vacanta la praga!!!

dupa ce m-am intors de la pisa la constanta am hotarat sa mergem la costinesti!!! si cine mai era la mare pe 14 septembrie!!! nimeni! doar eu cu bu bi...insostiti de un frig ce ne trimitea acasa...insa am plecat sa ne indeplinim un vis...sa vedem fc vasluiul cum joaca in europa...si anume in cehia, la praga...ne-am indreptat spre bucuresti si apoi a inceput excursia...peisaj frumos, oameni saraci...femei in pragul disperarii...asta am vazut pana la iesirea din tara...si am sa argumentez ceea ce zic...sate mici si intunecate....chioscuri cu lumina obscura...lume imbracata saracacios...si femei care se vindeau pe 5 sau 10 lei...ce trist...incercand sa cautam o pensiune la care sa ramanem peste noapte am observat in parcarea din fata cum un "domn" apela la serviciile unei "doamne"...si mare mi-a fost mirarea cand am auzit care sunt tarifele practicate...si plus de astea cum amicul sau sotul dansei statea si supraveghea ca tranzactia sa se desfasoare in conditii optime...ce gust amar mi-a lasat!!! ce tara!!! sa fii nevoita sa te vinzi...sa te vinzi ca si cum ai fi o marfa si nu o fiinta umana...sa faci ceva care mie una nu imi pare moral dar care pentru multe sau multi este un mod de viata...o modalitate prin care oamenii isi castiga existenta...am preferat sa mergem sa dormim in alta parte pentru ca locul acela ma inhiba...ma intrista...apoi am continuat traseul prin budapesta...am ocolit Austria...am ajuns la bratislava...apoi la Brno si in cele din urma praga...frumoasa Praga!!! ce oras rafinat...oameni bine imbracati...civilizati si rafinati...ce viata! strazi pavate...semafoare sonorizate...nu am observat cersetori...in schimb m-a impresionat frumusetea si maiestria orasului...insa ma simteam altfel decat ceilalti si mereu ma intrebam d ce nu suntem la fel? sau ce ne face sa fim diferiti!!! timpul a trecut si ora meciului a sosit!!! cu pasi grabiti ne-am indreptat spre stadionul Slavia Praga...ce stadion grandios...asa impunator cu hotel de 4 stele...la vaslui nu doar ca nu are nici macar o camera in care sa poti caza pe cineva dar e si mic...si neacoperit...insa avem nocturna!!! macar atat...si cum spuneam...culorile echipei sunt alb rosu...si ce mascota uriasa era in vitrina magazinului clubului...si la vaslui avem o toneta...o micuta rulota galben verde...daca pentru vasluieni totul a fost magnific ma intreb care va fi reactia cehilor??? oarasul vaslui este pe departe un oras european...
imi doresc tare tare ca pe 2 octombrie sa inscrie formatia vasluiana...cred ca ar fi cel mai frumos cadou de ziua mea!!! sa imi fac un nou itinerariu...sa ma pregatesc de o noua plecare!!! asa ca o sa rog pentru un gol...unul singur ca sa fie 1-0...cred ca as fi cel mai fericit suporter!!!...to be continued...

la multi ani mamico!!!

anul acesta mama a facut 51 de ani!!! nu pot decat sa imi doresc sa fie sanatoasa ca restul vine de la sine...si pentru ca darurile pentru mama sau cam risipit mi-am dorit sa ii dau ceva simbol, care sa ii aduca mereu aminte. si uite asa cu ajutorul unui amic am realizat un mini poster...

como, milano, ultimele zile in italia...

in sfarsit stagiunea s-a terminat...mi-am propus ca pentru 2 zile sa merg sa-mi reincarc bateriile...asa ca m-am hotarat sa pornesc la drum...si unde in alta parte decat la draguta mea prietena milaneza...ce incantata am fost...mai intai am asteptat-o sa iasa de la munca, apoi am "hoinarit" pana in miez de noapte in frumoasa capitala a modei: milano...am luat cina, am vorbit, am ras...apoi am mers acasa la ele...dar nici ca nu aveam somn...ne-am amuzat si fara sa vrem s-a facut 5 dimineata...apoi a doua zi am mers la vulcano ca sa luam micul dejun si apoi ne-am indreptat spre como...ce minunat!!! pranz la malul lacului...soare...zambet...liniste...intr-un cuvant: vacanta!!! cred ca in toata bucuria pe care o simteam ma intrista faptul ca e ultima noastra zi...si ma gandeam asa in sinea mea ce dor imi va fi...si asa si e...ma intorc la iasi...insa o particica din sufletul meu ramane si ofteaza dupa lenutza... sunt emotionata si fericita pentru ea...stiu ca visele devin realitate...si stiu ca mitzi intr-o zi o sa fie faimoasa!!!! si s-a terminat si ziua de marti...si a avut loc si momentul de despartire...si m-a apucat un plans de copil...o tristete care ma coplesea...pt ca trebuia sa plec...lumea copilarie e departe insa prietena copilariei mele va fi mereu aproape...cred ca e singura persoana care ma inveseleste fara a face nimic deosebit....am ras...am zambit...am avut timp bun impreuna... ce pot sa zic: o sa imi fie dor de tine, dor de noi... si o sa astept cu nerabdare sa vii a c a s a...

dorindu-mi mereu sa fie mai bine...

de ce oamenii au dorinte? oare de ce? intrebare cu un raspuns relativ facil...am auzit zilele astea un individ care spunea ca isi doreste o punga plina cu optimism, cu incredere, cu voie buna...stau si ma gandesc cat de importante sunt lucrurile care nu se pot cumpara, care tin de cei ce formeaza grupul nostru, comunitatea in care traim...cat de semnificative sunt respectul, amicitia, loialitatea...si cat de des oamenii gresesc...cat de des dau cu piciorul unor sanse uriase...unor oameni dragi...si oare din ce cauza?...din pur si simpla imaturitate specifica unora, prostia caracteristica altora...
insa trebuie sa aspiram, sa ne dorim...sa gandiv pozitiv, apreciativ...sa fim mereu increzatori in noi si in schimbare...