luna mai mi-a adus momente care m-au determinat sa ma alimentez cu energie pozitiva...daca pe 1 mai eram emotionata de noul program si noua "profesie" acum trec in cealalta extrema, a obisnuintei cotidiene...zilnic se intampla cate ceva care ma face sa rad, sa ma bucur la maxim de situatii...spre exemplu ceea ce m-a determinat sa rad astazi cu o pofta uriasa a fost sa-l aud pe seful meu A. vorbind in engleza. el nu cunoaste decat cateva cuvinte insa este convins ca le pronunta chiar ff bine. astazi a intrat un american care a zis Buna dimineata asa cum o face Brad Pitt in italiana si a intrebat diverse chestii...se uitau unul la altul si chiar daca nu il intelegea intuia cam ce ar putea sa vrea si el ii raspundea scurt si la obiect...asa ca la un moment dat pronuntand gresit cateva cuvinte a iesit cu totul altceva...americanul se uita mirat, eu radeam ca o zuza si sefu' imi cerea sa il invat cate ceva...
apoi intrase un om de vreo 70 de ani care semana foarte bine cu Enstein. cand l-am vazut parca mi se luminase chipul si m-a dus cu gandul Muzeul de ceara din Olanda unde am putut sa-l "vad" pe Enstien"...nu mi-a trebuit mult sa scriu pe o foaie Enstein si sa-i arat Carlei (directorul executiv), care oricum gandea la fel....insa ea s-a putut intoarce sa rada in timp ce eu ma uitam la client si el la mine si parca nu intelegea ce am...
ma amuz cu lucruri marunte, incerc sa gasesc bucurii mici care sa-mi produca starea de bine...e putin ciudat sa muncesc 7 din sapte, ca imi fac o norma intreaga din 2 part time-uri insa in fond e o alegere pe care am luat-o cu ceva timp in urma si pe care trebuie sa o duc la bun sfarsit.
ma simt putin aeriana insa sunt ok dat fiind faptul ca am putut sa aleg, sa ma gandesc daca nu gresesc...astazi sper doar sa nu imi para rau insa am sa merg pe principiul: nu am nimic de pierdut...viata are un curs firesc...
zilele trecute, mai exact marti Soube mi-a cerut sa o insotesc la prezentarea lucrarii finale a logodnicului sau, Biaggio. el a terminat drept international. m-am prezentat intr-o aula spatioasa unde era o comisie din 6 membri, un pupitru la care statea cel ce urma sa sustina teza si in sala puteau fi prezenti sustinatori ai acestuia printre care: familia sa, iubita, prietenii apropiati si cativa dintre colegi. Maximul de puncte este 110 e lodie insa el a obtinut 108. a fost multumit dat fiind faptul ca el pornea din 100, asa fiindu-i evaluata lucrarea de catre coordonatorul sau. si mai apoi mama acestuia era toata un zambet, tatal pregatise o sampanie, plus sedinta foto de dupa...am plecat de la universitate intr-un pub unde am baut cate un aperitiv mergand mai apoi la cina intr-o zona frumoasa de la Pisa...seara a fost minunata, familia siciliana mi-a creat o impresie placuta, prietenii sai erau toti un zambet (asta pt ca se incadrau in categoria rasta man)...un moment special si pentru Soube pentru ca in discursul sau i-a multumit pt sustinerea si iubirea daruita in tot acest timp...
eu sunt fericita sa am prieteni deosebiti asa ca ei doi si imi doresc ca urmatorul eveniment la care ma vor invita sa fie nunta lor...pana una alta ei vor pleca intr-o vacanta de lux unde vor putea sa stea cu burtile la soareeee...ahaha...
si apoi am mai primit o veste minunata de la niste oameni dragi sufletului meu. e frumos cand lansezi o propunere si la capatul celalat e imbratisata cu placere. nu imi ramane decat sa am putina rabdare...
apoi intrase un om de vreo 70 de ani care semana foarte bine cu Enstein. cand l-am vazut parca mi se luminase chipul si m-a dus cu gandul Muzeul de ceara din Olanda unde am putut sa-l "vad" pe Enstien"...nu mi-a trebuit mult sa scriu pe o foaie Enstein si sa-i arat Carlei (directorul executiv), care oricum gandea la fel....insa ea s-a putut intoarce sa rada in timp ce eu ma uitam la client si el la mine si parca nu intelegea ce am...
ma amuz cu lucruri marunte, incerc sa gasesc bucurii mici care sa-mi produca starea de bine...e putin ciudat sa muncesc 7 din sapte, ca imi fac o norma intreaga din 2 part time-uri insa in fond e o alegere pe care am luat-o cu ceva timp in urma si pe care trebuie sa o duc la bun sfarsit.
ma simt putin aeriana insa sunt ok dat fiind faptul ca am putut sa aleg, sa ma gandesc daca nu gresesc...astazi sper doar sa nu imi para rau insa am sa merg pe principiul: nu am nimic de pierdut...viata are un curs firesc...
zilele trecute, mai exact marti Soube mi-a cerut sa o insotesc la prezentarea lucrarii finale a logodnicului sau, Biaggio. el a terminat drept international. m-am prezentat intr-o aula spatioasa unde era o comisie din 6 membri, un pupitru la care statea cel ce urma sa sustina teza si in sala puteau fi prezenti sustinatori ai acestuia printre care: familia sa, iubita, prietenii apropiati si cativa dintre colegi. Maximul de puncte este 110 e lodie insa el a obtinut 108. a fost multumit dat fiind faptul ca el pornea din 100, asa fiindu-i evaluata lucrarea de catre coordonatorul sau. si mai apoi mama acestuia era toata un zambet, tatal pregatise o sampanie, plus sedinta foto de dupa...am plecat de la universitate intr-un pub unde am baut cate un aperitiv mergand mai apoi la cina intr-o zona frumoasa de la Pisa...seara a fost minunata, familia siciliana mi-a creat o impresie placuta, prietenii sai erau toti un zambet (asta pt ca se incadrau in categoria rasta man)...un moment special si pentru Soube pentru ca in discursul sau i-a multumit pt sustinerea si iubirea daruita in tot acest timp...
eu sunt fericita sa am prieteni deosebiti asa ca ei doi si imi doresc ca urmatorul eveniment la care ma vor invita sa fie nunta lor...pana una alta ei vor pleca intr-o vacanta de lux unde vor putea sa stea cu burtile la soareeee...ahaha...
si apoi am mai primit o veste minunata de la niste oameni dragi sufletului meu. e frumos cand lansezi o propunere si la capatul celalat e imbratisata cu placere. nu imi ramane decat sa am putina rabdare...
