activitatea de duminica :D

duminica trecuta vantul batea cu putere, acum doua duminici am preferat sa nu merg crezand ca e o activitate care nu mi se potriveste...astazi, probabil pentru ca merge si Linda, sotia amicului nostru Bass m-am simtit si mai motivata sa particip. Si uite ca intru in actiune...merg si semnez sa inchiriez o arma, imi procur 2 cutii cu gloante, imi iau castile si ochelarii de protectie si ies pe campul de atac...fiecare isi asteapta randul numai ca eu eram singura care avea nevoie de prezentarea instructiunilor...
Prima data cand m-am vazut cu pusca in mana si primul oftat: "Vai, e prea grea pentru mine...mi s-a spus cum sa o tin, pe ce sa apas, cum sa pun cartusele si sa spun ce prefer: Low, high sau Double...si de fiecare data cand sunt gata sa anunt....full - low, full-high...
Dupa primele focuri am zis ca renunt....am simtit o durere in umar....si in maini in general si imi statea pe limba sa zic - asta nu e de mine....insa mi-am spus...trebuie sa continui Dana si asa am si facut...pana sa nimerec primul disc eram descurajata apoi dorinta crestea si tineam sa tot exersez...s-a intamplat sa reusesc de mai multe ori la rand si asta ma facea sa fiu vesela si dornica de progres....Arma nu mi se mai parea greoaie ci dimpotriva...am ales sa trag si cu o arma mai mare si sincera sa fiu abia astept duminica ce urmeaza sa pot repeta ce am invatat.
Nu-mi vine sa cred cate activitati necunoscute pana acum ma atrag.

Wichita Mountains Wildlife Refuge

ce poti sa faci in weekend in Lawton? un oras care iti pare la prima vedere atat de gol...si binenteles daca suferi de o lipsa acuta de informare ai tendinta sa zici: Vai, dar ce plictisitor e...
Faptul ca zilele trecute am ales sa-mi schimb culoarea parului a contribuit putin la vizitarea noului meu obiectiv turistic. La cea de-a doua sedinta la hair dresser, Diamond mi-a vorbit despre Refuge, un loc minunat din punctul ei de vedere...
Numai ce cautam pe internet, copiem adresa, o punem pe Tom-Tom si dam fuga acolo sambata dupa pranz...si mare mi-a fost mirarea cand am vazut muntii alcatuiti din roci, raurile line, vegetatia salbatica, animalele naturii, strazile amenajate special pentru creearea senzatiei de salbaticie, pistele pentru biciclisti si locurile speciale pentru picnic...
Ziua de sambata a fost partial minunata pana cand a inceput o discutie, parca interminabila si eu pusa in situatia de a face o alegere nici pe departe usora...
Stiu ca sunt o norocoasa, stiu ca n-am voie sa ma plang chiar daca in ultimii ani s-au tot intamplat diverse chestii insa cateodata parca nu mai am puterea de a fi rabdatoare....poate e doar un moment pe care trebuie sa-l analizez...sau poate trebuie sa renunt usor. Ce bine ar fi sa nu regret deciziile pe care le iau...Pe cat de usor, pe atat de greu...
Insa stiu doar ca trebuie sa ma concentrez la examenul ce urmeaza...sa imi focalizez atentia pe ceea ce este prioritar.
Eu una recomand cu caldura locul pe care tocmai l-am vizitat, rocile, misterul naturii si frumusetea ambientului. Dragilor...fiecare particica din natura ma face sa ma simt fericita, imi da posibilitatea sa imi doresc sa continuu calatoria mea in lumea larga.

Dallas, Texas

Nu-mi amintesc cu certitudine perioada in care vizionam serialul Dallas insa oricum presupun ca era prin '95-'96. Imi placea muzica de pe fundal, ma fascinau personajele, imi placea actiunea aceea banala si faptul ca eram mereu in fata televizorului de fiecare data cand era difuzat la. Pentru mine povestea aceea era ca o lectura pentru ca asa am invatat sa citesc repede si totodata sa inteleg engleza. Stiu ca nu este tocmai ok ca un copil sa stea sa vizioneze diverse programe insa de data asta treaca, mearga. Ani de zile m-am intrebat cum o fi dom'le Dallas-ul asta? De ce este asa faimos? Tin sa precizez ca Texas este al doilea stat din SUA, cu o infrastructura foarte bine dezvoltata, cu cladiri care te fascineaza pur si simplu. Pot spune ca mi-a placut mai mult decat NYC...si asta pentru ca imi pare mult mai curat in ciudata faptului ca este foarte populat. In afara turului pe care l-am facut, am dat fuguta si pana la mall, un mall de zece ori mai mare decat cel de la Iasi...nici nu stiam in ce magazin sa intru pentru ca pe de o parte erau brand-uri cunoscute, pe de cealalta parte erau brand-uri pe care le vedeam prin reviste sau reclame... Prima seara mi-am incheiat-o la un restaurant specific unde am mancat o salata delicioasa cu carne si alte legume, unde am avut ocazia sa ma rasfat cu un cheesecake extraordinar de bun si de unde am plecat cu o durere de spate pentru ca mancasem prea mult si ma simteam obosita... Drumul pana la hotel a fost lent si asta datorita traficului... A doua zi m-am trezit fericita stiind ca o sa merg la faimoasa ferma South-fork Ranch undeva in afara Dallas-ului... Emotiile cresteau in intensitate si gandul ca o sa merg acolo ma facea sa zambesc si mai mult....Pana la un anumit punct nu vazusem niciun indicator nimic si culmea era ca nici Chris nu stia mare lucru despre faimosul serial care a fost difuzat in 60 de limbi in peste 90 de tari. Ajunsi la ferma am platit biletul de intrare care includea muzeul, magazinele, casa si ferma propriu-zisa. M-am indragostit pur si simplu de ferma, de verde, de aer curat, de ponei, de masina lui J.R, pe piscina din spatele casei, de camerele lor, de sala de mese, de fiecare coltisor atat de curat si expresiv. Mi-a palcut teribil sa fac turul fermei si sa aud genericul serialului. M-am nimerit sa vizitez cu o zi inaintea reluarii filmarilor pentru cel de-al 13-lea sezon...Acum, sincera sa fiu nu m-ai am acelasi interes sa vizionez insa ma bucur ca am putut sa trec in revista "o alta particica din paradis" asa cum place mie sa spun. Cand se intampla sa fiu in vizita undeva mi se pare ca timpul se scurge atat de repede, ca parca mi-as dori sa lungesc orele si sa ma pot bucura de detalii. Insa n-am cum sa ma plang ci pot fi doar recunoscatoare si multumita.

Toefl

Si pentru ca nu renunt usor la ce imi doresc am ales sa ma inscriu la o scoala doctorala in US. Procedura nu este deloc complicata insa trebuie sa recunosc ca eu una mai intampin dificultati pe ici pe colo. Una dintre cerinte este testul Toefl. Mi-am facut programarea online la cea mai apropiata universitate si asta a fost in Wichita Falls (statul Texas). Examenul l-am sustinut vineri, 13 ianuarie si trebuie sa afirm ca am fost partial pe dinafara. Imi procurasem anterior un manual Toefl (Test of English as a Foreign Language) editie veche, nu ma documentasem cum trebuie, cel putin in ce consta testul.
Stiam ca o sa dureze 4 ore si 30 de minute insa mi s-a parut aberant sa nu primesc nicio alta informatie. Am mers intr-o sala, am luat loc la calculator, am urmat procedura de sign-in si am inceput. Testul Toefl este structurat pe 4 etape: Reading, Listening, Speaking and Writing si am avut surpriza de a obtine punctaj maxim la ultimele si un punctaj destul de slab la prima proba. Sincera sa fiu am pierdut timpul la primul text crezand ca trebuie sa-l citesc in intregime si sa-mi iau notite insa m-am inselat amarnic....trebuia pur si simplu sa apas Continue si pe jumatate de ecran aveam textul si pe cealalta jumatate intrebarile insa in mintea mea credeam ca odata ce trec de pagina principala nu ma mai pot intoarce....Am pierdut timp pretios pentru ca in primele 60 de minute am avut 3 texte, cu cate 14 intrebari fiecare....ma cam luasera emotiile. aerul conditionat imi batea in "freza" si asta ma determina sa renunt....Insa m-am mobilizat si am incercat sa-mi pastrez calmul...cert e ca nimeni nu mi-a zis absolut nimic si asta m-a cam tensionat. In sfarsit am inteles ca procurarea initiala a materialelor este necesara pentru ca oricat ai presupune tu ca intelegi nu este chiar asa. De regula cand sunt bine pregatita am emotii constructive insa de data asta am oftat din greu.
A trecut si testul acesta si urmeaza Confruntarea (partea a doua) - Testul GRE. Acolo chiar am nevoie de inspiratie si Noroc pentru ca o mare parte se axeaza pe Matematica - inamicul numarul 1 al Danei...

Flying back to Oklahoma

1 ianuarie - o zi foarte scurta si asta pentru ca m-am trezit tarziu, am impachetat cele 3 valize si in felul asta ne-am pregatit de plecare. datorita zborului matinal am fost nevoiti sa ne trezim la 3 a.m., sa mergem cu masina o ora pana la aeroport. Am ajuns cu cinci minute de inchiderea check-in-ului si eram panicata rau. Am fost norocosi insa apoi a urmat o coada infernala la controlul de rigoare. Am ajuns exact in momentul imbarcarii si zborul din Connecticut catre Texas a fost destul de lung. Nu puteam sa dorm in ciuda faptului ca eram destul de obosita insa trebuie sa recunosc ca mormaiam de foame...Cand am facut escala in Dallas am avut parte de un mic - dejun copios care mi-a redat buna dispozitie si zambetul. Au urmat 3 ore de asteptare dupa care a urmat imbarcarea pentru zborul catre Lawton (Oklahoma). Avionul a prezentat o defectiune si asta a intarziat decolarea. Insa totul s-a terminat cu bine si asa imi incep innumaratoarea inversa pentru cele doua luni in Oklahoma.

seara de Revelion in US

in ultimii ani am tot umblat prin diferite locuri si sfarsitul anului 2011 m-a prins in US...cum era si normal nu puteam sa stam in casa asa ca am ales sa mergem intr-un loc relativ faimos din Connecticut si anume "MGM Grand at Foxwoods". Pana sa ajungem la locatia cu pricina ne-a luat ceva vreme pentru ca a trebuit sa vizitam niste persoane...
Pentru seara de revelion am ales o tinuta simpla, neagra - o "little black dress" care poate fi considerata un "Must" in colectia fiecarei fete, foarte confortabila numai ca am avut inspiratia de a-mi pune niste cizme lungi care nu sunt tocmai caracteristice mie...insa nu m-am putut lamenta de gradul de confortabilitate.
Ajunsa la Casino am ramas surprinsa cum destul de devreme vedeam tot mai multe domnisoare ametite, cu pantofii in mana, ca deh...tocurile sunt incomode cand esti "high"...
Am mers in interiorul casino-ului cam 30 de minute si asta pentru ca sunt foarte multe locuri (pub-uri, club-uri, cafenele, sali de joc, magazine). Ajunsi in sfarsit la locatia unde facusem rezervarea ma confrunt cu o mica problema - id-ul romanesc (permisul de conducere) prezenta nu stiu ce suspiciuni...ceea ce m-a deranjat a fost perioada de control insa la vederea id-ul celui de langa mine nu mi-a mai zis nimeni nimic ba mai mult: si-au prezentat scuzele pentru ca ne-au retinut la intrare...
Cum era si firesc am zambit si am pasit mai departe...Noroc de rezervare ca altfel stateam la rand...am petrecut acolo vreo 3 ore...am baut niste sampanie la miez de noapte, am ras, am dansat si apoi pe undeva de la 3 ne-am indreptate spre casa pentru ca oricum aveam ceva de condus...
M-am bucurat teribil ca nu imi cumpararesem o rochie aurie care imi placuse teribil deoarece am vazut cel putin zece persoane ce o purtau...
Am observat stilul americanilor de a distra sau mai bine zis de a se imbata pana la a nu mai putea merge...fiecare priveste distractia dintr-un punct de vedere propriu...cert e ca viciile astea mie nu-mi fac placere de nicio culoare si prefer sa raman cu picioarele pe pamant.
Si uite asa am pasit si in 2012, un an de la care astept putina ingaduinta, un gram de noroc si mai multa vointa...