...trebuie sa mentionez ca fetele nu mai obisnuiesc sa poarte costumele de senegaleze pentru ca in liceu au mers la Pontedera si pentru a evita privirile insistente au preferat sa adopte stilul vestimentar european...e suficient ca unii te privesc ciudat pentru ca ai alta culoare...insa aici discurcul poate fi lung si binenteles ca are la baza educatia...
eu am invatat sa am principii sanatoase, sa accept oamenii si sa incerc pe cat posibil sa fiu impartiala si sa diferentiez in functie de mentalitate, gandire, educatie si nu de culoare sau nationalitate...

deconectarea...

ni se intampla adeseori sa ne simtim anxiosi pentru ca se petrec foarte multe lucruri intr-un timp relativ scurt...pentru ca nu stim cum sa reactionam la evenimente neasteptate, pentru ca nu avem maturitatea necesara pentru a privi pozitiv intamplarile...
de ceva zile am capatat o expresie trista....astazi in ziua mea mea libera nu imi propusesem sa fac mai nimic...am vrut sa stau in casa sa citesc pentru ca oricum vremea nu este favorabila...spre seara am inceput sa imi doresc diverse lucruri asa ca mai intai am cinat cu prietenii mei romani, familia mea de suflet "Andrei", apoi am fost cu draguta mea Soube si cu amicul nostru Arian la patinoar...am stat o ora si m-am amuzat teribil...Arian nici nu a pasit bine pe pista si s-a si retras pentru ca patinoarul il inhiba deoarece a avut o experienta negativa in trecut, fracturandu-si mana...Soube era tare comica...se tinea si se temea sa nu cada...eu am prins curaj si imi imaginam ca sunt patinatoare...de fiecare data ma uit la jocurile olimpice, urmaresc cu drag patinajul artisc...si patinam si imi imaginam...si in final am cazut ca o balerina...si culmea ca erau si spectatori care binenteles radeau...si nici nu stiam cum sa ma ridic...insa am zambit si m-am bucurat ca am patinat, ca intr-un final am reusit..apoi la iesirea din patinoar erau ursuletii care puteau fi castigati daca trageai cu pusca...si binenteles ca Arian care a facut Tir a castigat...pana la urma ne-a daruit niste chestii foarte dragute, cate una la fiecare...
si dupa ora de patinat eram insetati asa ca am mers intr-un pub dragut, tot la livorno...ajunsi acolo fiecare isi dorea altceva...si am hotarat sa mergem sa o luam si pe Noemia si sa mergem la Yab la Firenze...eu imi doream de mult pentru ca fetele imi povestise ca e un club foarte ok, cu muzica hip-hop...zis si facut...ce seara frumoasa la Firenze...am pus tristetea intr-un tomberon, l-am inchis...si am zis ca-i timpul sa ma deconectez...
si e dimineata..si azi e o zi speciala pentru toti romanii...insa pentru mine e o zi importanta pentru ca e ziua lui Wade, un prieten drag mie caruia ii doresc sa fie fericit, sanatos si sa ne revedem cu drag...
Wade te pup si te imbratisez (hopefully you will understand everything what i wrote....i know that you forget the romanian language but in all this days being to Romania you will remember...Have fun my special friend!!!)...