duminică, 1 martie 2015

Un vis devenit realitate




Chiar daca nu te-am intalnit niciodata, te-am iubit mereu. Ai fost mereu un vis ascuns, o dorinta arzatoare, un miracol care avea sa ma inveseleasca si sa-mi creeze un comfort emotional urias. Ma gandesc mereu la tine, la cum o sa fii, la cum o sa am grija de tine, la cate am sa-ti ofer si la cate o sa vorbim. Esti in formare, esti asa micut insa stiu ca si tu esti nerebdator sa ne intalnesti.
Ma gandesc la cate se vor schimba, la cum o sa-mi luminezi viata, gandurile, la cata energie si dorinta o sa-mi transmiti. Abia astept sa stiu daca o sa fie o minie Dana sau un minie Christopher. Sincer, nu am preferinte. Tot ce imi doresc e sa fii un copil sanatos si vesel. Inca nu pot sa cred ca esti particica din mica, ca te am cu mine in fiecare minut, in fiecare clipa, in fiecare zi si noapte. Ma gandesc ca sunt mancaruri care nu-ti plac si sincer incerc sa le evit. Stiu ca o sa-ti placa teribil sa mananci pepene, struguri, ca o sa mananci cu pofta cirese si ca  o sa fii un luptator / luptatoare pentru ca inca de la prima noastra intalnire bateai din picioare.
Prima noastra intalnire a fost pe 9 februarie la 8:20. Stateam acolo cu emotie si ma uitam la tine si tu ne faceai din mana.  Si da esti al nostru, esti minunea noastra, esti tot ce mi-am dorit sa simt ca sunt cu adevarat un om binecuvantat.
N-ai idee cat de mult astept urmatoarea noastra intalnire. Atunci foarte probabil o sa aflu daca esti fetita sau daca esti baiat. Ce emotionant!!! O sa ne gandim la cum sa te numim chiar daca aproape in fiecare zi avem discutii referitoare la numele tau.
Iti multumesc ca ne-ai ales pe noi si ca te-ai gandit sa ne faci sa simtim emotiile unui nou inceput.
Te iubesc tare de tot baby Lemire si abia astept sa te strang in brate sis a iesim la plimbare.

Pe curand,