o zi frumoasa...relaxanta

cu cat drag astept ziua de luni...un simplu mesaj m-a facut sa imi doresc sa ma trezesc la 9...si pentru programul meu e o ora destul de matinala...ca de fiecare data duminica seara obisnuiesc sa fac curatenie...sa asez lucurile asa ca am adormit pe la 5 si jumatate...oarecum obosita m-am trezit si m-am pregatit sa merg la Firenze...un oras drag mie...poate pentru unii e agitat insa mie imi place enorm: era aglomerat, plin de turistii insa temperatura a contribuit..cele 20 de grade au facut ca strazile sa fie pline...nenumarate obiective turistice, sute de magazine, de restaurante dragutze...am fost la cumparaturi, m-am alintat inainte de Paste, m-am rasfatat cum fac o data la cateva saptamani, am mancat intr-un loc tare dragutz, in aer liber...am respirat si am zambit...am scapat de zona in in care stau mai mereu si m-am deconectat...aveam nevoie pentru ca sunt zile in care tensiunea se acumuleaza si imi doresc sa evadez...
atat de tare iubesc sa am prieteni dragi, oameni cu care sa imi petrec timpul, sa vorbesc, sa am ce discuta, sa impartasim pasiuni comune...imi place la nebunie sa calatoresc, sa ies din cotidian, sa ma bucur de natura...in curand urmeaza si mini vacanta...insa una alta ma delectez cu iesirile scurte in zonele apropiate...
vremea s-a incalzit si trebuie sa incep sa ma organizez, sa fac un efort sa ma trezesc dimineata, sa studiez, sa imi fac ordine in idei si sa scriu teza. timpul parca zboara si nici nu imi vine sa cred...oricum...imi doresc sa raman un om optimist, vesel...si pe viitor sa am alaturi o persoana care sa ma fac sa rad...sa ma simt bine...
anyway...in fiecare zi mai invat cate ceva...si ma mir cateodata de cat de responsabila sunt...ma gandesc serios ca trebuie sa ma hotarasc incotro ma indrept, daca sa ma intorc in Romania sau sa mai raman aici pentru o vreme...visez la atat de multe chestii si visele incep sa prinda culoare...conturul e deja creat...si asta ma face sa zambesc...sa cred...sa sper...sa reusesc...
***(nu inceta niciodata sa-ti doresti pentru ca mai devreme sau mai tarziu visele tale vor prinde culoare!).

happy day...

vestile bune nu se lasa asteptate...acum cateva luni o prietena draga mie, Cristina imi dadea o super veste: ca e insarcinata si va avea o fetita...m-am bucurat nespus pt ea si pentru sotul ei...
astazi una dintre prietenele mele de suflet m-a facut sa plang de fericire...am locuit 5 luni impreuna cu ea in Danemarca, am fost zi de zi impreuna nedespartite, ajunsesem sa o indragesc enorm si sa o iubesc foarte tare...astazi draga mea Tasha mi-a spus ca va avea gemeni...ea si Josh, sotul ei sunt intr-al noulea cer si mie nu mi-a ramas decat sa le promit ca am sa ma intorc in Anglia sa-i revad in noua formula: 4 membri...
de-a lungul anilor m-am atasat foarte tare de prietenele mele...imi amintesc cu drag de fiecare intamplare, de tot ceea ce faceam impreuna si zic mereu ca la fiecare tin in mod diferit: Elena e prietena mea de o viata si in curand mergem intr-o mini vacanta intr-un loc de vis (prea multe detalii nu o sa zic ci o sa scriu la momentul respectiv), Caty a fost colega mea de camera timp de 4 ani...numai noi stim cum am rezistat, am fost un "cuplu" care mereu avea ceva de lamurit insa ne-am sustinut in momente dificile, ne-am bucurat impreuna, Ana este un om special, o persoana pe care pot conta, cu care pot vorbi orice fara sa am vreo retinere, Pump este un om deosebit de care imi este tare dor, de Andra nici nu mai zic...este omul cel mai onest...pe care nu ai cum sa nu-l iubesti...o singura data m-a suparat de ma durea stomacul...eram geloasa :))...insa cand revin in romania nu ezist sa ma opresc la ea...in Italia m-am atasat foate tare de Christine, prietena mea care acum e la New York...ea a fost cea care mi-a fost alaturi vara trecuta...care imi impartasea suferinta si era convinsa ca o sa depasesc...si asa a si fost...
apoi Noe si Sara, amicele mele de culoare care pt o vara erau zi de zi alaturi de mine...si mai nou Dali...care este la mia sorellina...muncim impreuna, iesim, radem...si ne sustinem reciproc...
am invatat de-a lungul anilor sa pretuiesc prietenia...si stiu ca persoana in care pot sa am incredere maxima e mama insa pe ea prefer cateodata sa o tin deoparte de suferinta mea, de boala...de orice pt ca stiu ca ar suferi mai mult decat mine...intotdeauna am preferat sa ii protejez pe cei care ii iubesc....
astazi zambesc...si nu doar pentru ca am avut o seara minunata ci pentru ca ma simt fericita...
Va pup...

si totusi zambesc...(peace&love)

nu imi place sa ma plang insa se termina o saptamana ingrozitoare si nu pentru ca ar fi fost mult de munca ci pentru ca sunt teribil de racita...si ca de fiecare data am ajuns acasa si mi-am deschis laptop-ul...mi-am citit mail-urile si am ramas surprinsa cum o draga domnisoara anonima pentru ca nu imi spune mai nimic pseudonimul utilizat imi scrie in dusmanie un comentariu pe care nu am sa-l public pentru ca blogul meu a fost creat pentru altceva...e jurnalul meu electronic, sunt amintirile mele care sunt facute publice pentru ca asa imi doresc eu. Draga mea tu poti spune ce vrei, insa nu cred ca stii ce a stat la baza alegerii mele, ma bucur ca te crezi in masura sa iti dai cu parerea...si sunt convisa ca esti printre cele care plangeau dupa usa ca terminam mai mereu prima, ca luam bursa de merit si ce-i drept fara sa fiu o tocilara; ca nu profesez la ora actuala in Romania ma priveste strict pe mine, ca se fac bani din asistenta sociala e discutabil. ceea ce eu am studiat e o pasiune de-a mea, ceea ce fac in prezent e un job pur si simplu care imi aduce o oarecare satisfactie materiala. daca imi petrec 10 ore pe zi intr-un local fii convinsa ca sunt multumita si cu siguranta sunt apreciata pentru ceea ce fac. si tin sa mentionez ca nu sunt o simpla "chelnerita". in toti acesti ani am facut diverse chestii, am fost promovata, am invatat nenumarate lucruri si nu mi-e rusine cu ceea ce fac ba din contra...sunt mandra ca fac fata pentru ca numai eu stiu cat de greu imi e uneori si cat de greu a fost candva...ma bucur in schimb ca am crescut, ca m-am maturizat si ca nu mai fac afirmatiile pe care le faci tu. sunt fericita ca mi-am putut ajuta parintii, sunt mandra ca am contribuit la construirea unei case, sunt incantata sa pot sa-mi permit sa-mi cumpar cu banii mei propria masina...si da, sunt mandra de mine.
E trist sa tot aud, sa vad, sa simt cum cineva ma critica, ma analizeaza, ma denigreaza doar asa ca sa se simta bine...insa in fond toate chestiile astea nu au cu ce sa ma afecteze pentru ca nimeni nu ma intretine, nimeni nu ma hraneste...
imi amintesc si acum cu nostalgie cum lucram pe la 15 ani la AF-ul parintilor mei sau cat de tare imi doream sa am un part-time la doar 14 ani, cum organizam excursii doar ca sa am un venit, cat de mult am muncit pt Six Flags, pt Adam's Mark sau pt Le scimmie...
cei care ma cunosc stiu ca am incercat sa obtin un post pe care mi l-am dorit enorm...un sef de catedra pe care nu l-am mai intalnisesm imi spunea zambind "sufletel esti o adevarata surpriza"...si chiar daca nu te promovez, cred in tine...postul a ramas neocupat...eu am ales sa plec, sa ma vindec pentru ca da, am suferit enorm de tare...nu mai vreau sa dramatizez deloc insa am avut momente triste....
acum e trecut...si eu imi vad in continuare de viata mea...departe de Iasul meu drag, de familie, de prietenele mele pe care le iubesc...si tie, oricare ai fi iti doresc sa te preocupi de tine, de viata ta, de ceea ce ai tu...pe mine nu ma intereseaza nimic din ce nu e al meu...
sunt bucuroasa totusi ca mai intri si mai vezi ce mai scriu asa ca o sa am convingerea ca o sa citesti ceea ce am avut de zis...
apropo...timpul liber mi-l petrec analizand cartile privind specialitatea mea insa in italiana...asa imi mai imbogatesc vocabularul in italiana...mai descopar cate ceva nou, mai fac o paralela si uite ca fac si disertatia...
mi-ar placea sa stiu cine se ascunde de fapt in spatele celor scrise...am o oarecare banuiala insa sincer eu n-am nimic cu nimeni...ii multumesc lui Dumnezeu ca ma ajuta sa rezist, sa imi tratez boala si sa reusesc in viata...
***astazi am fost fericita pentru ca am primit cei mai "dragi prieteni "pe care va las sa ii vedeti in fotografiile facute.
si...nu sunt eu o mare credincioasa, nu fac tam-tam insa e postul Pastelui, e timpul sa alungati raul din voi, sa fiti optimisti si sa va concentrati asupra a ceea ce cu adevarat va vizeaza...
era un proverb insa nu mai are rost sa-l mentionez...
peace&love

8 martie...ziua Mamei...

inca de cand eram mica am pretuit ziua aceasta. o percep ca fiind ziua mamei si imi amintesc ca eram in scoala primara si ca faceam diverse desene, apoi cumparam zambile si mergeam bucuoasa acasa ca sa ii pot da mamei un dar. Astazi m-am trezit si aveam messenger-ul deschis cu fel de fel de mesaje: un 8 martie minunat , la multi ani "femeie", mesaj care m-a facut sa rad, apoi am primit un buchet de mimoze si am fost placut surprinsa. eram adormita si imbracata in pijamale si am iesit din casa sa primesc buchetul (iti multumesc copilule). agitatie maxima, petrecere la noi la restaurant, zi libera pentru mine si invitatia la cina. abia astept sa ies cu Dalila, amica mea draga italianca, sa luam masa impreuna si apoi sa iesim in club si chiar daca sunt obosita pentru ca de regula asa e dupa weekend simt nevoia sa ies, sa ma anim. zilele astea m-a cam apucat panica pentru ca incep sa ma gandesc foarte bine unde vreau sa ma inscriu pentru a face scoala doctorala si cred ca cea mai buna optiune e bucurestiul. am emotii mari si ma simt ca Goe care pleaca in calatorie, int-o lume necunoscuta, agitata, intr-un loc unde o iau iarasi de la zero, unde trebuie sa gasesc o locuinta, un loc de munca si unde sunt singura. insa nu mi s-a intamplat niciodata pana acum sa merg undeva si sa nu ma imprietenesc si sunt convinsa ca daca e sa raman acolo o sa-mi gasesc locul. apoi ma gandesc si la alternativa pentru ca locurile sunt limitate, eu cred in mine insa stiu ca sunt persoane pregatite, cu mai multa experienta. imi doresc sa continuu acum cat mai am aceasta dorinta debordanta. ma simt energica si parca as putea sa fac orice. am zile in care sunt extrem de optimista, de pozitiva, cand imi place sa cred ca sunt o norocoasa, ca undeva este o stea a mea care sclipeste doar pentru mine... astazi am de gand sa ma fac frumoasa, sa ies imbracata ca o bambolina, sa ma simt bine....treptat, treptat cresc si devin femeie chiar daca eu inca ma simt copil si cateodata asa si vreau sa raman, intr-o lume a inocentei si a lipsei responsabilitatilor majore. insa astazi iti dedic tie draga mea mama ziua de 8 Martie, iti multumesc ca m-ai ajutat sa cresc, sa fiu cine sunt astazi, iti multumesc ca m-ai invatat sa fiu un om respectuos si cu bun simt si chiar daca nu stiu sa zic mereu sau nu am cele mai potrivite cuvinte te iubesc enorm. si stiu ca e comic insa seman perfect cu tine, am schimbat culoarea, mi-am facut breton si toti cei care o cunosc pe mama imi zic ca sunt copia ei din tinerete.
la multi ani si matuselor mele, prietenelor mele dragi (elenei, andrei, anei, andreei, lu' caty), amicelor, colegelor de la facultate, profesoarelor mele care sunt niste persoane deosebita, sefei mele, cele mai dragi bucatarese si anume Tatianei...
un 8 martie fericit tuturor...