Jurnalismul si Asistenta Sociala in Romania

Ma uitam zilele trecute cu mama la o emisiune. Am vazut-o ca urmareste cu asa interes si oricum imi face placere sa ne uitam la televizor impreuna cand mai prindem cate o ora a noastra. Si ce sa vad: Acces Direct are o emisiune prezentata / moderata de Simona G. Cazul prezentat viza o familie cu 2 copii si o mama soacra. Nu am prins exact firul evenimentelor insa emisiunea cu pricina a luat la cunostinta de existenta familiei acestea necajite si a hotarat sa le faca situatia publica. 

Familia alcatuita din mama care se pare ca are niste probleme mentale, doi copii sub trei ani, un tata alcoolic care munceste pe 1000 de lei si o mama soacra care trage la masea cat de des poate ca din cele afirmate chiar de dansa "bea si ea ca tot omul".

"Casuta lor" era de o saracie lucie, casa la tara facuta din chirpici, extrem de murdara cu excremente de soareci peste tot. De apreciat e faptul ca aveau un patut pentru copilul cel mic, niste paturele si hainute pentru copii. Starea lor era jalnica insa din punctul meu de vedere este un punct forte pentru ca existau si trebuiau sa fie curatate.

Apoi echipa emisiunii, o invitata speciala si alti patru cetateni care s-au oferit sa le faca curatenie s-au deplasat la fata locului. 

Pentru ca nu am urmarit in totalitate nu stiu sa zic cine era doamna / invitata speciala. Dansa aducea multe critici dese gen: Cum stati asa? Uite aveti Sticle de bautura! Du-te si adu o caramida (femeia intr-adevar s-a intors cu o matura insa mentionez ca mama are probleme psihice. 

Apoi cei patru oameni cu suflet mare au facut curat, au dat cu var, s-au minunat si ei insa fara sa jigneasca pe nimeni.

In Platoul emisiunii a inceput "balacareala". Intra tatal, imbracat cat de bine se poate, cu caciula cu tot si prezentatoarea ii spune: dati-va geaca jos ca aici nu e frig ca la dumneavoastra acasa!! 

Draga doamna, viitoare mama, eu inteleg ca poate aveti dreptate, poate omul asta greseste insa nu va puteti permite sa tratati omul in felul asta. Unde este respectul, unde este demnitatea pe care trebuie sa o aratati?

In urma prezentarii cazului, Protectia copilului a dispus luarea copiilor si plasarea lor. Si uite cum au venit oamenii astia cu o solutie minunata.

Dumnevoastra vreti sa imi ziceti ca oameni astia batuti de soarta merita sa fie chinuiti si mai mult? Cum i-ati ajutat? Cum Doamne iarta-ma se raporteaza cazurile in Romania? 

Copiii astia sunt convinsa ca erau pe o lista la primarie pentru lapte praf, ca erau inscrisi la un medic de familie, ca foarte probabil trebuiau vaccinati. Cum de nu s-a sesizat nimeni? Cum de asistentul social nu a facut nicio vizita la o familie cu o casa darapanata si fara caldura? 

Cum ajutam noi familiile? Considerati ca accentuarea punctelor slabe duce la solutionarea unui caz? 

Apoi tot dumnevoastra, in calitate de moderatoarea i-ati spus tatalui ceva de genul: aveti probleme cu alcoolul, promiteti sa va lasati de baut, promiteti sa va abtineti? Pai alcoolismul asta e o boala, doamna. Credeti ca daca oamenii s-ar putea controla ar mai bea pana sa uite de ei, credeti ca toate serviciile de recuperare pentru alcoolici sunt chiar degeaba!?

Am vazut echipa emisiunii mergand acolo insa n-am vazut sa fi adus o paturica, un scutec, o jucarie, in afara de cateva lucrusoare aduse de cetatenii veniti sa ajute.

Daca intr-adevar vreti sa ajutati familiile sarace incercati sa adunati paturi, haine, produse igienice, pampersi, nu zic, da, mediatizati cazurile insa nu faceti oamenii mai prosti si mai saraci decat sunt ei.

Omul indiferent de cum e trebuie tratat cu respect si cu demnitatea. Asta e etica noastra, a asistentilor sociali si asta ar trebui sa fie si a dumnevoastra.

Nu stiu care e solutionarea cazului, eu sincer m-am uitat la una, cel mult doua emisiuni prezentate de dumnevoastra si sincer modul de abordare al invitatilor proveniti din mediile sarace ma depaseste.

Inteleg adaptarea limbajului insa nu mi se pare normal sa punctam tot ce e negativ intr-un om. Intr-un proces de ajutor nu dam randament daca ne credem superiori. Singurul care e expert in solutionarea cazului propiu e insusi clientul. Insa el trebuie ajutat, stimulat ca sa inteleaga unde se afla.

Tot ce imi doresc e sa stiu ca acei copii amarati dorm in caldura si nu pe prispa, nu intr-o casa fara o soba functionala.

Din pacate sistemul de foster care din Romania pare mai mult o afacere. Copiii au nevoie de protectie si de dragoste nu de traume multiple. Inainte de a lua un copil din mediul sau trebuie sa ne asiguram ca nu il traumatizam si mai tare.

Din experienta mea ca asistent social in State nu mi-as fi permis niciodata sa solicit plasarea unui copil din cauza unei case murdare fara ca inainte sa incerc sa solutionez problema.

In orice mediu cu probleme, orice familie care are probleme sociale este vizitata si apoi ulterior se foloseste un instrument pt determinarea gradului de siguranta si de risk. Apoi in cazul in care copilul este in pericol iminent se solicita inlaturarea copilului insa numai pe baza unui ordin judecatoresc.

Din pacate nu mai cunosc procedura in Romania insa nu cred ca mediatizarea copiilor este normala. 

Am ramas cu un gust amar pentru ca m-am gandit la ce mod brutal de interventie puteti avea. Oamenii trebuie sa fie educati, sprijiniti, ajutati, oamenii au nevoie de indrumare, de consiliere, oamenii nu au nevoie sa se simta mai rau decat se simt deja.

Imi astern gandurile in speranta ca intr-o zi o sa am energia si dorinta sa pot sa ma intorc acasa, unde o sa pot contribui la imbunatatirea unui sistem care nu prea functioneaza. Indiferent de volumul de munca al unui asistent social, daca ai instrumentele necesare, daca oamenii satului (aici ma raportez la sat ca acolo se intampla povestea) ar avea unde sa sune, sa reclame, sa sesize autoritatile pentru ca sunt copiii in pericol, daca cei care trebuie sa protejeze ar actiona preventiv, atunci nu s-ar ajunge pana aici. 

Sper si-mi doresc sa cred ca in urma mediatizarii voastre, copiii astia au cele necesare insa nu uitati ca pentru ei mama lor este una singura! Si saraca mama nu parea ca sta prea bine medical. De mama soacra nu mai zic nimic pentru ca era evident turmentata. Tatatl constizeaza situatia insa lucrurile intr-o familie cu probleme nu se pot schimba peste noapte. A ii da dreptatea unuia din parteneri ca celalalt e de vina pentru ca nu face curat, nu-i normal. Le-ati pus pe amaratele alea doua in direct fara sa aiba drept la replica. Se citea pe fete lor nedumerirea si groaza celor intamplate. Un om cu probleme are nevoie de atentie medicala, un copil de evaluare psihologica si medicala, o familie are nevoie de suport. Credeti ca i-ati ajutat?

2017

Bine ai venit, 2017!

Si uite ca am lasat in urma inca un an, un an lung, un an anevoios insa la sfarsitul celor 365 de zile pot spune ca a fost un an cu multa dragoste, cu multe emotii intense, cu lacrimi, cu despartiri, cu schimbat case, cu mult calatorit insa cu inima reconstruita si gata de o noua aventura.

Viata de armata nu e cea mai usora insa are aromele ei. Ma trezesc cateodata si oftez si imi doresc asa multe, apoi ma uit la ce am si stiu ca ar trebui sa fiu perfect multumita. Am o inima trasa la indigo, am un sufletel pe care il ador si care s-a nascut sa ma faca mama. Il ador si viata a capatat un sens teribil. L-am invatat sa fie calator, deja a vizitat mai bine de 15 state in primele 16 luni de viata, plus cateva tari din Europa.

2016 a fost un an esential pentru viata militara a lui Christopher pentru ca a survenit o mutare majora. Am fost si sunt o norocoasa. Am intalnit o mana de oameni minunati, am in suflet cativa prieteni dragi pe care ii consider ca pe familia mea si asta datorita vietii de armata.

Acum e timpul sa umplem alte 365 de file si ca de fiecare data imi doresc sa avem momente fascinante, calatorii colorate, poate, poate un alt bebelus si o continuare lina a carierei mele in Georgia.

In primul lui ii multumesc lui Dumnezeu ca in ciuda unor probleme de sanatate pot spune bucuroasa ca sunt un om puternic, ii multumesc omului de langa mine fara de care nu as fi unde sunt astazi, le multumesc parintilor mei pentru sustinere, in special mamei care ne ajuta enorm, prietenilor nostri pentru toate incurajarile si pentru tot suportul oferit si nu in ultimul rand ii multumesc celei mai importante persoane din viata mea, copilul meu, bucuria mea nelimitata, iti multumesc tie, Dominic pentru ca tu dai sens zilele ploioase si noptilor nedormite, iti multumesc tie, nazdravanule pentru ca tu ne faci sa zambim si sa invatam sa fim parinti.

Si pentru voi, dragi prieteni si familie va fac o urare magica: Pastrati-va credinta pentru ca numai prin credinta veti reusi. Eu stiu ca lumea e diversa si ca fiecare crede in ceva diferit insa important e sa avem un reper, sa avem acel sentiment de apartenenta.

Sa aveti un 2017 de poveste si sa nu renuntati niciodata!!! Viata e ca un tren care tot opreste. Important e sa stim sa stationam si apoi sa pornim la drum cu zambetul pe buze. Zambetul e contagios. Astazi eu vi-l dau voua asa ca misiunea voastra e sa-l dati mai departe.

La multi ani, dragilor! Va iubim!

Cu drag,

Noi toti, de la mic la mare,